O „taină” în Sfânta Scriptură nu este ceva misterios și enigmatic, ci o taină descoperită, care era necunoscută oamenilor înainte de a fi dezvăluită (Deuteronomul 29.28 „Şi Domnul i-a dezrădăcinat din pământul lor cu mânie şi cu furie şi cu mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, ca în ziua aceasta».“).

William Kelly spune:

„Taina voii Sale”: aceasta nu înseamnă ceva ce nu poate fi înțeles, ci ceva ce putea fi cunoscut abia după ce Dumnezeu l-a comunicat ... Cuvântul „taină” înseamnă ceea ce Dumnezeu a binevoit să țină ascuns - ceva pe care El nu l-a dezvăluit anterior -, dar care poate fi cu siguranță înțeles, atunci când este dezvăluit. O „taină” în sensul comun este ceva complet diferit de o „taină”, așa cum este folosită în Cuvântul lui Dumnezeu.[1]

„Tainele lui Dumnezeu” (1. Corinteni 4.1; 13.2; 14.2) sunt anumite aspecte ale adevărului, pe care Dumnezeu nu le făcuse cunoscute oamenilor înainte de venirea Domnului Isus Hristos și de trimiterea Duhului Sfânt (Romani 16.25 „Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ţinute ascunsă timp de veacuri,“; Efeseni 3.5 „care în alte generaţii n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prin Duh;“; Coloseni 1.26 „taina cea ascunsă din veacuri şi din generaţii, dar arătată acum sfinţilor Săi,“). Ele constituie, în esență, revelația creștină a adevărului. Apostolii au fost „administratorii” acestor taine și, prin urmare, au avut sarcina de a le face cunoscute Bisericii (1. Corinteni 4.1 „Aşa să ne socotească cineva: ca slujitori ai lui Hristos şi ca administratori ai tainelor lui Dumnezeu.“).

William Kelly spune

„Administratorii tainelor lui Dumnezeu” sunt cei care sunt chemați și responsabili de a face cunoscute adevărurile deosebite ale creștinismului.[2]

Ca și cei care cred în Domnul Isus Hristos, creștinii credincioși au în general privilegiul de a fi inițiați în aceste taine ale inimii lui Dumnezeu (Ioan 15.15 „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.“; Romani 16.25,26 „(25) Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ţinute ascunsă timp de veacuri, (26) dar arătată acum şi prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor naţiunilor, spre ascultarea credinţei –“; Efeseni 1.8,9 „(8) pe care l-a făcut să prisosească faţă de noi în toată înţelepciunea şi priceperea, (9) făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi,“; Coloseni 2.2,3 „(2) pentru ca să le fie încurajate inimile, fiind strâns uniţi în dragoste, şi pentru toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii, pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu, (3) în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.“). Deoarece acest adevăr este revelat în scrierile inspirate ale apostolilor, ele sunt acum posesia comună a tuturor credincioșilor. Prin urmare, nu există o clasă specială de creștini inițiați care să aibă un „pont din interior” cu privire la aceste chestiuni; aceste adevăruri prețioase sunt pentru întreaga Biserică a lui Dumnezeu. Revelația creștină a adevărului nu a fost transmisă apostolilor, ci, prin apostoli, „sfinților”. Prin urmare, sfinții sunt apărătorii adevărului; ei trebuie să „lupte pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna” (Iuda 3), cunoscând-o, umblând în ea și vestind-o.

În Noul Testament există o serie de referiri la aceste „taine”. Cuvântul din textul grecesc (mysterion) apare de aproximativ 27 sau 28 de ori și i-a determinat pe învățătorii Bibliei să le clasifice. Unii vorbesc de șapte taine, alții de zece, alții de douăsprezece, paisprezece, șaptesprezece, etc. Dezacordul cu privire la câte sunt cu adevărat provine din faptul că nu se ține cont de faptul că unele pasaje biblice vorbesc despre aceeași taină, dar cu formulări puțin diferite. Cei mai mulți spun că sunt zece taine:

1. Taina Împărăției lui Dumnezeu

Matei 13.11: Iar El, răspunzând, le-a spus: „Pentru că vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu le este dat.”

Marcu 4.11: Și le-a spus: „Vouă vă este dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu; dar pentru cei de afară, toate sunt date în parabole;”

Luca 8.10: Și El a spus: „Vouă vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu, dar celorlalți li se vorbește în parabole, pentru ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu înțeleagă”.

Domnul le arată ucenicilor Săi că există mai multe „taine” (la plural) în legătură cu Împărăția lui Dumnezeu. El face aluzie la o subgrupă de zece parabole, descrise în Evanghelia după Matei, care sunt un fel special de parabole. Fiecare parabolă începe cu propoziția: „Împărăția cerurilor se aseamănă ...” (Matei 13.24,31,33,44,45,47; 18.23; 20.1; 22.1; 25.1). Aceste parabole descriu forma neobișnuită, pe care o ia Împărăția astăzi, când Împăratul este respins și absent din această lume. Ele au un dublu scop: le oferă celor care L-au primit pe Domnul o înțelegere a lucrurilor care țin de Împărăția lui Dumnezeu, dar ele servesc și pentru a ascunde adevărul de cei care nu cred în El (Matei 13.10-17).

Aceste zece parabole indică următoarele: Împărăția este în epoca actuală fără un Împărat vizibil, fără un centru administrativ pământesc și fără granițe naționale, iar majoritatea supușilor Împăratului sunt credincioși doar prin mărturie exterioară. Ei nu recunosc autoritatea Împăratului și trăiesc ca și cum Acesta nu ar exista. În afară de aceasta, aceste parabole indică faptul că aceste circumstanțe ciudate și amestecul de credincioși autentici și de credincioși cu numele în Împărăție vor continua până la arătarea Domnului. Aceste „taine ale împărăției” reprezintă un adevăr care era necunoscut în vremurile Vechiului Testament, dar care este acum descoperit tuturor celor care cred. (Vezi Împărăția cerurilor).

2. Taina voii lui Dumnezeu în legătură cu Hristos și cu Biserica

Romani 16.25: Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea și predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ținute ascunsă timp de veacuri, ...

Efeseni 1.9,10: ... făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși, pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri și cele de pe pământ;

Citește și: Efeseni 3.3,4,9; 5.25-32; 6.19; Coloseni 1.26,27; 2.2,3; 4.3 „(1:26) taina cea ascunsă din veacuri şi din generaţii, dar arătată acum sfinţilor Săi, (1:27) cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogăţiile gloriei tainei acesteia printre naţiuni, care este Hristos în voi, speranţa gloriei;“ „(2:2) pentru ca să le fie încurajate inimile, fiind strâns uniţi în dragoste, şi pentru toate bogăţiile siguranţei depline a înţelegerii, pentru cunoaşterea tainei lui Dumnezeu, (2:3) în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale cunoştinţei.“ „(4:3) rugându-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă a Cuvântului, ca să vorbim taina lui Hristos, pentru care şi sunt legat,“.

Această taină este numită „mare” (Efeseni 5.32), pentru că este bijuteria tuturor tainelor și ceva care este aproape de inima lui Dumnezeu. Ea dezvăluie adevărul despre Hristos și Biserică (Adunare) și prezintă marele scop al lui Dumnezeu de a descoperi gloria acestei relații înaintea lumii într-o zi viitoare.

Adevărul revelat în această taină a fost „ascuns” în inima lui Dumnezeu începând de la întemeierea lumii (Efeseni 3.9 „şi să pun în lumină înaintea tuturor care este administrarea tainei ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a creat toate,“). Taina, care este acum făcută cunoscută, este că Dumnezeu arată gloria lui Hristos înaintea lumii printr-un vas de mărturie special conceput: Biserica, care este trupul și mireasa Sa (Efeseni 1.22,23; 5.25-32; Apocalipsa 21.9–22.5). Această descoperire va avea loc în două sfere - în cer și pe pământ – și anume în „administrarea împlinirii timpurilor”, adică în Împărăția milenară (Efeseni 1.10 „pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ;“; „Hristosul” se referă la unirea tainică dintre Hristos și Biserică).

William Kelly spune:

Fără îndoială că taina fusese revelată prin Duhul Sfânt sfinților apostoli și profeți. [...] Această taină constă în două părți mari. Prima este: Hristos urma să fie înălțat la cer mai presus de toate căpeteniile și autoritățile. În calitate de Cap al moștenirii pe baza lucrării de răscumpărare, întregul univers urma să-I fie dat Lui. În afară de aceasta, ca Acela care este înălțat ca și Cap peste toate lucrurile din cer și de pe pământ și cu care Adunarea este unită ca trup al Său, El, ca și Cap peste toate, este astfel dat Adunării. Cealaltă parte a tainei este: Hristos în sfinții de aici de jos și acum [...]. În Epistola către Efeseni, apostolul pune mai mult accentul pe primul dintre aceste două mari aspecte, iar în Epistola către Coloseni pe al doilea.[3]

3. Taina credinței

1. Timotei 3.9: ... păstrând taina credinței într-o conștiință curată.

Aceasta se referă la revelația deosebită a adevărului, dezvăluit prin venirea Duhului Sfânt. Aceasta include binecuvântările deosebite ale credinciosului în legătură cu învățătura lui Pavel și rânduiala comportamentului creștinului credincios în conformitate cu actuala „administrație” (1. Timotei 1.4). Toate acestea erau necunoscute în vremurile Vechiului Testament.

4. Taina evlaviei

1. Timotei 3.16: Și cu adevărat, mare este taina evlaviei: „Dumnezeu S-a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duh, a fost văzut de îngeri, a fost predicat între națiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie!.

Aceasta se referă la taina unei vieți plăcute lui Dumnezeu. Pavel i-a spus lui Timotei că, dacă el dorea să știe „cum să se poarte în casa lui Dumnezeu” (1. Timotei 3.15), nu trebuia decât să privească la Domnul Isus și la drumul Său desăvârșit în această lume. Secretul unei vieți evlavioase constă, așadar, în a cunoaște umblarea și căile lui Hristos și în a-L imita. Credincioșii din Vechiul Testament nu puteau ști acest lucru, deoarece Hristos nu venise încă să ne dea modelul desăvârșit de evlavie.

William Kelly spune:

Taina (revelată acum) a cucerniciei sau a evlaviei este adevărul despre Hristos. El este sursa, puterea și modelul a ceea ce este practic acceptabil pentru Dumnezeu - Persoana Sa, așa cum Ea a fost făcută cunoscută acum.[4]

Reflectarea asupra Lui și a modului Său de viață ne va conduce la imitarea vieții Sale și, astfel, vom umbla în adevărata evlavie în lume.

5. Taina glorificării credincioșilor

1. Corinteni 15.51-57: Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță. Pentru că trâmbița va suna și morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Pentru că putrezirea aceasta trebuie să se îmbrace în neputrezire și ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire. Dar când putrezirea aceasta se va îmbrăca în neputrezire și ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: „Moartea a fost înghițită de victorie”. „Unde îți este boldul, moarte? Unde îți este victoria, moarte?”. Dar boldul morții este păcatul, și puterea păcatului, legea; dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

1. Tesaloniceni 4.15-18: Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit; pentru că Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. Astfel încurajați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte.

Aceasta se referă la descoperirea adevărului despre „viață și neputrezire”, care a fost scos la lumină prin Evanghelie (2. Timotei 1.10 „iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie;“). Învierea în sine nu era o taină. Credincioșii din Vechiul Testament știau că Dumnezeu va învia morții și ei se bucurau de momentul în care acest lucru se va întâmpla (Iov 14.10-14 „(10) dar omul moare şi rămâne întins; da, omul îşi dă duhul, şi unde este? (11) Apele se duc din lac şi râul seacă şi se usucă: (12) aşa şi omul, se culcă şi nu se mai ridică; până nu vor mai fi cerurile, nu se vor trezi şi nu vor fi sculaţi din somnul lor. (13) ✡ O, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai ţine ascuns până-Ţi va trece mânia! de mi-ai rândui un timp şi Ţi-ai aduce aminte de mine! (14) Dacă moare un om, va trăi el din nou? În toate zilele luptei mele aş aştepta, până mi-ar veni schimbarea.“; Psalmul 16.10,11; 17.15 „(16:10) Pentru că nu vei părăsi sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. (16:11) Îmi vei face cunoscută cărarea vieţii; faţa Ta este belşug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna.“ „(17:15) ✡ Eu voi vedea faţa Ta în dreptate; când mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.“). Era chiar o parte din credința ortodoxă a iudeilor (Ioan 11.24 „Marta ·I-a spus: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua de apoi“.“; Faptele apostolilor 23.8; 26.8 „(23:8) Pentru că saducheii zic că nu există înviere, nici înger, nici duh, dar fariseii le mărturisesc pe amândouă.“ „(26:8) De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morţii?“; Evrei 6.2 „a învăţăturii despre spălări şi despre punerea mâinilor şi despre învierea morţilor şi despre judecata eternă;“). Doar modul în care vor fi înviați și starea în care vor fi transformați le era necunoscută. De asemenea, ei nu știau nici când se va întâmpla acest lucru. Ei credeau pur și simplu că se va întâmpla cumva „în ziua de apoi” (Ioan 11.24).

Aceste lucruri au fost scoase la lumină prin Evanghelie și sunt o taină descoperită în Noul Testament. Noi știm acum, că „cei care au adormit prin Isus” (1. Tesaloniceni 4.14) vor fi înviați în „neputrezire” - o stare glorificată - în momentul răpirii (1. Corinteni 15.51-56; Filipeni 3.21 „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Şi supune chiar toate lucrurile.“; 1. Tesaloniceni 4.15-18 „(15) (Pentru că vă spunem aceasta prin Cuvântul Domnului, că noi, cei vii, care rămânem până la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum înaintea celor care au adormit; (16) pentru că Domnul Însuşi, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, va coborî din cer; şi întâi vor învia cei morţi în Hristos; (17) apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiţi în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: şi astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul. (18) Astfel încurajaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.)“). De asemenea, știm că, în același timp, sfinții în viață vor experimenta o schimbare minunată de glorificare și „se vor îmbrăca în nemurire” (Romani 8.11; 1. Corinteni 15.53 „Pentru că putrezirea aceasta trebuie să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce este muritor să se îmbrace în nemurire.“; 2. Corinteni 5.4 „Pentru că, în adevăr, noi, care suntem în cort, gemem împovăraţi, pentru că nu dorim să fim dezbrăcaţi, ci îmbrăcaţi, pentru ca ceea ce este muritor să fie înghiţit de viaţă.“). Rezultatul va fi că credincioșii vor purta „chipul Celui ceresc” - Hristos (1. Corinteni 15.49 „şi, după cum am purtat chipul celui din ţărână, vom purta şi chipul Celui ceresc.“). Ei vor fi asemenea Lui din punct de vedere moral (1. Ioan 3.2 „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat încă; ştim că, dacă Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea cum este.“) și fizic (Filipeni 3.21 „care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Şi supune chiar toate lucrurile.“). Acest lucru nu era cunoscut în vremurile Vechiului Testament.

6. Taina stelelor și a sfeșnicelor

Apocalipsa 1.12,20: Și m-am întors să văd glasul care îmi vorbea; și, întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur ... Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna Mea dreaptă și cele șapte sfeșnice de aur: cele șapte stele sunt îngeri ai celor șapte adunări și cele șapte sfeșnice sunt șapte adunări.

Aceasta se referă la responsabilitatea pe care o au bătrânii/supraveghetorii (în adunările locale din care fac parte) de a conduce adunarea în conformitate cu voia Domnului în doctrină și practică. În interpretarea a ceea ce Ioan văzuse în prima viziune a cărții (Apocalipsa 1.12-16 „(12) Şi m-am întors să văd glasul care îmi vorbea; şi, întorcându mă, am văzut şapte sfeşnice de aur (13) şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului, îmbrăcat cu o mantie care-I ajungea până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur: (14) capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; şi ochii Lui, ca o flacără de foc; (15) şi picioarele Lui, ca arama strălucitoare, ca arzând într-un cuptor; şi glasul Lui, ca un vuiet de ape multe; (16) şi în mâna dreaptă avea şapte stele; şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri; şi înfăţişarea Lui era ca soarele care străluceşte în puterea lui.“), Domnul explică faptul că „cele șapte sfeșnice de aur” sunt adunările locale rânduite pe pământ ca martori publici pentru El, ca purtători de lumină în comunitățile în care se află. De asemenea, El spune că cele șapte „stele” sunt „îngerii” acestor adunări și se află în „mâna dreaptă a Sa” (Apocalipsa 1.20; 2.1). În calitate de „stele”, bătrânii din aceste adunări ar trebui să ofere lumină, înțelepciune și îndrumare pentru diferitele situații cu care se vor confrunta adunările. Faptul că ei sunt numiți și „îngeri” indică faptul că acești conducători spirituali trebuiau să acționeze ca mesageri ai Domnului, având grijă ca lucrurile să se desfășoare în mod corect. Faptul că ei sunt în „mâna Sa dreaptă” indică faptul că ei trebuie să acționeze pentru El ca reprezentanți ai Lui și, prin urmare, sunt direct responsabili în fața Lui. Nici acest lucru nu era cunoscut în vremurile Vechiului Testament, deoarece această funcție se referă doar la Biserică și la mărturia ei pe pământ, iar adevărul despre Biserică nu fusese încă revelat în acele zile.

7. Taina măslinului

Romani 11.25: Pentru că nu doresc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți înțelepți în voi înșivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbire în parte, până va intra plinătatea națiunilor;

Această taină are legătură cu adevărul dispensațional. Adevărul dispensațional este învățătura biblică, care face distincția între diferitele dispensații (administrații/economii) pe care Casa lui Dumnezeu le-a avut sau le va avea de-a lungul veacurilor. (Vezi Dispensații.) Adevărul dispensațional în contextul „măslinului” se referă la întreruperea dispensației Legii, în care Dumnezeu a acționat cu Israel. Această întrerupere a avut loc deoarece iudeii L-au respins pe Hristos. În timpul acestei întreruperi, Dumnezeu Se îndreaptă către neamuri și le oferă un loc de favoare. Acest lucru este sugerat în Romani 11.17 „Iar dacă unele dintre ramuri au fost rupte şi tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele şi ai devenit împreună-părtaş al rădăcinii şi grăsimii măslinului,“, unde apostolul Pavel explică faptul că ramurile naturale ale măslinului au fost „rupte” și ramuri ale unui „măslin sălbatic” au fost altoite în copac. Acest lucru nu înseamnă că lumea păgână este mântuită prin Evanghelie, ci că li s-a oferit șansa și harul.

În continuare, se spune că mulțimea păgânilor, care acceptă acest privilegiu în exterior (ca mărturisire), se va dovedi a fi necredincioasă și că și ei vor fi „rupți” ca ramuri, iar Dumnezeu va lua din nou ramurile naturale și le va altoi (Romani 11.18-24). Această altoire din nou va avea loc doar atunci când „va intra plinătatea națiunilor” (Romani 11.25). Aceasta se referă la numărul deplin al credincioșilor dintre păgâni, care sunt „rânduiți la viața eternă” (Faptele apostolilor 13.48), care vor crede în Evanghelie și vor fi mântuiți. De îndată ce acest lucru se va fi întâmplat, Dumnezeu Se va întoarce din nou la Israel și va salva acest popor (Romani 11.26-29 „(26) şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta neevlavia de la Iacov. (27) Şi acesta este legământul din partea Mea pentru ei, când voi înlătura păcatele lor“. (28) În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, din cauza voastră; dar, în ce priveşte alegerea, sunt preaiubiţi, datorită părinţilor. (29) Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău.“). Nici această îndreptare spre păgâni nu se găsește în Vechiul Testament și, prin urmare, credincioșii din Vechiul Testament nu știau nimic despre ea (Deuteronomul 29.28 „Şi Domnul i-a dezrădăcinat din pământul lor cu mânie şi cu furie şi cu mare indignare şi i-a aruncat într-o altă ţară, ca în ziua aceasta».“).

8. Taina fărădelegii

2. Tesaloniceni 2.6,7: Și acum știți ce-l oprește ca să fie descoperit la timpul său. Pentru că taina fărădelegii lucrează deja, numai până când cel care o oprește acum va fi luat din cale;

Această „taină” are a face cu duhul neascultării, care se răspândește în mărturia creștină și în lume în general. Se referă la lucrarea minții omenești împotriva voii lui Dumnezeu în lucrurile divine și lumești, prin influența diavolului. Lucrarea tainică a fărădelegii era deja în curs de desfășurare pe vremea apostolilor și va continua să crească până când fărădelegea se va desfășura pe deplin în apostazia „omului păcatului” (Antihristul).

Nu este așa, că Dumnezeu nu a stabilit limite pentru lucrarea fărădelegii. Apostolul Pavel menționează că Dumnezeu are două bariere, pe care le-a așezat pe pământ pentru a frâna progresul fărădelegii. Pavel definește aceste bariere după cum urmează:

• „ce oprește” (2. Tesaloniceni 2.6)
• „cel care oprește” (2. Tesaloniceni 2.7)

„Ce oprește” - se referă la principiul dreptului și al ordinii în guvernarea umană, pe care Dumnezeu l-a pus în mâna omului după potop, pentru ca acesta să îl exercite (Geneza 9.5,6 „(5) Şi cu adevărat voi cere înapoi sângele vostru, al vieţilor voastre: din mâna oricărei vieţuitoare îl voi cere înapoi şi din mâna omului; din mâna fratelui fiecărui om voi cere viaţa omului. (6) Celui care varsă sânge de om, de către om i se va vărsa sângele lui: pentru că El a făcut pe om după chipul lui Dumnezeu.“; Eclesiastul 5.8 „Dacă vezi asuprirea celui sărac şi judecata şi dreptatea încălcate prin violenţă într-o provincie, să nu te miri de aceasta; pentru că un mai-mare decât cel mare veghează şi sunt alţii mai mari decât ei.“; Romani 13.1-7).

John Nelson Darby spune::

De aceea, ceea ce îl oprește este puterea lui Dumnezeu, care este activă în autoritățile care își au autoritatea de la El. Chiar și cel mai mare abuz de putere nu îi ia acest caracter. Hristos putea să-i spună lui Pilat: „N-ai avea nici o autoritate asupra Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus” (Ioan 19.11). Oricât de rău ar fi fost Pilat, autoritatea lui este recunoscută ca venind de la Dumnezeu.[5]

John Nelson Darby mai spune:

„Ceea ce oprește” în greacă înseamnă un lucru. Ce este acesta? Dumnezeu nu ne-a spus ce este și, fără îndoială, acest lucru se datorează faptului că ceea ce reținea atunci nu este ceea ce reține acum. În acea vreme era, într-un fel, Imperiul Roman, după cum credeau părinții, care vedeau în puterea Imperiului Roman un obstacol în calea revelării omului păcatului și, de aceea, se rugau pentru prosperitatea acelui imperiu. În prezent, obstacolul este reprezentat de existența guvernelor instituite de Dumnezeu în lume.[6]

Cea de-a doua piedică, pe care Pavel o menționează, este „cel care oprește” (2. Tesaloniceni 2.7). Aceasta se referă la o persoană divină: Duhul Sfânt, care locuiește în Biserică pe pământ și care reține răul în diferite domenii. Apostolul Pavel spune că Duhul Sfânt va opri „până când va fi luat din cale”. Așadar, există un timp în care Duhul Sfânt nu va mai locui pe pământ. Deoarece Duhul locuiește în Biserică „în vecii vecilor” (Ioan 14.16), Duhul va părăsi pământul atunci când Domnul va chema Biserica de pe pământ la răpire.

Edward Dennett spune:

Ceea ce Pavel învață în 2. Tesaloniceni 2: Ceea ce reține manifestarea acestui monstru al fărădelegii în prezent este prezența Duhului Sfânt pe pământ în Biserică.[7]

Faptul că Duhul Sfânt este „luat din cale” nu înseamnă că El încetează să mai lucreze pe pământ. El va continua să lucreze pe pământ, dar din ceruri, așa cum a făcut-o în vremurile Vechiului Testament.

Există fărădelege în lume și în Biserică. Apostazia - abandonarea unei mărturisiri făcute odată - este, de asemenea, la lucru. (Adevărații credincioși nu se leapădă de credință. Ei pot fi purtați de curentul apostaziei și pot începe să abandoneze anumite doctrine și practici, dar nu vor abandona niciodată în mod public mărturisirea credinței lor în Hristos). Lucrarea secretă a fărădelegii se intensifică pe pământ, deoarece prima barieră slăbește încet prin creșterea constantă a apostaziei în guvernarea umană. Pe măsură ce Duhul lui Dumnezeu este tot mai desconsiderat de creștini, El devine tot mai întristat și, în consecință, nu-Și exercită puterea de a reține răul așa cum ar putea-o face dacă I s-ar da locul care I se cuvine în mărturia creștină. Dar când Biserica și Duhul Sfânt sunt „luate din cale”, răul se va revărsa într-un mod fără precedent. Această taină descoperită ne face să știm că lucrarea fărădelegii va lua sfârșit în judecățile Domnului la arătarea Sa (2. Tesaloniceni 2.8 „şi atunci va fi descoperit cel fărădelege – pe care Domnul Isus îl va mistui cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa prin arătarea venirii Sale –“).

9. Taina Babilonului cel mare, mama curvelor

Apocalipsa 17.5: ... și pe fruntea ei avea scris un nume: „Taină, Babilonul cel mare, mama curvelor și a urâciunilor pământului”.

Această taină dezvăluie următoarele: După ce adevărata Biserică va fi chemată de pe pământ la răpire, biserica falsă, formată doar din credincioși cu numele (care vor rămâne în urmă), va fi condusă de sistemul romano-catolic. Acesta va avea caracterul de confuzie religioasă și blasfemie, pentru care era cunoscut Babilonul istoric; de aceea, acest sistem va primi același titlu. Biserica falsă își va folosi banii și influența în arena politică, pentru a uni națiunile din Europa de Vest într-o confederație de zece națiuni (Apocalipsa 6.1,2; 17.12,13 „(6:1) Şi am văzut când a deschis Mielul una din cele şapte peceţi şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii spunând cu glas ca de tunet: „Vino!“ (6:2) Şi am văzut: şi iată un cal alb şi cel care şedea pe el, avea un arc; şi i s-a dat o cunună şi a ieşit învingător şi ca să învingă.“ „(17:12) Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţie, ci primesc autoritate, ca împăraţi, un ceas împreună cu fiara. (17:13) Aceştia sunt într-un gând şi îi dau puterea şi autoritatea lor fiarei.“). Aceasta este, în realitate, o renaștere a Imperiului Roman (Daniel 2.40-43; 7.7,8 „(2:40) Şi a patra împărăţie va fi tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte tot, şi ca fierul care fărâmiţează toate acestea, aşa va zdrobi şi va fărâmiţa ea. (2:41) Şi după cum ai văzut picioarele şi degetele, parte de lut de olar şi parte de fier, împărăţia va fi împărţită, dar va fi încă în ea din tăria fierului, după cum ai văzut fierul amestecat cu lutul noroios. (2:42) Şi după cum degetele picioarelor erau parte de fier şi parte de lut, împărăţia va fi în parte tare şi în parte fărâmicioasă. (2:43) Şi după cum ai văzut fierul amestecat cu lut noroios, se vor amesteca între ei cu sămânţa oamenilor, dar nu se vor lipi unul de altul, după cum fierul nu se amestecă la un loc cu lutul.“ „(7:7) După aceea am privit în viziunile de noapte şi iată o a patra fiară, înspăimântătoare şi îngrozitoare şi nemaipomenit de puternică; şi avea dinţi mari de fier, mânca şi sfărâma şi călca în picioare ce rămânea; şi ea era deosebită de toate fiarele care au fost înaintea ei şi avea zece coarne. (7:8) Priveam atent coarnele şi, iată, un alt corn mic s-a ridicat printre ele şi trei din coarnele dintâi au fost smulse dinaintea lui; şi, iată, în cornul acesta erau ochi ca ochii de om şi o gură care vorbea lucruri mari.“; Apocalipsa 17.7-11 „(7) Şi îngerul mi-a spus: „Pentru ce te-ai minunat? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o poartă, care are cele şapte capete şi cele zece coarne. (8) Fiara pe care ai văzut-o era şi nu este şi urmează să se ridice din Adânc şi să meargă la pieire; şi cei care locuiesc pe pământ, ale căror nume nu sunt scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor minuna văzând fiara că era, dar nu este, şi va veni. (9) Aici este mintea care are înţelepciune: cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. (10) Şi sunt şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă; iar când va veni, trebuie să rămână puţin. (11) Şi fiara care era şi nu este, ea, de asemenea, este un al optulea şi este dintre cei şapte şi merge la pieire.“). Astfel, Biserica din Roma, în corupția sa ecleziastică, va controla supraputerile occidentale, așa cum este prezentat prin femeia care călărește pe fiară (Apocalipsa 17.1-4 „(1) Şi unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte potire, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino aici; îţi voi arăta sentinţa curvei celei mari, care şade pe apele cele multe, (2) cu care au curvit împăraţii pământului; şi cei care locuiesc pe pământ au fost îmbătaţi de vinul curviei ei!“ (3) Şi m-a dus în duh într-un pustiu; şi am văzut o femeie stând pe o fiară stacojie, plină de nume de hulă, având şapte capete şi zece coarne. (4) Şi femeia era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu, şi împodobită cu aur şi pietre preţioase şi perle, având în mâna ei un pahar de aur, plin de urâciuni şi de necurăţiile curviei ei;“). Această putere dominatoare va rămâne doar „pentru o scurtă perioadă de timp” (Apocalipsa 17.10). Adică, va dura doar primii trei ani și jumătate din săptămâna a șaptesprezecea a lui Daniel (Daniel 9.27 „Şi el va întări un legământ cu cei mulţi, o săptămână; şi la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare; şi pe aripa protectoare a urâciunilor va veni un pustiitor, până când nimicirea şi ce este hotărât se vor vărsa asupra pustiitorului»“.“). La mijlocul săptămânii profetice, partea politică a împărăției, condusă de satan, se va ridica și va distruge sistemul religios corupt (Apocalipsa 17.16-18 „(16) Şi cele zece coarne, pe care le-ai văzut, şi fiara, aceştia o vor urî pe curvă şi o vor face pustie şi goală şi carnea ei o vor mânca şi pe ea o vor arde în foc; (17) pentru că Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească gândul Său şi să împlinească unul şi acelaşi gând şi să dea împărăţia lor fiarei, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. (18) Şi femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are împărăţia peste împăraţii pământului“.“). Deoarece credincioșii din Vechiul Testament nu cunoșteau întregul subiect al Bisericii, ei nu știau nimic nici despre existența bisericii false și despre stricăciunea acesteia.

10. Taina lui Dumnezeu[8]

Apocalipsa 10.7: ... ci, în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va suna din trâmbiță, va fi împlinită și taina lui Dumnezeu, după cum a făcut El cunoscut Evanghelia robilor Săi, profeții.

„Taina” din Apocalipsa 10 are a face cu faptul că taina „de nepătruns” a „căilor” lui Dumnezeu cu oamenii (Romani 11.33 „O, adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!“) este în sfârșit dezvăluită. Timp de milenii, Dumnezeu a permis ca oamenii răi să continue în răutatea lor și, aparent, să scape nepedepsiți. Îndelunga Sa răbdare și toleranță cu păcatul și cu păcătoșii din această lume este într-adevăr de neînțeles. Însă, atunci când Hristos va interveni public la arătarea Sa și va judeca lumea în dreptate (Faptele apostolilor 17.30,31 „(30) Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neştiinţă, porunceşte acum oamenilor ca toţi, de pretutindeni, să se pocăiască, (31) pentru că a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit, dând tuturor dovadă prin aceea că L-a înviat dintre morţi“.“), taina lui Dumnezeu va fi „încheiată”. Adică, atunci când Dumnezeu Își va aduce judecățile pe pământ, această taină va deveni o taină descoperită și va deveni evident că toate acțiunile Sale de-a lungul veacurilor au fost drepte, astfel că Dumnezeu va fi justificat în toate.

Lucrările întunecate și sinistre ale răului, care par să rămână necontrolate astăzi, au fost întotdeauna greu de înțeles pentru mintea umană. De ce, se întreabă adesea, permite Dumnezeu ca răul să continue și să crească în lume fără să-l judece? Această lipsă de înțelegere este exprimată în lamentația lui Asaf din Psalmul 73. În timp ce toate tainele anterioare ne-au fost dezvăluite acum și au devenit taine deschise, trebuie să așteptăm ca această ultimă taină să fie dezvăluită - iar aceasta va avea loc atunci când Domnul Se va arăta.

William Kelly spune:

Taina de aici nu este Hristos și Biserica, ci faptul că Dumnezeu permite ca răul să continue în cursul său actual aparent fără să fie pedepsit.[9]

Dumnezeu va pune capăt tainei privind aparenta Sa inactivitate actuală în guvernarea publică a pământului.[10]

Hamilton Smith spune:

Taina lui Dumnezeu menționată în acest pasaj [Apocalipsa 10.5-7 „(5) Şi îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer (6) şi a jurat pe Cel care este viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi cele din el, şi pământul şi cele de pe el, şi marea şi cele din ea, că nu va mai fi amânare; (7) ci, în zilele glasului celui de-al şaptelea înger, când va suna din trâmbiţă, va fi împlinită şi taina lui Dumnezeu, după cum a făcut El cunoscut Evanghelia robilor Săi, profeţii.“] se referă la faptul că, timp de multe secole, Dumnezeu nu a intervenit public în chestiunile oamenilor. Răutatea oamenilor a crescut în mod constant, fără a fi împiedicată de vreo intervenție publică a lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a lăsat pe oameni în seama lor, pentru a-și împlini poftele, pentru a-și atinge obiectivele ambițioase și pentru a continua răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu și persecutarea poporului Său. De-a lungul secolelor, poporul lui Dumnezeu a fost torturat, alungat din casele sale și ars pe rug, iar Dumnezeu - se pare - nu a intervenit. Iar ceea ce se numește tăcerea lui Dumnezeu este o taină mare mister.[11]

 

 

 

 

---

Tradus de la: Biblische Begriffe kurz erklärt: Geheimnisse
Titlu original în engleză: „Circumcision”
din Doctrinal Definitions. A Handbook of Doctrinal Terms and Expressions in the New Testament
Hamer Bay, Canada (Christian Truth Publishing) 2016

Traducere: Ion Simionescu

Vorheriger Teil Nächster Teil