Braţul Domnului
Isaia 51.9; 52.10,13-15; 53.1

James Currie Trench

© SoundWords, Online începând de la: 05.01.2019, Actualizat: 05.01.2019

Versete călăuzitoare: Isaia 51.9; 52.10,13-15; 53.1

Această expresie remarcabilă se întâlneşte de patru ori în cartea profetului Isaia, ca să ne dea o prezentare vie despre puterea şi harul Domnului.

Isaia 51.9: Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu putere, braţ al Domnului! Trezeşte-te ca în zilele din vechime, ca în generaţiile veacurilor trecute! Nu eşti tu acela care ai tăiat în bucăţi pe Rahav (Egiptul) şi ai străpuns balaurul?

Avem aici strigătul poporului lui Dumnezeu din vechime după eliberare de vrăjmaşii lui prin judecată, aşa cum ea a fost făcută asupra Egiptului sub faraon, asupritorul. Braţul Domnului a fost căutat, pentru ca El să Se facă cunoscut prin putere în acest scop, şi El a răspuns la această rugăciune şi a eliberat pe poporul Său. Însă ceea ce El a făcut în timpurile de demult este citat aici ca să arate ce poate El să facă în viitor, cu toate că atunci, când s-a scris aceasta, trecuseră mai mult de şapte secole de la acel triumf al ieşirii din Egipt. Domnul este întotdeauna acelaşi. Puterea Lui este aceeaşi. Dragostea Lui este aceeaşi. Şi strigătul după eliberare din Isaia 51.9 aşteaptă încă răspuns. Cu siguranţă acesta va veni. Aşa citim: „Astfel cei răscumpăraţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Şi o bucurie eternă le va încununa capul; veselia şi bucuria îi vor ajunge din urmă, durerea şi suspinul vor fugi” (Isaia 51.11). Aceasta ne conduce la Isaia 52.10:

Isaia 52.10: Domnul Şi-a dezgolit sfântul Său braţ înaintea ochilor tuturor naţiunilor şi toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.

Isaia vorbeşte cu bucurie despre viziunile profetice referitoare la evenimente viitoare, când Israel va fi binecuvântat conform făgăduinţelor care au fost date lui Avraam, ca şi cum acestea ar fi deja împlinite. Aşa de exemplu vorbeşte Isaia 53, care mărturiseşte foarte clar despre Domnul Isus şi moartea Sa ispăşitoare, ca şi cum aceasta ar fi avut deja loc. „Cu siguranţă, El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” (Isaia 53.4). Aşa este de sigură privirea credinţei, că el foloseşte forma de trecut, când descrie evenimente care vor avea loc abia secole mai târziu.

Ne-am putea astfel întreba: ‚În ce fel Domnul era gata să-Şi dezgolească braţul?’ Împotriva căruia trebuia acest braţ să se întindă? Versetele următoare vor răspunde la întrebarea noastră.

Isaia 52.13-15; 53.1: Iată, Robul meu va prospera; va fi înălţat şi va fi ridicat şi va fi foarte sus. După cum mulţi erau uimiţi de Tine (atât de desfigurată Îi era faţa, mai mult decât a oricărui om, şi înfăţişarea Lui mai mult decât a fiilor oamenilor), tot aşa El va uimi multe naţiuni; înaintea Lui împăraţii îşi vor închide gura, pentru că vor vedea ceea ce nu li se istorisise şi vor înţelege ceea ce nu auziseră. Cine a crezut ceea ce ni se vestise? Şi cui i s-a descoperit braţul Domnului?

„S-a descoperit?” Da, cu siguranţă era nevoie de o descoperire, ca să se facă cunoscut aceasta. Realitate uimitoare, că Dumnezeu era pe cale să-Şi întindă braţul împotriva Tovarăşului Său (Zaharia 13.7), împotriva Fiului, care este în sânul Tatălui (Ioan 1.18), împotriva Fiului dragostei Lui (Ioan 3.35), în loc să-l întindă împotriva vrăjmaşilor Săi. Aceasta este taina cuprinsă în entuziasmul sfânt al cuvintelor rostite în Isaia 52.7-10. „Toate marginile pământului” vor vedea mântuirea Dumnezeului lor, care le-a fost adusă prin Acela ale cărui picioare sunt plăcute pe munţi, când El aduce vestea bună, când El vesteşte pacea, aduce mesajul binelui. Expresia „Dumnezeul tău domneşte” se referă la Domnul Însuşi, cu toate că evangheliştii zilelor noastre sunt îndreptăţiţi să aducă acelaşi mesaj. Căci dacă braţul Domnului nu ar trebui să lovească cu judecata pe păcătos, atunci el trebuia să cadă asupra unei jertfe fără pată, care trebuia să suporte această judecată şi în acelaşi timp s-o anuleze.

Astfel este introdus acest capitol profetic 53, ca să ne arate de ce acel braţ a căzut asupra Persoanei fără pată a Fiului lui Dumnezeu, care a devenit om. El a fost

  • „lovit de Dumnezeu şi smerit”
  • „rănit pentru fărădelegile noastre”
  • „zdrobit pentru nelegiuirile noastre”
  • „prin rănile Lui suntem vindecaţi.”
  • „Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”
  • „Şi-a adus sufletul Său ca jertfă pentru vină.”
  • „Va vedea rodul muncii sufletului Său şi va fi satisfăcut.”
  • „El a purtat păcatul multora şi a mijlocit pentru cei fărădelege.”

Să observăm siguranţa credinţei, care descrie un rezultat, care era încă în sânul viitorului, ca şi cum s-ar fi realizat şi ale cărui rezultate se revărsau deja într-un fluviu mare al harului salvator.

Dar ce va fi dacă Israel sau naţiunile nu se vor pleca în ţărână înaintea Dumnezeului lor plin de îndurare, care Şi-a descoperit braţul împotriva Fiului Său preaiubit, şi nu primesc o mântuire aşa de mare a lui Dumnezeu?

Răspunsul la această întrebare îl citim în Isaia 59.1,2: „Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă, ca să mântuiască, nici urechea Lui nu este prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” Pentru binecuvântarea omului nu lipseşte nimic din partea lui Dumnezeu. Acolo este îndurare pentru toţi.

Este refuzul de întoarcere, înaintarea în păcat, cea care conduce la judecată, însă aceasta este o lucrare străină pentru Dumnezeu. Bucuria Lui este să dovedească îndurare. Dar dacă aceasta este respinsă, ce urmează după aceea? Citeşte te rog până la versetul 15, unde în expresii foarte grave este schiţată o imagine îngrozitoare a decăderi lui Israel. Apoi profetul se miră că nu este nimeni care să intre în spărtură şi nu este nici un mijlocitor, dar când el se îndreaptă spre Domnul spune triumfător: „Atunci braţul Lui I-a adus salvare şi dreptatea Lui, ea L-a sprijinit.”

Vedem cum braţul Domnului este puternic ca să salveze, dar pentru aceia care nu se predau, El este puternic pentru judecată: „… ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de sub pământ” (Filipeni 2.10).

După aceea urmează acel verset frumos, în vorbire poetică, simbolică: „Şi cei de la apus se vor teme de Numele Domnului, şi cei de la răsăritul soarelui de gloria Lui. Când vrăjmaşul va năvăli ca un râu, Duhul Domnului va ridica un steag împotriva lui [îl va pune pe fugă]” (Isaia 59.19).

Toate acestea se încheie aşa de frumos cu frumosul capitol 60, care ne dă o relatare vie a întoarcerii naţiunilor, care vor fi folosite ca unelte să aducă „de departe” pe fiii lui Israel (Isaia 60.9) şi să-i aşeze în ţara lor. Ştim cum va fi necesar necazul cel mare, „timpul de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30.7), pentru Israel, pentru ca el să se pocăiască şi să fie curăţit, ca să primească pe Mesia al lui. Nu poate fi nici o binecuvântare, numai dacă El va ocupa locul care I se cuvine. Însă evenimentele se grăbesc în spre ziua în care braţul Domnului va fi văzut în poporul Său şi în nimicirea vrăjmaşilor lui.


Tradus de la: Der Arm des Herrn

Titlul original: „Der Arm Jehovas“
din  Der Dienst des Wortes, Anul 8, 1930, pag. 196–200.
Titlul original în engleză: „The Arm of the Lord“.

 

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (88)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen