Roua Hermonului
… are ceva a face cu unitatea Duhului!

Charles Henry Mackintosh

© EPV, Online începând de la: 13.12.2018, Actualizat: 13.12.2018

Versete călăuzitoare: Psalmul 133

Acest titlu ar putea să fie pentru unii numai o enigmă geografică. Însă pentru cel care are felul de gândire al lui Hristos, aceasta nu este o enigmă, ci un simbol impresionant şi frumos. Hermon este vârful de munte cel mai înalt din toată Palestina, şi dacă ţinutul din jur este uscat, de pe culmea înzăpezită a muntelui Sion cade roua înviorătoare; însă acesta este unul din simbolurile folosite de Duhul Sfânt, ca să ilustreze cât de bine şi de plăcut este când fraţii trăiesc în armonie unul cu altul. Să cităm psalmul întreg:

Psalmul 133: Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună! Este ca untdelemnul preţios pe cap, care curge pe barbă, pe barba lui Aaron, care curge pe marginea veşmintelor lui; ca roua Hermonului, care coboară pe munţii Sionului, pentru că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea, viaţa pentru totdeauna.

Aici avem două ilustrări plăcute ale armoniei între fraţi. Ea este ca untdelemnul, care curge de pe capul marelui preot pe marginea hainelor sale, şi ea este ca roua care coboară cu puterea ei înviorătoare de pe culmile acoperite cu zăpadă ale Hermonului.

Ce minunat! Şi cu toate acestea sunt numai imagini, folosite ca să prezinte noţiunea divină a armoniei între fraţi. Dar cum să fie promovată armonia? Prin aceea că noi locuim foarte aproape de Capul Marelui Preot al nostru, ca să captăm untdelemnul mirositor, când curge de la El – şi să locuim aşa de aproape de Omul din glorie, pentru ca roua înviorătoare a harului Său să coboare pe sufletele noastre, care în felul acesta le face să fie mirositoare şi roditoare spre lauda Sa.

Aceasta este cale pe care locuim în armonie cu fraţii noştri. Să vorbeşti despre armonie este una, să locuieşti în ea este cu totul altceva. Putem simula că ţinem cu tărie la „unitatea trupului” şi la „unitatea Duhului” – desigur acestea sunt adevăruri deosebit de preţioase şi de mari -, în timp ce în fond suntem plini de ceartă egoistă, duh de partidă şi simţăminte sectante. Toate aceste lucruri au efect nimicitor asupra unităţii practice. Dacă fraţii vor să locuiască în armonie împreună, ei trebuie să primească ungerea de la Cap, fiorul înviorător de la adevăratul Hermon.

Priveşte imaginea prezentată în epistola către Filipeni 2. Acolo vedem mai întâi Capul divin şi după aceea vedem cum de pe capul Lui undelemnul curge pe marginea îmbrăcămintei Lui. De unde a primit Pavel harul ca să fie gata să fie stropit ca jertfă de băutură peste jertfa fraţilor lui? Ce l-a determinat pe Epafrodit să-şi pună viaţa în pericol, ca în slujirea fraţilor lui să împlinească lipsa lor? Care este marele răspuns la toate aceste întrebări? Simplu, acesta: aceşti preaiubiţi robi ai lui Hristos locuiau aşa fel în prezenţa Stăpânului lor că untdelemnul mirositor şi roua înviorătoare cobora din belşug pe sufletele lor şi a făcut din ei canale ale binecuvântării pentru alţii.

Poţi fi sigur, că aceasta este taina măreaţă, pentru a trăi în înţelegere împreună. Dacă fraţii trebuie să locuiască în armonie împreună, atunci „ungerea” şi „roua” trebuie să coboare permanent asupra lor. Ei trebuie să locuiască în apropierea lui Hristos şi să fie preocupaţi cu El, ca să prezinte virtuţile Lui şi ca să reflecte imaginea Sa măreaţă.

Şi după aceea, ce bucurie să fi făcut capabil – chiar dacă numai într-o măsură redusă -, să bucuri inima lui Dumnezeu! Pentru El este o bucurie mare să vadă pe copiii Lui umblând în dragoste. El este Cel care spune: „Iată ce bine şi ce plăcut este să locuiască fraţii uniţi împreună!” Desigur aceasta ar trebui să determine inimile noastre să facă tot posibilul imaginabil ca să promoveze această armonie plăcută. Ar trebui să ne determine să renunţăm la „eul” nostru şi la tot ce îi aparţine şi să renunţăm la tot ce în vreun fel oarecare ar putea să contribuie la înstrăinarea inimilor noastre de Hristos şi unii faţă de alţii. Duhul Sfânt ne atenţionează, „străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului, în legătura păcii” (Efeseni 4.3). Să ne gândim permanent la aceasta. Este unitatea Duhului (nu unitatea trupului), pe care noi trebuie s-o păstrăm în legătura păcii. Aceasta ne va costa ceva. Cuvântul „străduiţi-vă” arată că fără jertfă nu se poate realiza. Acela care ne atenţionează aşa de prietenos la această slujire, ne va da permanent harul necesar pentru aceasta. Ungerea şi roua vor curge de la El cu puterea lor înviorătoare şi va lega inimile noastre în dragoste sfântă şi ne va face capabili să ne lepădăm de noi înşine şi să renunţăm la tot ce ar putea să deranjeze şi să împiedice adevărata unitate, la care suntem atenţionaţi aşa de clar ca s-o păstrăm.


Tradus de la: Der Tau des Hermon

Titlul original: „Der Tau des Hermon“
Din Hilfe und Nahrung, Editura Ernst-Paulus-Verlag, 1991, pag. 296–299.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (162)

Mai multe articole despre locul din Biblie Psalmii 133 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).