Evanghelia lui Pavel
Introducere

Roy A. Huebner

© SoundWords, Online începând de la: 10.09.2018, Actualizat: 10.09.2018

Pentru mulţi va fi o surpriză, dacă află că – în ceea ce priveşte dimensiunea mare a Evangheliei – chiar şi în părerile multor credincioşi a pătruns decăderea. Vorbind în general, păreri şi interpretări cu lipsuri, nedesăvârşite cu privire la Evanghelie au efecte şi asupra vieţii spirituale a acelora cărora le este predicată. Cât de bine este, dacă toţi, cei care încearcă să slujească Domnului, o fac cu dorinţa ca slujba lor să fie confirmată de Domnul! De aceea, cât este de necesar ca noi să avem înaintea privirii noastre tot ce este „evanghelia lui Pavel” (Romani 16.25), ca să ne măsurăm slujirea noastră după această evanghelie şi să cunoaştem planurile lui Dumnezeu. Este important pentru toţi, care vor să slujească Domnului, ca ei să cerceteze gândurile şi căile Lui, ca să afle ce este plăcut Lui. Slujirea ar trebui să fie rezultatul părtăşiei, dar inimile noastre sunt de aşa natură, că noi putem sluji şi fără părtăşie. Slujba noastră levitică ar trebui să aibă loc sub îndrumarea preoţiei noastre şi astfel să aibă caracterul slujirii preoţeşti. Ca să se realizeze aceasta, trebuie să fim preocupaţi tot mai mult cu gândurile lui Dumnezeu. În felul acesta vom învăţa să slujim într-un mod plăcut Lui. Aceasta este valabil atât cu privire la predicarea Evangheliei, cât şi la predicarea altor aspecte ale adevărului. Noi trebuie să ştim ce vrea să spună Pavel cu „evanghelia mea” (Romani 2.16; 16.25; 2 Timotei 2.8).

Dacă studiem evanghelia lui Pavel şi vrem s-o înţelegem mai bine, ne va fi de ajutor, dacă mai întâi vom studia următoarele trei subiecte:

  1. misiunea din evanghelia după Matei 28
  2. vestea bună, care a fost predicată înainte de răstignire,
  3. predica celor doisprezece în ziua de Rusalii.

Dacă studiem evanghelia lui Pavel în contrast cu predica celor doisprezece în ziua de Rusalii, nu trebuie să ajungem să dezaprobăm sau să respingem predica lor. Căci ceea ce ucenicii au predicat este adevărul fundamental al Evangheliei, fără de care nimeni nu poate fi mântuit (vezi şi 1 Corinteni 15.3,4,11). Noi trebuie să diferenţiem lucrurile, fără a le despărţi sau separa cu forţa. Deschiderea unui unghi de vedere mai larg asupra Evangheliei nu ar trebui niciodată să micşoreze în gândurile noastre importanţa altor aspecte ale Evangheliei, care nu sunt la fel de cuprinzătoare.

Intenţia acestei serii de articole este să îndrepte atenţia deosebită asupra a ceea ce Pavel denumeşte „evanghelia mea”. La sfârşitul seriei de articole vom prezenta alte expresii, în care se întâlneşte cuvântul „Evanghelie”, şi anume în articolul „Expresii care conţin cuvântul ‚Evanghelie’”. Dacă deci îndreptăm atenţia în mod deosebit asupra „evangheliei lui Pavel”, prin aceasta în nici un caz nu trebuie să se dea impresia că prin aceasta se face o desconsiderare a celorlalte expresii; noi le predicăm şi pe acestea – ele sunt parte a Cuvântului transmis. Evanghelia lui Pavel este de altfel o fațetă a adevărului, care după părerea noastră este foarte mult neglijată în mod deosebit la predicarea Evangheliei printre cercurile evanghelicale. Pentru ca ceea ce se predică astăzi în creştinătatea evanghelicală să nu influenţeze perceperea noastră cu privire la tot adevărul, gândim că este deosebit de important să preocupăm gândurile noastre cu acest aspect binecuvântat al adevărului: cu evanghelia lui Pavel.

Partea următoare


Tradus de la: Das Evangelium des Paulus

Titlul original: Paul’s Gospel: The Gospel of the Glory and Grace; Present Truth Publishers, 1972

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).