Verset călăuzitor: Isaia 49.4
Cât este de minunat, că Duhul Sfânt a pus în sens profetic aceste cuvinte în gura Domnului:
Isaia 49.4: Şi eu am zis: „În zadar m-am trudit, mi-am chinuit puterea pentru nimic şi fără folos; totuşi dreptul meu este la Domnul şi răsplătirea mea la Dumnezeul meu.”
S-a smerit Domnul aşa de mult, că lucrarea Lui părea în zadar? Ce har minunat, că El S-a smerit aşa de mult!
Noi ştim desigur, că lucrarea n-a fost în zadar, şi va fi nevoie de întreaga veşnicie, ca să reveleze însemnătatea şi binecuvântarea acelei lucrări minunate; însă pentru momentul actual această lucrare pare să fi fost făcută în zadar. Fie ca sentimentul pentru acest har să pătrundă adânc în inimile noastre.
Putem învăţa foarte mult din aceste cuvinte, dar doresc să îndrept atenţia numai spre câteva puţine lucruri:
-
Vedem mai întâi, cât de falsă este aparenţa exterioară şi de greşită sentinţa omenească; ce inducător în eroare este să judeci lucrarea altuia, da, chiar şi lucrarea proprie. Noi suntem total neputincioşi să facem aceasta, căci noi cunoaştem foarte puţin planul lui Dumnezeu şi calea Sa, pentru a le împlini, căci acestea depăşesc cu mult înţelegerea noastră. Noi cunoaştem foarte puţin motivele ascunse de acţiune ale inimii omeneşti, care au o contribuţie foarte mare, când se determină valoarea acţiunilor. De aceea cât de deosebit de important este îndemnul: „Aşa că nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va şi aduce la lumină cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor; şi atunci fiecare îşi va avea lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Putem fi siguri, că de nenumărate ori ceea ce după toate aparenţele părea fără valoare este tocmai cel mai valoros şi ceea ce părea a fi distins este fără valoare.
-
De asemenea, învăţăm să nu descurajăm. Tot ceea ce noi ar trebui să întrebăm este: „Suntem noi acolo unde Domnul doreşte cu plăcere să ne aibă? Facem noi ceea ce Domnul vrea?” Dacă este aşa, iubite împreună cu mine lucrător descurajat, fii mângâiat, chiar dacă lucrarea ta pare a fi un insucces total.
Fiecare slujitor al Domnului, care ia în serios slujba sa, cunoaşte foarte bine cât de distrugător este când ceea ce face el pare evident să piară. Cel smerit şi simplu are în mod deosebit nevoie de această încurajare, în timp ce cel mândru şi mulţumit cu sine nu o cunoaşte. Însă Dumnezeu nu vrea ca noi să ajungem descurajaţi, chiar şi atunci când totul pare să fie în zadar. El ştie, că noi suntem slabi, şi cu toate acestea ne-a chemat să punem mâna pe plug, chiar dacă El ştie că noi tragem brazde strâmbe, care afânează insuficient terenul. Şi cu toate acestea El ne-a ales, a pus lucrarea în mâna noastră, şi chiar dacă lucrul nostru pare să fie un eşec, totuşi el nu este în zadar în Domnul. Depinde de noi, dacă vrem să împlinim porunca Lui, şi, dimpotrivă, depinde de El, să dea succes sau insucces; dar chiar şi insuccesul este o parte a căilor Lui, pentru ca El să împlinească planul Său. În aceasta este o încurajare în toate greutăţile – pentru insuccese, încercări amare, lacrimi. De aceea fie ca toţi lucrătorii obosiţi, descurajaţi şi apăsaţi să privească în sus şi să primească curaj să privească la Domnul, şi atunci totul va deveni bine. Dar cine este mulţumit cu sine însuşi şi cu lucrarea lui şi judecă pe altul, să tremure, căci primii vor fi ultimii. Dumnezeu dă jos pe cei puternici de pe tronuri şi înalţă pe cei smeriţi [Luca 1.52].
De aceea continuaţi necontenit, nu vă temeţi, înaintaţi; rezultatul va fi binecuvântat, Duhul Domnului este cu voi. El lucrează în voi şi prin voi ceva din marele plan al lui Dumnezeu pentru glorificarea Fiului Său. Cel care plânge, semănătorul, care se osteneşte, şi culegătorul bucuros vor fi una, şi ceea ce părea să fie fără succes, are mult rod, în timp ce cel care crede că a făcut mult, constată cât de puţin este. Cea neroditoare a născut mulţi fii, şi cea cu mulţi copii a ajuns singuratică (Isaia 54.1).
Fie ca în felul acesta să cunoaştem încercările, prin care Domnul ne învaţă cu atâta răbdare; fie ca noi să învăţăm de la El, Cel blând şi smerit cu inima, şi fie ca atunci, când toată lucrarea noastră pare să se prăbuşească, să fim capabili să spunem în smerenie, cu mărturisirea păcatului şi judecare de sine, dar cu adâncă recunoştinţă: „Da, Tată, căci aşa a fost plăcut înaintea Ta.”
Tradus de la: Vergebliche Arbeit
Titlul original: „Vergebliche Arbeit“ din Der Dienst des Wortes, Ediţia a 4-a, 1926, pag. 181–183.
Titlul original în engleză: „To Labour in Vain“ aus „Part 3: Collected Writings“ în Faithful Sayings
http://stempublishing.com/authors/Jacob/Jacob_Labour_in_Vain.html
Traducere: Ion Simionescu