Abandonarea prudenței și a lucidităţii

Am văzut mai sus că muzica rock are un efect ameţitor și poate duce la transă și extaz. Desigur, trebuie să te abandonezi muzicii în mod conștient pentru a avea astfel de experiențe. Din nefericire, în cadrul Praise-&-Worship-Events creştine se lucrează în mod conștient tocmai pentru a se ajunge la o astfel de dezlănţuire, la „înălțare” și la stările de transă și extaz descrise mai sus. „Worship-Leader” și membrii formației sunt adesea foarte conștienți de efectul muzicii lor și o folosesc în mod intenționat (de exemplu, prin repetiție, precum și prin alternanța deliberată între cântece rapide și puternice și cântece mai lente și mai liniștite) pentru a-i aduce pe vizitatorii acelui Event în starea dorită. Această trăire este apoi atribuită prezenței lui Dumnezeu, iar oamenii cred că au experimentat direct „adierea Duhului”. Se vorbeşte despre „momente sfinte”.

Întrebare este, însă, dacă Duhul lui Dumnezeu vrea să ne conducă în transă și extaz pentru a produce o trăire a lui Dumnezeu în noi. Sfânta Scriptură ne atenţionează - mai ales în ceea ce privește vremurile din urmă - în multe locuri cu privire la prudență şi luciditate. Apostolul Petru scrie:

1. Petru 4.7: Dar sfârşitul tuturor lucrurilor s-a apropiat; deci fiţi cumpătaţi şi treji pentru rugăciuni.

1. Petru 1.13: De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji, speraţi în mod desăvârşit în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos.

1. Petru 5.8: Fiţi treji, vegheaţi” Pentru că vrăjmaşul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând pe cine să înghită.

Walter Bauer scrie în dicţionarul său Wörterbuch zum Neuen Testament, că cuvântul grec tradus prin „fiţi treji” înseamnă:

A fi lipsit de orice beție spirituală și sufletească, de exuberanță, patimă, imprudență, confuzie, exaltare.[1]

Cuvântul „cumpătat” poate fi tradus și prin „stăpânire de sine”. Chiar şi numai din acest motiv, trebuie să respingem muzica rock și pop pentru creștini, pentru că aceasta duce la un comportament opus celui care ar trebui să îi caracterizeze pe creștini conform Scripturii.

Apostolul Pavel atenţionează în epistola către Efeseni:

Efeseni 5.18,19: Nu vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare, ci fiţi umpluţi de Duh, vorbind între voi cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastră.

Şi aici suntem avertizați să nu ne lăsăm amețiți și chercheliţi. Unii interpretează acest verset ca însemnând că noi nu ar trebui să ne îmbătăm cu vin, ci ar trebui să ne îmbătăm cu Duhul Sfânt. Dar aici se spune „umplut” și nu „ameţit”. Și se poate oare ca Duhul Sfânt să vrea să ne ameţească? Să comparăm acest pasaj cu 2. Timotei 1.7:

2. Timotei 1.7: Pentru că Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere şi de dragoste şi de chibzuinţă [stăpânire de sine].

Duhul lui Dumnezeu vrea să ne conducă la luciditate şi chibzuinţă.

Aici Sfânta Scriptură este foarte clară și acesta este motivul pentru care putem avertiza împotriva muzicii rock creștine și a tuturor stilurilor muzicale înrudite, dar și împotriva muzicii rock în general. (Alte pasaje biblice sunt: 1. Corinteni 15.34; 1. Tesaloniceni 5.6,8; 1. Timotei 3.2,11; 2. Timotei 2.26; 4.5; Tit 2.2).

S-ar părea că mulți autori, trupe și cântăreți necreștini sunt adesea mai sinceri decât autorii sau trupele creștine, cărora le place să justifice felul lor cu Biblia.

Aici unele citate de la necreştini:

Muzicianul Peter Michael Hamel (născut în 1947) mărturiseşte:

Prin ritm se trezește conștiința magică.[2]

Dansatoarea și muziciana Gabrielle Roth (1941-2012), „inventatoarea” practicii de mișcare șamanică, mistică și extatică a celor 5 Ritmuri și organizatoarea de seminare de dans și muzică, a declarat într-un interviu:

Abandonează-te ritmului, abandonează-te ritmului din nou, și din nou, și din nou, și din nou, și la un moment dat ai ajuns la o stare de extaz [...] Oamenii care vin la seminarele mele au în mare parte puţin mai mult de 20 de ani. Ei vor transă, extaz și spiritualitate. Ei găsesc toate acestea în dans, în ritm, în muzică.

Jimmy Page (născut în 1944) chitarist al grupei rock Led Zeppelin, descrie efectul muzicii rock prin cuvintele:

Un concert rock este în realitate nimic mai mult decât un ritual în care puterea psihică este eliberată și pusă în acţiune.[3]

Rockerul Jimi Hendrix (1942-1970) a spus foarte deschis, că oamenii pot fi manipulaţi prin muzică:

Poți hipnotiza oamenii cu ajutorul muzicii și, dacă îi prinzi în punctul lor cel mai slab, le poți predica în subconștient ceea ce vrei să le spui.[4]

Dar cum rămâne cu muzica rock creștină?

Dar cum rămâne cu cântecele și formațiile creștine care folosesc elemente de muzică rock? Este posibil ca mulți dintre cititori să se abțină în mare măsură de la folosirea instrumentelor în timpul strângerilor laolaltă, dar în afara orelor de biserică le place foarte mult să asculte sau să cânte muzică rock creștină sau cel puțin să folosească elemente precum bătaia sau un ritm distinctiv. În privinţa aceasta nu suntem preocupați de o atitudine legalistă, ci de o înțelegere spirituală. Apostolul Pavel se roagă pentru credincioşii din Filipi să aibă cunoștință și discernământ, pentru ca ei să deosebească „cele alese” (Filipeni 1.9,10). Credincioşilor din Roma le scrie că ei nu trebuiau să se „conformeze lumii acesteia” și că acum, prin înnoirea minții lor, erau în stare „să deosebească care este voia lui Dumnezeu, cea bună şi plăcută și desăvârșită” (Romani 12.2). Așadar, nu este o chestiune de „cât de departe pot merge” sau „mai este încă în regulă”, ci despre ceea ce este pentru onoarea și glorificarea Domnului.

Unii remarcă pe bună dreptate, că atunci când cântăm și facem muzică cu instrumente, nu întotdeauna avem de-a face cu închinarea și că numai la închinare s-ar prescrie „în duh și adevăr”. După cum am văzut deja, cuvântul „duh” merge mult mai departe decât închinarea prin Duhul Sfânt, iar cuvântul „adevăr” în Ioan 4 nu stă în opoziţie cu minciuna (vezi „Serviciul divin schimbat în Noul Testament”, în capitolul 3). Este vorba, spus pe scurt, de închinarea „în duh”, ea se exprimă în lucruri nemateriale, nu aşa cum exprimau jertfele din Vechiul Testament, deoarece „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4.24). Mai mult, închinarea se exprimată „în adevăr” atunci când corespunde cu ceea ce Dumnezeu a descoperit despre Sine.

În afară de închinarea adusă lui Dumnezeu, există și alte ocazii pentru cântarea colectivă, după cum arată următoarele pasaje din Scriptură:

• Încurajare
  „Şi a fost aşa: când duhul de la Dumnezeu era peste Saul, David lua harfa şi cânta cu mâna sa, şi Saul se uşura şi era bine şi duhul rău se depărta de la el” (1. Samuel 16.23).

• Detașarea mentală de circumstanțele stresante
  „Şi acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harfa.” Şi a fost aşa: în timp ce cânta cântăreţul din harfă, mâna Domnului a fost peste el” (2. Împăraţi 3.15).

•  Plângere
  „Aceasta este o plângere; şi aşa îl vor plânge [o vor cânta plângând]; fiicele naţiunilor o vor spune plângând [o vor cânta plângând]; o vor spune plângând [o vor cânta plângând] pentru Egipt şi pentru toată mulţimea lui, zice Domnul Dumnezeu” (Ezechiel 32.16).

•  Încurajare reciprocă
  „vorbind între voi cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastră” (Efeseni 5.19).

•  Învăţare şi îndemnare
  „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi, în toată înţelepciunea, învăţându-vă şi îndemnându-vă  unii pe alţii cu psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, cântând în inimile voastre lui Dumnezeu în har” (Coloseni 3.16).

•  Exprimarea bucuriei proprii
  „Suferă cineva dintre voi? Să se roage! Este cineva bucuros? Să cânte psalmi” (Iacov 5.13).

Aceste pasaje corespund mai degrabă scopurilor muzicii, de exemplu, la o zi a tinerilor sau la alte evenimente (evanghelizare, nuntă, aniversare, grup de casă etc.). Când sunt folosite elemente de muzică rock în aceste ocazii, atunci Sfânta Scriptură nu spune nimic despre aceasta în mod direct, ci doar indirect, adresându-se felului nostru de gândire, așa cum am văzut mai sus. De altfel muzica rock își are efectele sale, așa cum este descris în capitolul 12, complet independente de locul și contextul în care este cântată - lăsând la o parte diferențele graduale, desigur. Pur și simplu ele nu conduc la luciditate și prudență, așa cum se așteaptă de la noi, creștinii.

Există un alt aspect. Cu cât ne preocupăm mai mult sau consumăm mai multă muzică rock creștină tocmai şi în afara strângerilor laolaltă, cu atât mai mult se va ajunge pe termen lung la antipatie față de cântările tradiționale valoroase ale bisericii și de închinare, deoarece sunt percepute ca fiind vechi și prăfuite. Mai rău chiar: din ce în ce mai mult se va naşte dorința, mai ales în rândul tinerei generații, de a instaura astfel de cântări și în biserică. Astfel, nu putem decât să vă recomandăm insistent să renunțați cu totul la elementele de muzică rock, cum ar fi ritmul.

Este dorinţa noastră să nu punem totul într-o oală. Dacă facem muzică pentru bucuria sau încurajarea unei anumite grupe de ascultători, aceasta este altceva decât atunci când ne apropiem de Dumnezeu în închinare, fie personal, fie colectiv, unde singurul scop poate fi acela de a-I aduce lui Dumnezeu ceva „plăcut” Lui (1. Petru 2.5). Dacă îi oferim o serenadă cuiva de ziua lui de naştere și știm că acea persoană a spus clar în mai multe rânduri că nu-i place muzica rock, este puțin probabil să îi cântăm această muzică. Așadar, dacă Dumnezeu a exprimat în mod clar ceea ce Îi este plăcut, atunci vrem să Îi oferim cu bucurie această plăcere. Desigur Dumnezeu ne-a dat o anumită libertate și în ceea ce privește acompaniamentul instrumental, mai ales când este vorba de ocaziile de mai sus, în afara închinării aduse lui Dumnezeu. Dar să avem grijă să nu folosim libertatea noastră ca pe un prilej pentru carne (compară cu Romani 13.14). Pe acest drum este nevoie cu siguranță de multă răbdare și o luptă sinceră pentru a găsi calea cea mai bună (compară cu Filipeni 1.9,10).

Tradus de la: Buchvorstellung: Anbetung im 21. Jahrhundert

Traducere: Ion Simionescu

Vorheriger Teil Nächster Teil