Serii de articole

Mulţi dintre noi s-au gândit deseori în ultimele săptămâni la cadouri. Unii dintre noi au simţit bucurie mare să dăruiască. Alţii şi-au găsit bucuria în a primi cadouri, însă nu atât de mult cât ... mai multne-am aşteptat noi s-o aibă. „Este mai ferice să dai, decât să primeşti” este încă adevărat, şi îndrăznesc să spun că cei mai fericiţi oameni nu sunt aceia care primesc de cele mai multe ori, ci aceia care dau de cele mai multe ori. Aceasta este adevărat în mod deosebit atunci când darurile tale înainte de toate sunt pentru aceia care trăiesc în împrejurări mai puţin confortabile decât tine, şi când ai încercat să satisfaci nevoile lor, să înseninezi casele celor săraci, să aduci un surâs de veselie pe feţele copiilor şi să îmbărbătezi mamele şi taţii obosiţi şi deznădăjduiţi. Este o chestiune foarte binecuvântată şi minunată să faci cadouri în felul acesta.

Epistolele „generale” ale lui Petru, Ioan și Iuda au o semnificație specială pentru timpul prezent, când apostazia de la mărturia creștină este galopantă. Această mișcare de îndepărtare de adevăr va atinge punctul ... mai multculminant după ce Biserica (Adunarea) va fi răpită la cer, când „omul păcatului” (antihristul) va fi descoperit în timpul necazului cel mare. În acel moment, lumea creștină lipsită de viață (care va fi lăsată în urmă la răpire) se va lepăda de orice urmă de creștinism și îl va urma pe acest om rău în închinarea fiarei și a chipului ei. Deoarece masele din creștinătatea de astăzi pretind doar că ele cred în Hristos, dar nu sunt credincioși adevărați, există o mulțime mixtă de copii ai lui Dumnezeu adevărați și falși - și acest lucru duce la mult rău și stricăciune. Suntem foarte recunoscători pentru Epistolele lui Ioan, care arată însușirile vieții veșnice în copiii lui Dumnezeu și astfel ne permit să distingem adevărații copii de cei falși.

Această epistolă a fost scrisă pentru a-l încuraja pe Timotei să slujească într-o zi dificilă, când masele din mărturia creștină îl părăsiseră pe Pavel și învățătura sa. Epistola îi avertizează pe ... mai multcredincioși că stricăciunea din creștinism va progresa și va atinge apogeul în zilele din urmă, când va avea loc o întoarcere completă de la adevărul lui Dumnezeu. Ea prevede o perioadă de declin și cădere completă a mărturiei creștine. În același timp, el trasează cu atenție calea pe care credincioșii o pot urma în astfel de momente.

Preocuparea apostolului Pavel în această epistolă este ca creștinii credincioși să trăiască în ordinea corectă în casa lui Dumnezeu și astfel să dea mărturie lumii despre adevăratul caracter al lui Dumnezeu ca ... mai multMântuitor și Dumnezeu Creator. Pavel îi dă lui Timotei o însărcinare apostolică de a-i instrui pe credincioși în mod corespunzător în doctrină și practică.

Motivul scrierii epistolei către Coloseni a fost că apăruseră o serie de învățături false. Ele proveneau din filosofia greacă, din iudaismul heterodox și din misticism. Aceste erori au fost începutul a ceea ce mai târziu ... mai multva fi cunoscut sub numele de gnosticism. Gnosticismul înseamnă „cunoaștere superioară” și descrie în mod adecvat ceea ce anumiți învățători pretindeau în mod fals că posedă. Aceste învățături false au tulburat Biserica primară în diferite locuri. Unul dintre aceste locuri a fost Colose. În această epistolă, ca și în epistola către Filipeni, Pavel s-a străduit să acționeze anticipat și nu doar să reacționeze, așa cum a făcut în epistolele către Corinteni și Galateni. Așadar, a vrut să prevină mai degrabă, decât să corecteze. Credincioșii din Colose nu adoptaseră încă această învățătură, dar erau în pericol de a ceda în fața ei. De aceea, Pavel îi avertizează cu privire la caracterul acestui rău și îl combate insistând asupra adevărului referitor la Persoana lui Hristos și la lucrarea lui Hristos.

În această serie de articole este vorba despre tema eşec (ratare) şi restabilire.

Niciodată nu a fost un timp în care „oferta” de biserici să fie mai mare decât astăzi. Cu diversitatea în alegere creşte însă şi greutatea cu privire la întrebarea: Unde trebuie să merg eu de fapt ... mai multduminica? Îmi place muzica bună, iubesc cântatul frumos; alegerea ar putea fi pentru biserica A, căci acolo sunt activităţi corale bune şi în „serviciul divin” cântă o bandă. Însă pentru copiii mei ar fi probabil mai bine în biserica B, deoarece acolo este o lucrare bună cu copiii şi cu tineretul; copiilor li se oferă acolo mai mult. Dar de fapt predicile în biserica C sunt foarte bune; acestea nu le am în bisericile A şi B. Să nu merg totuşi mai bine în biserica C? – Dar ţi-ai pus tu vreodată întrebarea, dacă criteriile tale de alegere sunt corecte? Probabil spui: M-am hotărât deja demult şi de mult timp merg în biserica D. Însă şi atunci întrebarea adresată ţie este: Care au fost criteriile tale de alegere? Au criteriile acestea valabilitate şi înaintea Domnului?

Adam şi Eva au fost alungaţi odinioară din Paradis, unde au fost aşezaţi pe pământ. Un înger cu o sabie învăpăiată baricada pentru totdeauna intrarea în grădină; pentru omul căzut în păcat nu mai era nici o ... mai multposibilitate de reîntoarcere. Cu toate acestea Dumnezeu a dat ceva mai bun, căci ascultarea lui Hristos are urmări mult mai mari decât neascultarea lui Adam. Lucrarea înfăptuită de Hristos la crucea de pe Golgota deschide intrarea într-un alt Paradis, nou, ceresc: Paradisul lui Dumnezeu în cer! În Noul Testament este vorba numai de trei ori despre acest loc al fericirii. Sunt însă lucruri foarte importante, care ne sunt relatate despre el. Bogăţia de nepătruns a Persoanei şi lucrării lui Hristos sunt prezentate foarte clar prin acestea: 1. În primul rând, credincioşii morţi sunt acolo în prezenţa directă a Domnului şi Mântuitorului lor. Ei sunt cu Hristos în Paradis, aşa cum El a făgăduit aceasta deja tâlharului care a crezut în El: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis” (Luca 23.43). De aceea apostolul Pavel spune, că el doreşte „să plece şi să fie împreună cu Hristos, pentru că este mult mai bine” (Filipeni 1.23). Hristos este acolo marele punct central al acelora care Îi aparţin; El este Cel care umple totul în toate (Efeseni 1.23). 2. În al doilea rând, cei care au adormit în Hristos sunt acolo şi în cerul al treilea, acesta este cerul cerurilor, locuinţa lui Dumnezeu (2 Corinteni 12.2-5). Ei se află în prezenţa directă a lui Dumnezeu şi aud cuvinte cereşti, care nu se pot spune, pe care un om de pe pământ nu are voie să le vorbească. Pavel vorbeşte aici tainic despre sine ca „un om în Hristos”, însă aceasta nu este fără motiv. Hristos este acolo, dar în principiu este şi locul tuturor acelora care sunt uniţi cu El ca ultimul Adam. 3. În al treilea rând, acest Paradis ceresc este conform cu Apocalipsa 2.7 Paradisul „lui Dumnezeu”. El nu poate pieri, ca Paradisul pământesc, din cauza oamenilor. El poartă pecetea desăvârşirii divine şi a lipsei păcatului şi a morţii. De aceea aici lipseşte şi pomul cunoştinţei binelui şi răului, din cauza căruia avem o conştiinţă care ne acuză. Este vorba numai despre pomul vieţii, care fără îndoială este o imagine despre Hristos ca început şi susţinător al vieţii noi, al omului nou, al creaţiei noi. De aceea noi avem dreptul, imitând pe marele apostol al naţiunilor, să vestim bogăţia de nepătruns a lui Hristos şi să facem cunoscut înţelepciunea nespus de mare a lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor (Efeseni 3.8-10). El a descuiat din nou Paradisul pentru noi şi ne-a deschis intrarea la Hristos, ca adevăratul „pom al vieţii”.