Un vas ales (1)
Vasul în olar, olarul în vas

Frederick George Patterson

© SoundWords, Online începând de la: 10.10.2018, Actualizat: 10.10.2018

Versete călăuzitoare: Ieremia 18.3,4; Romani 9.21

Ieremia 18.3,4: Când m-am coborât în casa olarului, iată că el făcea o lucrare  pe roată. Vasul pe care-l făcea din lut s-a stricat în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut olarului să-l facă.

Romani 9.21: Nu are olarul stăpânire pe lutul său, ca din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru cinste şi un altul pentru necinste?

Este foarte interesant şi bogat în învăţătură pentru noi să urmărim istoria fiecărui suflet în parte în Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă facem aceasta, atunci nu numai că aceasta creşte în noi interesul, în timp ce înţelegem felul de a lucra a lui Dumnezeu în oamenii „cu aceeaşi fire ca noi” (Iacov 5.17), ci printr-un astfel de studiu învăţăm cum este Dumnezeu Însuşi în harul şi bunătatea Sa nespus de mari; El este Unul care niciodată nu Îşi retrage darurile şi niciodată nu Îi pare rău de chemarea făcută; care niciodată nu oscilează în intenţiile Sale, până când ele nu s-au realizat pe deplin în vasele „pe care El le-a pregătit dinainte pentru glorie, pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni” (Romani 9.23,24).

În toată această lucrare străluceşte foarte clar vizibil suveranitatea lui Dumnezeu. Da, El doreşte să-I oferim în aceasta locul Său propriu; Lui, „Celui care lucrează toate după planul sfatului voii Sale” (Efeseni 1.11). El are dreptul să lucreze aşa cum Îi place; omul nu are acest drept. Omul încearcă să lege pe Dumnezeu de anumite legi făcute de el însuşi şi să încătuşeze voia suverană a lui Dumnezeu în aşa fel, că el Îl împiedică pe Dumnezeu să acţioneze în afara acestor legi; dar abia atunci când vom şti că binecuvântarea noastră depinde de desăvârşirea Sa – şi că acestui caracter absolut îi place în harul Său să arate pentru ce are bucurie – atunci se va schimba totul. Realmente în privinţa aceasta trebuie să amuţim înaintea lui Dumnezeu. Noi avem tot atât de puţin dreptul de a cere de la El mântuirea sufletelor noastre, precum avem puterea să schimbăm cu El locul pe tronul Său de glorie! Probabil primim harul să renunţăm la această presupusă pretenţie; să ne predăm Lui conştienţi fiind că El are dreptul să facă ce Îi place. Probabil vom constata – nu, noi vom constata că pretenţia noastră la har este tocmai lipsa unei astfel de pretenţii şi că liniştea sufletului se găseşte în natura Lui Însuşi, pe care noi niciodată nu am fi cunoscut-o, dacă Lui nu I-ar fi plăcut să ne-o descopere în Hristos.

Lui I-a plăcut să creeze o lume şi s-o aşeze în spaţiu, să se rotească între o mulţime nenumărabilă de corpuri cereşti, care strălucesc în jurul nostru. Lui I-a plăcut să permită păcatului şi morţii să pătrundă în acest loc frumos. Cine poate să riposteze la aceasta cu ceva? Lui I-a plăcut să aleagă un popor şi să-l cheme afară din lumea aceasta şi să-i permită să se distrugă singur, în timp ce El l-a suportat cu îndelungă răbdare, până când „n-a mai fost vindecare” (2 Cronici 36.16). Lui I-a plăcut să trimită pe Fiul Său, pentru ca El să suporte crucea şi să poarte mânia Lui Dumnezeu. Cine înaintea Lui a avut parte de toate acestea? Nici unul măcar! În toate lucrurile pe care le-a făcut, El a permis; El a poruncit; şi El este Cel care interoghează inima încăpăţânată, care cutează să întrebe: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva Lui?” El este Cel care cu îndurare Se coboară să dea răspunsul: „Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: »Pentru ce m-ai făcut aşa?«” (Romani 9.19,20).

Am fost noi vreodată în casa unui olar şi l-am privit cum lucrează cu roata? Meseriaşul ia un bulgăre de lut, îl pune pe roata olarului; roata se roteşte înaintea privirii lui. Unde este, întreb eu, în momentul acesta vasul? El este în capul olarului, înainte să fie format: designul există. Degetele lui dau materialului dinaintea lui o formă; treptat ea creşte în înălţime înaintea ochilor lui; treptat gândul din capul lui se transmite la lut. Acesta se înalţă înaintea lui şi gândurile până acum nerostite devin vasul pe care degetele lui îl formează.

El observă un defect, o imperfecţiune în lut. Alţii nu au văzut acest defect, când au privit vasul, deoarece lor le lipseşte ochiul de artist. El mototoleşte iarăşi lutul sub mâna lui făcându-l o grămadă de material lipsit de formă. Şi iarăşi degetele lui îl formează şi modelează după un design. Iarăşi şi iarăşi apar defecte. Iarăşi şi iarăşi lutul devine o grămadă de material lipsită de formă, până când în cele din urmă se înalţă înaintea ochilor olarului având desăvârşirea designului; ochii lui îl expertizează cu mulţumire şi mândrie; şi el îl ia de pe roată, pentru ca el să-şi ocupe locul între celelalte obiecte de pământ de cea mai bună calitate aflate în jurul lui.

Unde este deci olarul? Unde era vasul, înainte ca el să fi început lucrarea? Era în olar! Unde este deci olarul? El este în vas. Tot ce el a plănuit în capul lui şi a executat se vede acolo. Vasul corespunde scopului pentru care olarul l-a prevăzut.

 Şi aceasta este istoria sufletului. Lutul este în mâna Olarului. Degetele Lui îl formează şi el este cu defecte; lutul are nevoie mai mare de prelucrarea cu răbdare şi iscusinţa Olarului. El nu este încă lustruit şi uniform, şi nici supus în mâna Sa. Drept urmare El îl striveşte ca altă dată. În gândurile Lui El are deja înaintea ochilor vasul desăvârşit şi intenţionează să-l producă, înainte ca mâna Lui să ia lutul şi să-l pună pe roată. Dar când totul a fost făcut, El a transmis gândurile Sale cu iscusinţă infailibilă asupra lutului; Olarul se poate vedea acum în lucrarea mâinilor Sale; şi vasul este un vas al îndurării, pe care El l-a pregătit mai dinainte pentru glorie.

Cât de importantă este necesitatea de a interpreta această lucrare iscusită a mâinii Olarului, în timp ce are loc această strivire! Cât de des lecţiile sunt greşit înţelese sau nici măcar înţelese! În istoria diferitelor suflete din Cuvântul lui Dumnezeu se vede această activitate; succesele sunt obţinute. În ele citim istoria acţiunii Sale cu sufletele noastre şi a lucrării mâinilor lui Dumnezeu. Căutăm apoi liniile frumoase, care descind din mâna Sa; noi ne includem în lucrurile care au loc; vedem ţelul Domnului: ştim, orice ar veni, că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care iubesc pe Dumnezeu şi care sunt chemaţi conform planului Său (Romani 8.28).

Asemenea unui olar (Yatsar) Dumnezeu Domnul a luat la prima creaţie ţărână din pământ şi din ea a format un om; „şi i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2.7). Însă vasul s-a stricat. Iarăşi Olarul divin a luat o bucată din acelaşi material, S-a folosit din nou de iscusinţa Sa şi a format un vas al îndurării spre gloria veşnică: o creaţie nouă în „Hristos”.

Partea următoare


Tradus de la: Ein auserwähltes Gefäß (1)

„Chapter 1: The Vessel in The Potter: The Potter in The Vessel“ din A Chosen Vessel

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (80)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen