IMPRESSUM

Redacţia

Ion Simionescu

 

Responsabil în conformitate cu § 55 alin. 1 RStV

Ion Simionescu, Wiehagener Straße Nr. 85, 42499 Hückeswagen, E-Mail: mail[@]soundwords.de

Declaraţie de răspundere

În ciuda verificării atente a conținutului, nu ne asumăm răspunderea pentru conținutul link-urilor externe. Conținutul link-urilor este responsabilitatea exclusivă a operatorilor lor.

Sursa fotografiilor / imaginilor

Fotografiile / imaginile folosite pe SoundWords sunt, în cea mai mare parte, domeniul public (CC0 Public Domain); adică fie perioada de protecție a drepturilor de autor a acestor imagini a expirat, fie imaginile au fost declarate explicit de către autori ca domeniu public.

Imaginile / fotografiile cu protecția drepturilor de autor sunt prevăzute cu numele sau inițialele autorului. Dacă observați că s-a strecurat o greșeală undeva, vă rugăm să ne informați. Vom remedia imediat greșeala.


Principiile credinţei noastre

La dorinţa repetată şi justificată a cititorilor noştri de a şti cine sunt realizatorii acestui site, dorim să enumerăm aici câteva dintre fundamentele credinţei noastre.

În acest sens, dorim să afirmăm că nu ne-am pune niciodată semnătura sub un crez, chiar dacă ar fi întocmit de noi, deoarece toate afirmaţiile omeneşti cu privire la adevăr rămân mult în urma Sfintei Scripturi, şi dacă ele ar fi deduse direct din Cuvântul scris.

Cele ce urmează le scriem conştienţi fiind de imperfecţiunea noastră. Desigur, ar fi mult mai multe principii. Cu toate acestea, putem spune despre ceea ce scriem aici: aceasta credem. Aşa am învăţat din Scriptură!

Dumnezeu, Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt

Noi credem că există un Dumnezeu viu (1 Timotei 2.5; 4.10), care ne-a fost revelat pe deplin în Hristos (Ioan 1.18) şi care, prin El, ne-a fost făcut cunoscut ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Matei 3.16,17; 28.19; Efeseni 2.18), şi anume în unitatea Dumnezeirii (Ioan 5.19; 1 Corinteni 12.6); trei Persoane într-un singur Dumnezeu. Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor; actul creaţiei este atribuit personal Cuvântului şi Fiului, precum şi acţiunii Duhului lui Dumnezeu (Geneza 1.1,2; Iov 26.13; Ioan 1.1-3; Coloseni 1.16; Evrei 1.2).

Noi credem că Cuvântul, care era cu Dumnezeu şi care era Dumnezeu, a devenit carne şi a locuit printre noi (Ioan 1.1,2,14), Tatăl trimiţându-L pe Fiul ca Mântuitor al lumii (1 Ioan 4.14). El a fost născut ca Hristos de o femeie (Galateni 4.4) prin puterea Duhului Sfânt, care a venit peste fecioara Maria (Luca 1.35). El era Om adevărat (Filipeni 2.7; Evrei 2.14,17; 1 Ioan 4.2; 2 Ioan 7), fără păcat (Luca 1.35; 1 Ioan 3.5); în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (Coloseni 2.9); El este, după carne, urmaşul făgăduit al lui David (Romani 1.3; Faptele apostolilor 2.30; 13.23; 2 Timotei 2.8), Fiul Omului (Matei 16.13) şi Fiul lui Dumnezeu, care era din veşnicie la Tatăl (Ioan 1.18,34). El este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat într-o singură Persoană (Filipeni 2.6-10; 2 Corinteni 5.19-21; Evrei 1-2; 1 Ioan 2.23-33; 5.20; Apocalipsa 22.12,13; Ioan 1.1,14; 8.58).

Noi credem că Duhul Sfânt este Dumnezeu şi că este o Persoană (Faptele apostolilor 5.3,4; Ioan 14.26; 15.26; 16.13,14).

Învierea lui Hristos

Noi credem că Hristos a înviat personal şi trupeşte dintre morţi (1 Corinteni 15.20; Matei 28.6), fiind înviat de Dumnezeu prin gloria Tatălui (Faptele apostolilor 3.15; Ioan 2.19; Romani 6.4; Efeseni 1.20), dar şi că El a înviat prin puterea Persoanei Sale şi S-a înălţat la cer (Marcu 16.19; Luca 24.51; Efeseni 4.8-10), după ce a făcut prin Sine Însuşi curăţirea de păcate, şi că El şade acolo la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 1.3; 10.12; Efeseni 1.20,21).

Darul Duhului Sfânt

Noi credem că, după înălţarea la cer a lui Hristos, Duhul Sfânt a fost trimis pe pământ, ca El să locuiască în poporul Său ca întreg şi în fiecare credincios în parte, aşa că ei sunt în ambele privinţe Templul lui Dumnezeu (Ioan 16.7; 7.39; Romani 8.9; Tatăl trimite: Ioan 14.26; Hristos trimite de la Tatăl: Ioan 14.16,17,26; Romani 8.11; 1 Corinteni 6.19; 3.16; Efeseni 2.22; 1 Corinteni 12.13; Efeseni 1.23). Noi suntem pecetluiţi (Efeseni 1.13; 2 Corinteni 1.22) şi unşi cu Duhul Sfânt (2 Corinteni 1.21; 1 Ioan 2.20,27), dragostea lui Dumnezeu fiind turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Romani 5.5); noi suntem călăuziţi de El (Romani 8.14); şi El este arvuna moştenirii noastre (Efeseni 1.14; 2 Corinteni 1.22; 5.5).

Răscumpărarea/ispăşirea

Noi credem că Domnul Isus Hristos a murit pentru toţi, că El S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia fiind dată la timpul ei, că El a făcut ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi (2 Corinteni 5.14;1 Timotei 2.6; 1 Ioan 2.2).

Noi credem că El a obţinut astfel o răscumpărare veşnică (Evrei 9.12), că prin jertfa Lui păcatele tuturor celor care cred în El au fost spălate odată pentru totdeauna (Evrei 1.3; 9.22; 10.2) şi că conştiinţele lor sunt curăţite prin credinţa în El (Evrei 9.14; 10.2). Dumnezeu nu-Şi mai aduce aminte niciodată de păcatele şi de fărădelegile lor (Evrei 10.17). În afară de aceasta, fiind chemaţi de Dumnezeu, ei primesc făgăduinţa moştenirii veşnice (Evrei 9.15), fiind făcuţi desăvârşiţi pentru totdeauna, pentru ca ei să aibă îndrăzneala să intre în Locul Preasfânt prin sângele Lui (Evrei 10.14,19,20).

Naşterea din nou

Noi credem că pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, trebuie să ne naştem din nou din apă şi din Duh (Ioan 3.3,5), pentru că prin natura noastră suntem morţi în păcăte şi copii ai mâniei (Efeseni 2.1-3; 2 Corinteni 5.14).

Ceea ce Dumnezeu foloseşte pentru naşterea noastră din nou este Cuvântul Său (Iacov 1.18; 1 Petru 1.23). De aceea, noi devenim copiii Lui prin credinţă (Ioan 1.12). Putem şti că suntem copii ai lui Dumnezeu (1 Ioan 3.1,2).

Păcatele

Noi credem că Isus Hristos, Mântuitorul, a murit pentru păcatele noastre (1 Corinteni 15.3; Evrei 9.28; 1 Petru 3.18), după ce a fost arătat o singură dată la sfârşitul veacurilor pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa (Evrei 9.26).

Noi credem că El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, suferind El, Cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu (1 Petru 2.24; 3.18), şi că El este dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1.30; Evrei 9.24).

Iertarea

Noi credem că păcatele noastre sunt iertate prin Numele lui Isus (Faptele apostolilor 10.43; 1 Ioan 2.12), prin sângele Său vărsat pentru noi (Evrei 9.22; 10.18), dacă ne mărturisim păcatele înaintea Lui. Dumnezeu ne iartă pe baza mărturisirii noastre şi ne curăţeşte de orice nedreptate (1 Ioan 1.9).

Dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu

Noi credem că Dumnezeu a iubit atât de mult lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa eternă (Ioan 3.16), dar în scopul acesta, Dumnezeu fiind drept şi sfânt, Fiul Omului a trebuit să fie înălţat pe cruce (Ioan 3.14,15). Acolo, pe lemnul blestemat, El Însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Lui (1 Petru 2.24); acolo El, Cel care n-a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5.21).

Siguranţa veşnică

Noi avem făgăduinţa că nu vom pieri niciodată şi că nimeni nu ne va smulge din mâna lui Hristos (Ioan 10.28), ci că Dumnezeu ne va întări până la sfârşit, ca să fim de neînvinuit în ziua Domnului nostru Isus Hristos (1 Corinteni 1.8).

Alegerea

Noi credem că Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos ne-a ales în El înainte de întemeierea lumi, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste (Efeseni 1.4).

Chemarea

Noi credem că, dacă credincioşii sunt în Hristos, Hristos este în ei şi ei sunt chemaţi să arate viaţa lui Isus în trupul lor muritor (Ioan 14.20; Romani 8.10; 2 Corinteni 4.10) şi să umble aşa cum a umblat El (1 Ioan 2.6).

Sfânta Scriptură

Învăţăm din exemplul şi autoritatea Domnului şi a apostolilor Lui că Scripturile Vechiului şi Noului Testament au fost inspirate de Dumnezeu şi trebuie primite ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. (Vezi Matei 4.4,7,10; Luca 24.25-27,44-46; Ioan 5.39; 10.35; Matei 5.17,18; Ioan 20.9; Matei 1.23 şi în multe alte locuri; Matei 26.54; 2 Petru 1.20,21; Galateni 3.8; 2 Timotei 3.14-17; 1 Tesaloniceni 2.13; 1 Corinteni 15.2,3; 2.13; 14.36,37; Romani 16.26. Aici nu sunt „scrierile profeţilor”, ci sunt scrieri nou-testamentale;  2 Petru 3.16).

Noi credem că mărturia Domnului este demnă de încredere şi ea face înţelept pe cel simplu şi judecă gândurile şi simţirile inimii, şi că Scripturile nu se înţeleg prin înţelepciunea omenească, ci prin învăţătura divină, deoarece ele se judecă spiritual şi sunt revelate, făcute cunoscut şi judecate prin Duhul (Psalmul 19.7; Evrei 4.12,13; Luca 24.45; 1 Corinteni 2.10; 1 Ioan 2.20,27; Ioan 6.45; 1 Corinteni 2.12-14).

Sufletul

Noi credem că în timp ce numai Dumnezeu are în Sine şi prin Sine nemurirea (1 Timotei 6.16), că îngerii nu sunt supuşi morţii (Luca 20.36) şi că moartea unui om, fie el păcătos, fie el născut din nou, nu atinge viaţa sufletului lui, ci că toţi, chiar dacă au murit, sunt vii pentru Dumnezeu (Luca 12.4,5; Matei 10.28; Luca 16.23; 20.38) şi că cei răi vor fi aduşi la viaţă ca şi cei drepţi (Ioan 5.28,29; Faptele apostolilor 24.15).

Botezul şi Cina

Noi credem că Domnul a dat două practici solemne sau rânduieli, ambele referindu-se la moartea Sa, una introductivă, cealaltă permanentă în Biserica lui Dumnezeu: botezul şi Cina (Matei 28.19; Marcu 16.16; Faptele apostolilor 2.38; 8.12,16,36; Faptele apostolilor 9.18; Efeseni 4.5; 1 Corinteni 1.17; 1 Petru 3.21; Romani 6.3; Coloseni 2.12; Matei 26.26-28; 1 Corinteni 10.14-17; 11.23-26).

Biserica/Adunarea

Noi credem că Isus Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea, ca s-o sfinţească şi s-o curăţească prin spălarea cu apă prin Cuvânt, astfel încât El să şi-o prezinte Lui Însuşi glorioasă, neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora (Efeseni 5.24-29).

Noi credem că atunci când Hristos S-a înălţat la cer, a primit daruri pentru oameni, pentru desăvârşirea sfinţilor, pentru lucrarea de slujire, pentru zidirea Trupului lui Hristos şi că prin Hristos întregul Trup, bine îmbinat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, lucrează la creşterea Trupului, spre zidirea sa în dragoste (Efeseni 4.6-13; Faptele apostolilor 2.33; 1 Corinteni 12.28; Romani 12.6; 1 Petru 4.10,11).

Noi credem că, potrivit Scripturii, este numai o singură Biserică sau Adunare, formată din toţi creştinii născuţi din nou, indiferent de denominaţiunea, biserica, grupul sau cercul din care fac parte (Faptele apostolilor 20.28; Matei 16.18; Efeseni 1.22,23).

Noi credem că în ochii lui Dumnezeu nu poate exista decât o singură Biserică într-o singură localitate, alcătuită din toţi creştinii născuţi din nou, care locuiesc în acea localitate, şi că această biserică este o reprezentare a singurei Biserici mondiale a lui Dumnezeu (Matei 18.15-20; 1 Corinteni 1.2; 1 Corinteni 12.27; Efeseni 4.4). Prezentarea acesteia are loc acolo unde se trăieşte în unitatea copiilor lui Dumnezeu (Efeseni 4.4) şi unde se practică disciplinarea conform rânduielii lui Dumnezeu cu privire la învăţătură, morală şi legături (1 Corinteni 5; 2 Timotei 2.18-22; 1 Corinteni 10.14-22; Galateni 5.9).

Noi credem că toate adunările locale sunt legate între ele prin legătura fiecărui credincios în parte cu Capul comun şi prin lucrarea unui singur Duh (Efeseni 4.3,4,15,16; 5.23,30).

Aşteptarea

Noi credem că ne-am întors la Dumnezeu ca să aşteptăm pe Fiul lui Dumnezeu din cer (1 Tesaloniceni 1.9,10; Tit 2.12,13; Luca 12.35-37).

Revenirea lui Hristos pentru ai Săi

Noi credem că Hristos va reveni ca să ne ia la Sine (Ioan 14.3); El va învia pe ai Săi care au adormit deja şi îi va răpi pe aceştia împreună cu cei care sunt încă în viaţă schimbându-le trupurile în asemănare cu trupul Său glorificat, potrivit cu puterea cu care El poate supune toate lucrurile (1 Tesaloniceni 4.16,17; 1 Corinteni 15.23,51,51; Filipeni 3.20,21).

Judecata/Condamnarea

Noi credem că Dumnezeu a stabilit o zi în care va judeca acest pământ în dreptate printr-un Om, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi a dat dovadă tuturor prin învierea Lui dintre morţi (Faptele apostolilor 17.31), şi că la sfârşit El va şedea pe marele tron alb şi va judeca pe morţii mari şi mici (Apocalipsa 20.11,12).

Noi credem că fiecare dintre noi va da socoteală înaintea lui Dumnezeu despre sine însuşi (Romani 14.12) şi că va primi răsplata pentru ceea ce a făcut în trup, fie bine, fie rău (2 Corinteni 5.10). Şi aşa cum cel drept va moşteni viaţa veşnică (Romani 6.22,23; Matei 25.46), la fel şi cel păcătos va fi pedepsit cu pierzarea veşnică de la faţa Domnului; el va merge în condamnarea veşnică şi va fi aruncat în iazul cu foc, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui. Da, oricine nu va fi găsit scris în cartea vieţii, va fi aruncat în iazul cu foc (2 Tesaloniceni 1.7-9; Matei 25.46; Apocalipsa 20.15).

Bibeltexte im Artikel anzeigen