Capitolul 3

Locuri din Biblie: 1 Ioan 3

În curând, fiecare credincios va fi pe deplin asemenea chipului Domnului - aceasta este marea noastră speranță. Ce zi minunată va fi aceea! Chiar și acum, Dumnezeu Își privește poporul Său așa cum va fi atunci când ... mai multÎși va fi atins scopul cu ei. Noi ne privim pe noi înșine așa cum suntem acum și suntem descurajați cu privire la noi înșine și la frații și surorile noastre. Dar Dumnezeu se uită la noi așa cum vom fi atunci când Îl vom vedea pe Domnul nostru și vom fi transformați în chipul Său glorios.

Capitolul 5

Lucrurile pe care le întâlnim în prima parte a acestui capitol arată clar că unii dintre cei care se declarau creștini cu siguranță nu erau mântuiți. Modul în care Iacov se adresează acestor oameni ... mai mult„bogați” arată că el nicidecum nu-i considera credincioși. El nici măcar nu-i numește aici „frați” - așa cum s-a adresat până acum auditoriului său în această scrisoare (Iacov 1.2,9,16,19; 2.1,14; 3.1 etc.). Iacov îi avertizează pe acești falși mărturisitori cu privire la judecata viitoare. El le spune că ei trebuie să „plângă și să se tânguiască” pentru că „nenorocirea” lor s-ar putea abate asupra lor în orice moment și ca urmare ar pierde totul. Judecata va veni peste ei din cauza necredinței lor față de Dumnezeu și a tratamentului lor rău pe care l-au făcut iudeilor deveniţi credincioși. Acest lucru s-a întâmplat la distrugerea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. Istoricii ne spun că majoritatea creștinilor au părăsit orașul Ierusalim și împrejurimile acestuia, înainte ca armatele romane să năvălească asupra lor. Ei au ținut cont de avertismentul dat de Domnul în Luca 21.20-24. Iudeii necredincioși nu au luat în seamă avertismentul și au fost cuceriţi de romani și, ca urmare, au căzut sub această judecată. Această judecată era atât de sigură încât Iacov le spune acestor oameni bogați că ei ar trebui deja acum să înceapă să plângă.

„Spre amintirea Mea”

Locuri din Biblie: 1 Corinteni 11     Cuvinte cheie: Masa Domnului; Frângerea pâinii

Desigur ne bucurăm când cineva se gândeşte la noi. Ne-ar durea dacă am şti că prietenii noştri niciodată nu se gândesc la noi, atunci când nu suntem alături de ei. „Poporul meu nu-şi mai aminteşte de ... mai multmine”, a spus o împărăteasă belgiană de odinioară, „este timpul să plec”. Acestea au fost ultimele ei cuvinte. Inima ei era zdrobită, pentru că aceia care odinioară erau alături de ea au uitat-o.