Pe cine cauţi? (2)
Ioan 20.11-18

Botschafter

© SoundWords, Online începând de la: 14.09.2018, Actualizat: 14.09.2018

Versete călăuzitoare: Ioan 20.11-18

Ioan 20,11-18: Dar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Şi a văzut doi îngeri în alb, stând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus: unul la cap şi altul la picioare. „Femeie”, i-au zis ei, „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” Zicând aceasta, ea s-a întors şi a văzut pe Isus stând acolo în picioare, dar nu ştia că este Isus. „Femeie”, i-a zis Isus, „de ce plângi? Pe cine cauţi?” Gândind că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” adică: „Învăţătorule!” „Nu Mă atinge”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu, ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” Maria Magdalena a venit şi a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul şi că i-a spus aceste lucruri.

„Pe cine cauţi tu?” O astfel de întrebare ar putea să-ţi pară ciudată, după ce L-ai găsit pe Hristos ca izvor al tuturor binecuvântărilor. Dar fi puţin atent. Conform cu mărturisirea ta, Domnul este totul pentru tine. Te lauzi că posezi în El toată plinătatea şi ai găsit în El liniştea conştiinţei tale, bucurie pentru inimă şi mângâiere şi ajutor în fiecare zi; şi totuşi ai început probabil să cauţi ceva în afara Lui. Căci de unde vine atunci uscăciunea şi răceala inimii tale, de unde vin unele probleme, în care te-ai încurcat? Nu sunt aceste apariţii triste anumite semne că te-ai îndepărtat mai mult sau mai puţin de adevăratul izvor şi ai căutat satisfacerea ta în lucrurile vizibile, pământeşti? Dar cum ar putea un om ceresc să găsească în unele lucruri ale lumii acesteia hrană şi băutură pentru sufletul său şi putere şi capacitate pentru o umblare demnă? Aceste lucruri dau naştere tot mai mult numai la suferinţă şi slăbiciune, insensibilizare a simţului spiritual şi ne încâlcesc tot mai de nedesfăcut în capcanele căilor proprii. În loc să umple inima cu pace şi bucurie, cu laudă şi mulţumire, dau naştere la nelinişte, nesiguranţă, nemulţumire, griji şi lipsă de curaj. Cât de necesar este de aceea într-o astfel de stare să stai liniştit şi în prezenţa lui Dumnezeu să pui sufletului tău întrebarea: „Pe cine cauţi tu?” Atâta timp cât numai Isus a fost subiectul căutărilor tale, în inima ta era fericire şi pace şi drumul tău era simplu; trăiai pentru El şi te bucurai în El. Dar de îndată ce sentimentul afecţiunii tale pentru El s-a răcit şi ca urmare umblarea ta cu El a slăbit, atunci ai căutat înlocuitor în lucrurile vizibile şi, în loc să te bucuri de venirea în curând a Domnului, ai năzuit după un loc în lumea aceasta şi după o pace pământească pentru zilele care vor veni. Dar ce urmări triste se leagă de o astfel de stare! Nu înainta mai departe în această atitudine! Căci este Domnul credincios şi preaiubit, care şi astăzi Se osteneşte să câştige iarăşi pentru Sine inima ta şi s-o înveselească prin prezenţa Sa.

„Dar”, vei spune tu probabil, „eu recunosc necredincioşia mea şi ştiu că eu însumi mi-am pregătit tot felul de greutăţi; dar cum să decurgă acum lucrurile altfel? Zilnic inima mea este apăsată de grijile neliniştitoare; fac zilnic eforturi să găsesc mijloace şi căi să ies din împrejurările pe care singur le-am creat, dar totul este în zadar.” – Desigur, sunt mulţi care fac ca şi tine; ei s-au aruncat fără Dumnezeu în situaţiile cele mai grele şi acum doresc fără Dumnezeu să iese din ele. Ei deplâng zilnic greutăţile lor, dar ei nu deplâng necredincioşia lor faţă de Domnul, ca fiind cauza greutăţilor lor. Se poate aştepta un astfel mod de gândire la harul Domnului? Desigur, nu. De aceea îndreaptă-te cu toată inima spre El, mărturiseşte-I necredincioşia ta, neseriozitatea ta, caracterul tău lumesc şi curând vei găsi că El este plin de har şi îndurare. Pune înaintea Lui toată situaţia ta, cu toate că El o ştie, şi bazează-te pe deplin pe călăuzirea Lui şi vei afla că braţul Lui nu s-a scurtat şi dragostea Lui nu a scăzut. Ce nebunie este să nu-ţi cauţi refugiul în toate imediat la Izvorul viu! Îţi lipseşte ţie şi alor tăi hrana şi îmbrăcămintea, atunci mergi la El şi fi sigur că El Îşi va deschide din belşug mâna Sa blândă şi aducătoare de binecuvântare. El Însuşi ne îndeamnă să ne apropiem permanent de El, spunând: »Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte să-I cereţi.« - Eşti încercat de boli şi alte suferinţe, atunci adresează-te lui Isus, care cunoaşte suferinţele acestui pământ, şi vei afla cât de mult simte El cu tine şi cât de mult poate să te mângâie şi să te ajute la timpul potrivit. Nimeni nu are compasiune cu necazurile tale aşa cum are Isus; nimeni nu ia parte cu tine în timpul de lipsuri, nimeni nu simte cu tine în zilele de suferinţe şi durere, aşa ca El. Inima Lui era profund mişcată de mulţimea flămândă, care Îl înconjura, şi nimeni nu a trebuit să plece flămând. Nu a vărsat El lacrimi împreună cu cei care plângeau la mormântul lui Lazăr? Şi acum să se fi schimbat inima Lui plină de dragoste? Nu, dragostea Lui nu se poate schimba; şi chiar dacă astăzi un nor Îl ascunde de ochii noştri, totuşi noi nu suntem ascunşi faţă de El, cu toate încercările noastre. De aceea du-te la El cu toate problemele tale, cu rugăciune şi implorare şi mulţumire, şi atunci drumul tău va fi simplu şi binecuvântat.

În final doresc să întreb pe cititorul credincios cu privire la o altă chestiune: „Pe cine cauţi tu?” Când vi împreună cu alţi credincioşi la Masa Domnului sau la rugăciune sau la studiul Cuvântului, este atunci Isus singurul subiect care umple inima ta, sau tu vii numai din obligaţie sau din obişnuinţă sau pentru liniştirea conştiinţei tale? Eşti tu prezent având o inimă plină cu mulţumire, ca să-I aduci laudă şi adorare, Aceluia care Şi-a dat viaţa pentru tine şi Şi-a vărsat sângele pentru tine? Sau gândurile tale sunt împrăştiate şi îndreptate spre lucrurile zilnice? Vii tu, ca să-L întâmpini pe El şi să auzi glasul Aceluia care te preţuieşte aşa de mult, sau cauţi darul deosebit al unui slujitor oarecare al Domnului? Aceste întrebări sunt destul de importante, ca să te gândeşti la ele cu toată sinceritatea înaintea Domnului. Dacă tu cauţi pe Isus în mijlocul acelora care sunt adunaţi în Numele Său, atunci niciodată nu vei veni în zadar şi El nu te va lăsa să pleci nebinecuvântat de acolo. Dar dacă cauţi altceva decât pe El, atunci deseori te vei simţi înşelat şi sufletul tău va deveni arid şi va obosi. Dar dacă Îl cauţi cu adevărat pe Isus, atunci vei dori şi glorificarea Lui şi vei fi plin de râvnă pentru onorarea Numelui Său; altfel te vei gândi numai la tine însuţi.

Domnul să ne deschidă tuturor ochii în această chestiune aşa de importantă, ca să descoperim căutarea falsă, prin care noi suntem jefuiţi aşa de des de binecuvântarea adevărată; El să lumineze inimile noastre, pentru ca noi să onorăm şi să savurăm dragostea Lui inegalabilă!

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Wen suchst du? (2)

Din articolul „Wen suchst du?“
din Botschafter des Heils in Christo, 1868, pag. 44–46

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (80)

Mai multe articole despre cuvântul cheie Maria: din Magdala (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen