Versete călăuzitoare: Osea 8.7; 12.1

Îți poți imagina să-ți investești banii în vânt? Nu, nu în energia eoliană ca sursă de energie, ci în vântul care suflă printre copaci. Probabil te gândești: „Este ridicol! Vântul nu are nicio valoare. Cine ar face o prostie ca asta?”

Dar stai puțin! Poate că investim în vânt fără să ne dăm seama? Poate că mâna ta se întinde într-un vas care debordează de activitățile acestei vieți și nu prinzi decât o mână de vânt, nimicuri. Da, și noi, creștinii, putem investi în vânt. Desigur, nu vorbim aici despre mântuirea noastră eternă. Aceasta ne-a fost asigurată odată pentru totdeauna când L-am acceptat pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitorul nostru personal. Când ne întrebăm dacă investim în vânt, ne referim mai degrabă la faptul dacă construim pe o fundație din paie, fân sau lemn (1. Corinteni 3.10-15). Ca urmași ai lui Isus, dividendele noastre, răsplata noastră viitoare în cer, sunt determinate de ceea ce investim pe pământ. Dacă nu investim timpul și banii noștri în scopuri eterne, atunci investim, în fond, în vânt. Mulți creștini cumpără în prezent acțiuni în energie eoliană.

Poporul Israel a investit adesea în vânt. Istoria poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament este o relatare tristă despre oameni care aveau atât de multe, dar apoi „au pierdut totul”, pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeu și s-au îndreptat spre idoli păgâni. Deși Dumnezeu le-a trimis mulți „consilieri financiari”, ei nu au investit în nimic important, ci au luat decizii proaste. Oare suntem și noi la fel de orbi ca Israel și investim ca ei doar în vânt, deși Dumnezeu ne-a dat sfaturi bune și ne-a avertizat în repetate rânduri, la fel cum a făcut cu Israel?

Cartea Osea descrie în mod dramatic investiția greșită a lui Israel. Această descriere este văzută ca o analogie cu căsătoria lui Osea (Osea 1–3). Osea își iubea soția Gomer, avea grijă de ea și îi oferea siguranță și protecție, dar ea s-a îndepărtat de el și i-a fost necredincioasă. Din Osea 3 reiese că ea a ajuns chiar la nivelul unei prostituate sclave. Cu toate acestea, Osea o iubea în continuare! El a răscumpărat-o din sclavie și a adus-o acasă! Ce imagine minunată a dragostei și credincioșiei lui Dumnezeu: El iubește și este credincios, chiar și atunci când poporul Său este necredincios. Această imagine a lui Dumnezeu este la fel de adevărată astăzi ca și în timpurile Vechiului Testament.

În Osea 4–14, necredincioșia lui Israel față de Domnul este descrisă mai detaliat. Starea tristă a lui Israel este ilustrată concret printr-un limbaj figurativ. De exemplu, Dumnezeu spune că Israel a semănat vânt (Osea 8.7), a păscut vânt (sau: s-a hrănit cu vânt) și a alergat după vântul de răsărit (Osea 12.1). Aceste trei „afirmații despre vânt” au aplicații practice importante și pentru noi, creștinii de astăzi.

A semăna vânt și a culege furtună

Osea 8.7: Au semănat vânt și vor secera furtună.

În expresia „a semăna vânt și a culege furtună” se aplică două legi: legea recoltei și legea înmulțirii:

1. Conform legii recoltei, culegem ceea ce semănăm: cine seamănă grâu, va culege grâu; cine seamănă buruieni, va culege buruieni. Legea recoltei nu se aplică doar în domeniul material, ci și în cel spiritual și moral. Cine seamănă vânt, va culege vânt: „Nu vă amăgiți; «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit!»; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6.7). Poporul Israel și-a investit timpul, resursele și energia în lucruri care nu aveau nicio utilitate eternă. Inutilitatea modului lor de viață egocentric și idolatru este exprimată în mod concis prin imaginea „semănării vântului”.
   
   Semănăm și noi vânt? Fă o listă cu activitățile tale zilnice și bifează doar cele care vor mai avea importanță peste douăzeci și cinci sau cincizeci de ani. Netflix, rețelele sociale și ore întregi petrecute urmărind sport ar ocupa o mare parte din listă, nu-i așa? Ar trebui să ne ferim să investim prea mult timp, energie și bani în haine, timp liber și divertisment sau în activități banale și fără importanță. Din aceste semințe nu vom culege niciun rod pentru bunăstarea noastră eternă. Nu este de mirare că creștinii în creștere trebuie să se „păzească de idoli”, prin aceea că „ne ținem departe de tot ce ar putea înlocui pe Dumnezeu în inimile noastre”[1] (1. Ioan 5.21). Idolii nu sunt doar din lemn și piatră, ca în Israelul de odinioară, ci tot ceea ce ne distrage inima și mintea de la a ne dedica complet Domnului.

2. Legea înmulțirii înseamnă că primești mai mult decât ai investit: seamănă câteva semințe mici de grâu și vei recolta un câmp de grâu; lasă câteva semințe de păpădie să încolțească în grădina ta și veți culege un „gazon auriu”. Legea înmulțirii se aplică și în domeniul moral și spiritual: cine seamănă vânt, va culege furtună – sau un vânt devastator și distrugător. Dacă ne investim viața în lucrurile neînsemnate, pe care le are de oferit lumea, nu numai că nu vom culege nimic, dar viața noastră va deveni în curând inutilă. Mulți creștini duc o viață dezordonată și haotică pentru că au investit în vântul acestei lumi. Legea multiplicării spune că va veni o tornadă! Dacă un creștin nu încetează să semene vânt, este doar o chestiune de timp până când viața unui credincios va fi complet distrusă. Galateni 6.8 exprimă această idee cu următoarele cuvinte: „Cine trăiește numai după poftele sale păcătoase, se distruge singur și în cele din urmă va muri. Dar cine trăiește ca să placă Duhului, va primi din Duhul viața eternă.”[2]

A se hrăni cu vânt

Osea 12.1: Efraim se hrănește cu vânt.

În acest verset, Israel este descris în imaginea că se „hrănește” cu vânt, că „paște vânt”[3]. Efraim este, de altfel, doar un alt nume pentru Israelul de Nord. Deși mesajul lui Osea era adresat celor zece seminții din nord, el era valabil pentru întreg poporul.

Ce înseamnă „a se hrăni cu vânt”? Ai comandat vreodată un „sandwich cu vânt”? Vântul nu îți va potoli foamea și nici nu îți va hrăni trupul. Vântul nu conține substanțe nutritive. Israeliții își hrăneau sufletul și duhul cu vântul aspirațiilor lumești, cu toate lucrurile „bune ale vieții” și cu cuvintele profeților falși.

Timpul lui Osea era foarte asemănător cu timpurile noastre. Din punct de vedere exterior, domnea prosperitatea materială, dar din punct de vedere moral și spiritual, poporul era falimentar. În loc să se întoarcă la Domnul, pentru ca El să le potolească foamea spirituală, Israel a continuat să se hrănească cu vânt. Ei și-au umplut pântecele cu ispitele lumii păgâne din jurul lor și s-au îndopat cu cuvintele foarte atrăgătoare ale profeților falși. Dar, în final, erau goi și flămânzi.

Este posibil ca credincioșii de astăzi să urmeze același model? Da, desigur. În zilele noastre există multe „vânturi” atrăgătoare și ispititoare. Și nu sunt doar capcanele „vântoase” clasice sub forma televiziunii și internetului. Există tot felul de „vânzători de vânt”, cu programe ispititoare în care poți „intra”. Exemple de astfel de „programe de vânt”: când ne implicăm excesiv în asociații și federații lumești, în loc să ne implicăm în comunități creștine, sau când investim excesiv timp și energie în sport și hobby-uri, în detrimentul sănătății noastre spirituale. Chiar și studiile și cariera, care ne ocupă o mare parte din timp și energie, pot deveni vânturi distructive, dacă nu-L includem pe Dumnezeu și El rămâne în afară.

Poate că în acest moment ne simțim împliniți și mulțumiți, dar cum va fi mai târziu? Dacă ne „hrănim cu vânt”, creșterea noastră spirituală va fi stânjenită și vom suferi de foame și de goliciune. Dacă vrem să evităm toate acestea, trebuie să ne hrănim acum în mod regulat cu hrana tare a Cuvântului lui Dumnezeu. Să ne gândim: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4; Deuteronomul 8.3). Să fim atenți la ceea ce consumăm și să nu ne pierdem pofta pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Urmărind vântul de răsărit

Osea 12.1: Efraim urmărește vântul de răsărit.

Vântul de răsărit, pe care Israel îl urmărea, este temutul sirocco, care suflă din deșertul din sud-estul Israelului. El aduce căldură toridă și devastatoare și poate provoca incendii. Adesea aduce cu sine nisip, care întunecă cerul și irită pielea și ochii. Astfel de vânturi pot transforma culturile verzi în coji uscate și maronii într-o singură zi. În loc să încerce să fugă sau să caute adăpost, Israel este descris ca urmărind efectiv acest vânt distrugător.

Dar cum a urmărit Israel vântul de răsărit? Restul versetului nostru spune că Israel a căutat protecție atât la împăratul Asiriei, cât și la împăratul Egiptului. Ei au jucat un joc dublu cu marile puteri mondiale ale timpului acela, încheind un tratat de pace cu Asiria, dar exportând în același timp petrol către Egipt, rivalul de moarte al Asiriei. În acest fel, ei au jucat ambele părți una împotriva celeilalte. În loc să se bazeze pe puterea lui Dumnezeu pentru pace și siguranță, că El îi va proteja de popoarele păgâne, ei s-au îndreptat către puteri străine. A încerca să obții siguranță printr-o politică externă vicleană era la fel de nebunesc și periculos ca și a alerga după sirocco. Israel s-a jucat cu aceleași puteri străine, care în cele din urmă îl vor distruge. Nu a durat mult până când Asiria a năvălit ca vântul de răsărit și a distrus regatul de nord al Israel.

Este ușor pentru noi să spunem: „Cum au putut fi atât de nechibzuiți?” Dar nu suntem noi la fel de nechibzuiți, când ne îndepărtăm privirea de la Dumnezeu și ne întoarcem spre „puteri străine”, adică spre altceva decât Dumnezeu Însuși, pentru a obține pace și siguranță? Oare strategiile de investiții din Matei 6.33 nu ne oferă suficientă siguranță?

• Matei 6.33: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate acestea vi se vor da pe deasupra.

De ce suntem atât de tensionați și ne facem atâtea griji? Oare promisiunea din Filipeni 4.6 nu este suficientă pentru noi?

• Filipeni 4.6: Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere, cu mulțumire.

De ce investim atât de mult timp și bani în căutarea proverbialei „vieți bune”? Nu are suficientă greutate pentru noi afirmația Domnului nostru din Ioan 10.10?

• Ioan 10.10: Hoțul nu vine decât ca să fure și să înjunghie și să omoare. Eu am venit ca ele să aibă viață, și să o aibă din belșug.

Poate ar trebui să ne regândim politica de investiții și să ne asigurăm că nu alergăm după vântul de răsărit.

Când Solomon, cel mai înțelept om din toate timpurile, s-a gândit la „toate lucrările care se fac sub soare”, a ajuns la concluzia că fără Dumnezeu „totul este deșertăciune și goană după vânt” (Eclesiastul 1.14). Poporul Israel nu a urmat înțelepciunea împăratului Solomon. Ca și creștini în creștere, să fim înțelepți înaintea Domnului și să nu investim în vânt.

Tradus de la: In Wind investieren?
Titlul original: „Investment in Wind”
Sursa: www.growingchristians.org
Versiunea actualizată în 2022 de Ron Reid a fost completată cu text din versiunea originală de David Reid.

Traducere: Ion Simionescu