Adevăratul iudeu şi Israelul lui Dumnezeu
Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16

Dirk Schürmann

© SoundWords, Online începând de la: 01.01.2019, Actualizat: 01.01.2019

Versete călăuzitoare: Romani 2.17-29; Romani 3.1-3; Galateni 6.12-16

Romani 2.17-29: 17. Dar dacă tu te numeşti iudeu, şi te bazezi pe lege, şi te lauzi cu Dumnezeu, 18. şi cunoşti voia Lui, şi ştii să deosebeşti lucrurile foarte bune, fiind învăţat din lege, 19. şi eşti convins că tu însuţi eşti călăuză a orbilor, lumină celor în întuneric, 20. îndrumător al celor fără minte, învăţător al copiilor, având forma cunoştinţei şi a adevărului în lege: 21. tu deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? tu, care predici: „Nu fura“, furi? 22. tu, care zici: „Nu comite adulter“, comiţi adulter? tu, care urăşti idolii, jefuieşti temple? 23. tu, care te lauzi cu legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea legii? 24. pentru că „din cauza voastră este hulit Numele lui Dumnezeu printre naţiuni“, după cum este scris. 25. Pentru că circumcizia foloseşte, în adevăr, dacă împlineşti legea; dar, dacă eşti călcător de lege, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26. Deci, dacă necircumcizia păzeşte cerinţele legii, necircumcizia sa nu va fi socotită drept circumcizie? 27. şi necircumcizia din fire, împlinind legea, nu te va judeca pe tine, care, cu literă şi circumcizie, eşti călcător de lege? 28. Pentru că iudeu nu este cel în afară, nici circumcizie, aceea în afară, în carne; 29. ci iudeu este acela în lăuntru, şi circumcizie, aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Romani 2.29 este folosit de aceia care cred că locul lui Israel a fost preluat astăzi de Biserică, ca dovadă pentru părerile lor. Întrebarea este, dacă această concepţie poate fi justificată cu adevărat cu acest loc din Scriptură. În privinţa aceasta prezentăm unele reflecţii:

Romani 2.17 arată clar că pasajul acesta este adresat iudeilor, în contrast cu pasajul anterior, şi anume iudeilor ca naţiune, care se aflau sub Lege. Prin aceasta şi versetul 29 este adresat iudeilor, care în lăuntru corespund ideii de circumcizie.

Desigur şi astăzi creştinii dintre naţiuni corespund gândului lui Dumnezeu referitor la circumcizie, aşa că Pavel spune în Filipeni 3.3a: „Pentru că noi [în aceasta sunt deci incluşi filipenii dintre naţiuni] suntem circumcizie.” Desigur de aceea se pune întrebarea, dacă nu cumva versetul acesta se referă la fiecare care lăuntric corespunde gândului lui Dumnezeu referitor la circumcizie, deci şi la creştinii dintre naţiuni. Şi desigur este valabil şi pentru unul care a devenit cu adevărat un „lăudător al lui Dumnezeu” (traducerea expresiei ebraice iudeu), a cărui laudă nu este de la oameni ci de la Dumnezeu. Înseamnă aceasta că pentru Pavel acum toţi care cred în Hristos dintre iudeii etnici şi dintre păgâni au devenit iudei? În versetul următor se spune:

Romani 3.1-3: 1. Deci care este întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2. Mare, oricum: întâi că, în adevăr, lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3. Şi ce dacă unii n-au crezut, oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu?

Aici devine foarte clar, că Pavel prin noţiunea iudeu se referă la apartenenţa etnică şi recunoaşte în continuare diferenţele faţă de cei dintre naţiuni – chiar şi la aceia care au crezut.

De altfel ideea că un israelit ar trebui să corespundă şi circumciziei lui lăuntrice, nu este nouă; aceasta era aşa şi în timpurile Vechiului Testament, vezi Leviticul 26.41; Deuteronomul 10.16; 30.6; Ieremia 4.14; 9.26. Şi cu siguranţă a fost de asemenea aşa, că şi pentru oamenii dintre naţiuni din timpurile Vechiului Testament era valabil, că ei puteau corespunde gândurilor lui Dumnezeu referitoare la circumcizie; şi cu toate acestea nimeni nu crede că prin aceasta ei au devenit iudei. (De altfel: Nici un iudeu şi niciunul dintre naţiuni nu puteau pe baza Legii corespunde înţelesului spiritual al circumciziei, ci numai pe baza harului şi a credinţei.)

Versetul arată numai că: „Nici o poziţie formală sau exterioară este valabilă înaintea lui Dumnezeu, şi nu face corect ceea ce este fals. Dumnezeu evaluează lăuntrul. Dumnezeu ar recunoaşte un om care ascultă, chiar dacă el ar fi un păgân necircumcis. El ar respinge pe un om neascultător, chiar dacă el ar fi un iudeu circumcis” (F. B. Hole: Grundzüge des Neuen Testaments, vol. 3, Römerbrief-Korintherbrife, CSV [Hückeswagen] 1995, pag. 14 – tradus).

Galateni 6.12-16: 12. Toţi câţi doresc să aibă o înfăţişare bună în carne, aceştia vă obligă să fiţi circumcişi, numai ca să nu fie persecutaţi pentru crucea lui Hristos. 13. Pentru că nici ei înşişi, cei circumcişi, nu păzesc legea, ci doresc ca voi să fiţi circumcişi, ca să se laude ei în carnea voastră. 14. Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume. 15. Pentru că, în Hristos Isus, nici circumcizia nu este ceva, nici necircumcizia, ci o nouă creaţie. 16. Şi cât despre toţi cei care vor umbla după această regulă, pace şi îndurare peste ei şi peste Israelul lui Dumnezeu!

Şi Galateni 6.16 este deseori citat, ca să se dovedească că Biserica ar fi „adevăratul” Israel. Însă versetele din Galateni 6.12-14 arată că cei adresaţi sunt credincioşi dintre naţiuni, cărora li se spun aceste lucruri. Cu siguranţă apostolul prin expresia „ei” din versetul 16 se gândeşte în primul rând la aceşti credincioşi. Însă el exprimă aceasta aşa fel, că şi cei care cred în Hristos dintre iudei, dintre care şi el însuşi face parte, sunt incluşi în aceasta: „Şi cât despre toţi” este la modul cel mai general.

Ce se înţelege prin „Israelul lui Dumnezeu?” Este aceeaşi grupă ca şi acei „ei” mai dinainte? Împotriva acestui gând vorbeşte faptul, că expresia „Israel” în nici un loc din Scriptură nu este extinsă la o altă grupă, ci este folosită exclusiv pentru iudeii etnici; chiar şi în cartea Apocalipsa găsim diferenţierea între credincioşii din Israel şi cei dintre naţiuni.

Şi nici în Noul Testament nu se găseşte vreun loc unde cuvântul „şi” în sensul „şi anume” leagă două substantive (sau persoanele la care se referă), aşa ca şi cum substantivul al doilea ar fi explicaţia primului, aşa cum presupun unii în acest caz, că Israelul lui Dumnezeu ar fi o explicaţie a cuvântului anterior „ei”. Dacă „şi” este folosit în felul acesta (aşa-numitul kai epexegericum), atunci situaţia este absolut clară. Dimpotrivă în acest caz trebuie din capul locului să susţii o anumită interpretare, ca să ajungi la o astfel de traducere.

Mult mai degrabă este uşor de priceput că în cazul celor care umblă după această regulă Pavel se gândeşte la o grupă deosebită, cu care el se simte legat în mod deosebit: aceia, care vin din Israel, despre care el spune în Romani 9.3: „pentru că aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne, care sunt israeliţi.” Dacă aceasta era deja valabil pentru Israel după carne, cu cât mai mult s-a simţit el legat cu aceia dintre ei, care „umblau după această regulă” şi nu se lăudau cu oarecare avantaje închipuite ale unei circumcizii exterioare. El a pus această grupă dintre iudei în contrast mare cu învăţătorii dintre iudei, care susţineau această învăţătură greşită. Această „rămăşiţă” adevărată din Israel nu ar trebui aruncată în aceeaşi oală cu iudaizanţii.

Apostolul Pavel arată pe parcursul textului din Romani 9, că în interiorul Israelului etnic există un Israel „adevărat”: „Totuşi, aceasta nu este ca şi cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost fără putere; pentru că nu toţi cei din Israel sunt Israel” (Romani 9.6). Două capitole mai departe se spune în Romani 11.5: „Astfel deci, şi în timpul de acum este o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.” Este deci în concordanţă şi cu aceste locuri, ca în cele spuse în Galateni 6.16 să ne gândim la partea din Israel care crede în Hristos.

Israelul, căruia îi aparţine un om, deoarece prin naşterea naturală este un israelit, este numit de Pavel în 1 Corinteni 10.18 „Israelul după carne”. Acest Israel este Israelul care stă sub robia Legii, sub obligaţiile vechiului legământ. Opusul acestui Israel nu este Biserica ca „adevăratul Israel”, ci partea din Israel care crede în Hristos. Cândva o altă parte din Israelul după carne, care nu aparţine Bisericii, dar care va crede în Hristos, va constitui iarăşi „tot Israelul” (Romani 11.26). Aşa cum se spune în Isaia 60.21: „Şi poporul tău – ei toţi vor fi drepţi: vor stăpâni ţara pentru totdeauna, odrasla sădirii Mele, lucrarea mâinilor Mele, ca să fiu glorificat.” Atunci Dumnezeu va fi purtat de grijă ca toţi păcătoşii din Israel să fi dispărut, aşa cum se spune în Ezechiel 20.38: „Şi voi curăţa dintre voi pe cei răzvrătiţi şi pe cei care nu-Mi sunt credincioşi; îi voi scoate din ţara în care locuiesc ei temporar, dar nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.”

Vezi graficul:

Caile_lui_Dumnezeu_cu_oamenii

Dă click pe imagine!


Tradus de la: Der wahre Jude und der Israel Gottes

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (162)

Mai multe articole despre cuvântul cheie Dispensaţionalism (25)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).