De partea celor care pierd

Sydney Long Jacob

© SoundWords, online seit: 30.10.2018, aktualisiert: 30.10.2018

Versete călăuzitoare: Isaia 5.4; 49.4; Evrei 11.37-39; Filipeni 3.8; 2 Timotei 4.16

Isaia 5.4; 49.4: Ce mai era de făcut … şi nu am făcut? De ce … ? … În zadar m-am trudit, mi-am cheltuit puterea pentru nimic.
Evrei 11.37-39: … au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi, necăjiţi, chinuiţi … n-au primit promisiunea.
Filipeni 3.8: … am pierdut toate …
2 Timotei 4.16: … toţi m-au părăsit.

Există astăzi o parte, pe care stau cei care pierd; cine vrea să stea de bună voie pe această parte?

Dumnezeul Scripturii este evident de această parte. El a creat îngerii minunaţi, şi unul dintre cei mai mari dintre ei, probabil cel mai mare dintre ei, s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi a câştigat de partea lui o mare mulţime de îngeri. El a creat şi alte fiinţe inteligente, şi într-un fel oarecare şi necunoscut au devenit demoni, duhuri necurate, care sunt în jurul nostru şi sunt aşa de numeroşi, că o legiune dintre ei a însoţit un singur om [Marcu 5.1-20].

Dumnezeu a creat lumea, în care trăim, şi stele dimineţii cântau împreună şi toţi fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie [Iov 38.7]; însă cât de curând s-au schimbat toate acestea! Vrăjmaşul a pătruns în această creaţie frumoasă, şi omul s-a împotrivit lui Dumnezeu, şi până în ziua de astăzi omul crede că Dumnezeu este un Dumnezeu aspru [compară cu Matei 25.24] şi că, pentru a deveni fericit, trebuie să trăieşti cum voieşti.

După probabil aproape o mie şapte sute de ani de punere la probă, Dumnezeu a trebuit să nimicească printr-un potop întreaga rasă de oameni, cu excepţia unei singure familii. El a încredinţat acestei familii misiunea să umple pământul; şi răspunsul ei a fost, că ei au construit turnul Babel, ca să nu fie împrăştiaţi.

El a ales o familie şi un popor şi a făcut tot ce putea face El pentru acest popor, şi după aceea Numele Lui a fost batjocorit prin acest popor printre păgâni [vezi Romani 2.24].

El a trimis pe singurul Său Fiu şi a zis: Îl vor respecta; şi ei L-au luat şi L-au omorât şi L-au scos afară din vie [Marcu 12.1-12].

El a înălţat pe Fiul Său la dreapta Sa şi a trimis pe Duhul Său Sfânt pe pământ şi a înfiinţat Biserica, ca să facă vizibil pe Hristos pe pământ, şi ce s-a întâmplat: ceea ce astăzi poartă Numele sfânt al lui Hristos a devenit taina, Babilonul cel mare, mama curvelor şi urâciunilor pământului [Apocalipsa 17.5].

Nimeni nu este calomniat aşa cum este Dumnezeu, însă Dumnezeu este răbdător. El este dispus să aştepte îndreptăţirea Sa, până când întreg planul Lui a fost realizat. Suntem noi astăzi dispuşi să fim împreună cu Dumnezeu de partea celor care pierd şi să aşteptăm timpul Lui?

Hristos stă astăzi afară, de partea celor care pierd. El, Cel care este numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii [Isaia 9.6], a venit în lumea aceasta; şi în loc ca lumea să se plece în adorare, L-a urât pe El şi pe Tatăl Său. La început mulţi s-au simţit atraşi la El. Gândeau că prin El puteau obţine ce dorea carnea lor. Însă El nu era viteazul, pe care ei îl căutau; El era blând şi smerit cu inima [Matei 11.29]. El nu li Se potrivea; El nu a vrut să Se aşeze în fruntea poporului iudeu şi nici nu voia să îndepărteze jugul roman şi să se aşeze pe tronul lui David. Mai marii pământului s-au ţinut încă de la început departe de El; săracii, care la început veneau în cete la El, au căzut. El nu avea nimic unde să-Şi pună capul [Luca 9.58]. În final au rămas cu El câţiva puţini adepţi neînsemnaţi, care Îl iubeau şi ţineau la El, cu toate că ei nu-L puteau înţelege. Ei L-au părăsit în ceasul celui mai mare necaz al Lui şi au fugit, şi ca făcător de rele a fost expus dispreţului şi condamnării. Dumnezeul, în care El S-a încrezut, nu a întreprins nimic ca să-L salveze, şi El a scos strigătul de durere: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” [Matei 27.39-46]. Cine s-ar fi putut aştepta ca acesta să fie sfârşitul vieţii Lui pe pământ, că omul va respinge în felul acesta pe Dumnezeul creator, care venise în carne ca să binecuvânteze pe oameni în har şi adevăr?

Începând din acea zi a răstignirii lumea nu L-a mai văzut. Şi cu toate că El a fost înălţat în glorie şi a trimis pe Duhul Sfânt pe pământ, în timp ce El lucrează neîncetat să se manifeste din nou în inimile alor Săi – cât de sărăcăcios este totuşi rezultatul. Abia a fost formată o mărturie a Duhului şi încredinţată omului, că omul a şi stricat-o; şi acum sunt ultimele zile ale Bisericii pe pământ. Ultima activitate deosebită a Duhului a avut loc, şi aceia, care spun despre ei înşişi, că au primit această mărturie, au eşuat mult mai grav decât părinţii lor; acum mai rămâne numai ca Hristos să-Şi ocupe locul ca Martorul credincios şi adevărat şi El stă afară înaintea uşii şi bate, dacă cumva înăuntru este cineva care să-I deschidă.

Da, Hristos stă astăzi de partea celui care pierde. El este răbdător şi poate aştepta după îndreptăţire, până când El a făcut întreaga voie a lui Dumnezeu. Suntem noi dispuşi să avem răbdarea lui Hristos?

Sfinţii adevăraţi şi credincioşi sunt întotdeauna de partea celui care pierde – începând din momentul când Abel cel drept a fost omorât de fratele lui, până în timpul (care este încă în viitor), când sfinţii vor birui prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu-şi vor iubi viaţa până în moarte [Apocalipsa 12.11].

Sfinţii din antichitate erau de partea celui care pierde (cu puţine excepţii de scurtă durată). Ei au fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, ispitiţi, ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, lipsiţi, necăjiţi, chinuiţi (ei, de care lumea nu era vrednică), rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului [Evrei 11.37-38]. Ei erau în lumea aceasta evident de partea celui care pierde, cu toate că era timpul chemării pământeşti. Pot atunci aceia, care au chemare cerească, să fie undeva de altă parte decât de partea celui care pierde, dacă ei sunt veritabili? Nu este astăzi aşa, că numai aceia care îşi pierd viaţa din pricina lui Hristos pot s-o salveze [Luca 9.24]?

Omul a ratat permanent; lupi au pătruns în turmă, şi s-au sculat bătrâni şi au învăţat lucruri stricate [Faptele apostolilor 20.29,30]. Puterea şi autoritatea în lumea aceasta au fost dintotdeauna şi sunt încă de partea celor mulţi, şi minoritatea trebuie să sufere. Astăzi nu este mai plăcut decât atunci, să fi respins, dar „fericiţi sunteţi voi când oamenii vă vor urî şi când vă vor alunga dintre ei şi vă vor defăima şi vor lepăda numele vostru ca rău, din cauza Fiului Omului” [Luca 6.22].

Poate fi timpul actual o excepţie? Imposibil. Poate ultima mărturie să se dovedească a fi mai bună decât cea de demult? Imposibil. Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu trebuie şi astăzi să se dea mulţumiţi să stea de partea celui care pierde. Ei trebuie să fie prigoniţi; ei nu au nici o putere să prigonească, ei sunt cei puţini, cei slabi; ei trebuie să sufere, ei trebuie să fie judecaţi de tribunale omeneşti, ei trebuie să fie socotiţi şi astăzi în rândul făcătorilor de rele. Este ziua răbdării lui Dumnezeu, a îndelungei-răbdări a lui Hristos; cerul deasupra capetelor noastre este mut. Ei trebuie să se dea mulţumiţi să spună: „Suntem săraci, suntem slabi, suntem fără importanţă, însă noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Noi am dori cu plăcere să dovedim tuturor oamenilor dragoste şi amabilitate, dar noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu.”

Astfel de oameni nu pot ameninţa cu toiagul autorităţii; singurul toiag, pe care ei îl cunosc, este toiagul harului preoţesc şi al slujirii plăcute. Ei niciodată nu vor prigoni; ei vor suferi şi vor fi mulţumiţi să stea astăzi de partea celui care pierde, căci ei ştiu că partea celui care pierde astăzi va fi partea celui care câştigă, atunci când Hristos va primi dreptul Său, când primii vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii, când fiecare masă se va roti cu 180 de grade şi când aceia care sunt astăzi defăimaţi vor fi în ziua aceea cu Hristos în glorie.

Întrebăm iarăşi: Cine este dispus să stea astăzi împreună cu Dumnezeu şi cu Hristos de partea celui care pierde?


Tradus de la: Die Verliererseite

Titlul original: „The Losing Side“ din „Part 3: Collected Writings“
pe Faithful Sayings, The Central Bible Truth Depot (London)
Sursa: http://stempublishing.com/authors/Jacob/Jacob_Losing_Side.html

Traducere: Ion Simionescu

Weitere Artikel in der Kategorie Seelsorge (62)


Hinweis der Redaktion:

Die SoundWords-Redaktion ist für die Veröffentlichung des obenstehenden Artikels verantwortlich. Sie ist dadurch nicht notwendigerweise mit allen geäußerten Gedanken des Autors einverstanden (ausgenommen natürlich Artikel der Redaktion) noch möchte sie auf alle Gedanken und Praktiken verweisen, die der Autor an anderer Stelle vertritt. „Prüfet aber alles, das Gute haltet fest“ (1Thes 5,21). – Siehe auch „In eigener Sache ...