Perioada de timp actuală şi cea viitoare (14)
Biserica, respectiv Adunarea

Botschafter

© SoundWords, Online începând de la: 28.08.2018, Actualizat: 28.08.2018

În veacul actual Adunarea sau Biserica strânsă prin Duhul Sfânt din toate naţiunile, seminţiile, popoarele şi limbile trăieşte prin credinţă din viaţa Capului ei o viaţă care este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Mădularele ei sunt într-adevăr acum copii ai lui Dumnezeu, dar ce vor fi ei în viitor nu s-a arătat încă (1 Ioan 3.2). Ei sunt însă lepădaţi de fii veacului acesta, aşa cum este încă şi Capul lor, ei sunt consideraţi ca „gunoiul lumii, lepădătura tuturor” (1 Corinteni 4.13). Deoarece prin trupul lor ei aparţin acestei creaţii, care suspină, şi ei suspină din pricina slăbiciunii lor (Romani 8.22-23). Este timpul împrăştierii şi plângerii, în timp ce lumea se bucură (Ioan 16.20).

Unii au adormit deja în Domnul şi aşteaptă învierea trupului lor legat de ţărână. Cei rămaşi în urmă se plâng, căci atâta timp cât ei sunt în trupul acesta, sunt „departe” de Domnul (2 Corinteni 5.6). Ce multe lupte sunt pentru ei împotriva unei lumi vrăjmaşe, împotriva cărnii, împotriva diavolului, care permanent îi pândeşte, ca să înghită pe vreunul dintre ei şi caută să-i reuşească prin viclenia lui să-i înşele! Ah, veacul acesta este pentru ei cu siguranţă „veacul rău de acum” (Galateni 1.4), şi ei nu ar putea purta povara lui dacă nu ar avea credinţa, nădejdea şi dragostea ca sprijin al lor (1 Corinteni 13.13).

În veacul viitor toate mădularele Adunării înviate şi transformate la glasul Capului lor vor fi răpite la cer în întâmpinarea Lui şi vor fi pentru totdeauna la El (1 Corinteni 15.51-52; 1 Tesaloniceni 5.10). Când Îl vor vedea aşa cum este El, ele vor fi ca El nu numai în felul lor de gândire şi în gândurile Lui, ci şi în acelaşi trup. Trupul acesta, care poartă chipul lui Adam cel pământesc, va purta atunci chipul lui Adam cel ceresc. Timpul împrăştierii, al luptei şi al plânsului va fi trecut pentru totdeauna. Atunci va fi sosit momentul despre care Mântuitorul a vorbit ucenicilor Săi, spunându-le: „Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră” (Ioan 16.22). „Pelerinii” obosiţi vor intra în patria lor, mireasa va fi unită cu Mirele ei preaiubit. După ce ea va fi alcătuit suita Lui, când El va veni să Se răzbune pe vrăjmaşii Lui şi să ia în posesiune Împărăţia Sa, ea va domni împreună cu El peste moştenirea Sa, Israel şi naţiunile. Cei doisprezece apostoli ai Lui vor sta pe douăsprezece scaune de domnie, ca să judece pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, şi sfinţii Lui vor judeca lumea (Matei 19.28; 1 Corinteni 6.2-3). „Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecata … şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi nu au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere. Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20.4-6). Astfel se va împlini cântarea, pe care Adunarea poate începând de acum prin credinţă să o cânte: „Tu ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune şi i-ai făcut împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi vor împărăţi peste pământ” (Apocalipsa 5.9-10).


Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (14) (Botschafter)

Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Dispensaţionalism (25)

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (54)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).