Serii de articole

Mulţi dintre noi s-au gândit deseori în ultimele săptămâni la cadouri. Unii dintre noi au simţit bucurie mare să dăruiască. Alţii şi-au găsit bucuria în a primi cadouri, însă nu atât de mult cât ... mai multne-am aşteptat noi s-o aibă. „Este mai ferice să dai, decât să primeşti” este încă adevărat, şi îndrăznesc să spun că cei mai fericiţi oameni nu sunt aceia care primesc de cele mai multe ori, ci aceia care dau de cele mai multe ori. Aceasta este adevărat în mod deosebit atunci când darurile tale înainte de toate sunt pentru aceia care trăiesc în împrejurări mai puţin confortabile decât tine, şi când ai încercat să satisfaci nevoile lor, să înseninezi casele celor săraci, să aduci un surâs de veselie pe feţele copiilor şi să îmbărbătezi mamele şi taţii obosiţi şi deznădăjduiţi. Este o chestiune foarte binecuvântată şi minunată să faci cadouri în felul acesta.

Niciodată nu a fost un timp în care „oferta” de biserici să fie mai mare decât astăzi. Cu diversitatea în alegere creşte însă şi greutatea cu privire la întrebarea: Unde trebuie să merg eu de fapt ... mai multduminica? Îmi place muzica bună, iubesc cântatul frumos; alegerea ar putea fi pentru biserica A, căci acolo sunt activităţi corale bune şi în „serviciul divin” cântă o bandă. Însă pentru copiii mei ar fi probabil mai bine în biserica B, deoarece acolo este o lucrare bună cu copiii şi cu tineretul; copiilor li se oferă acolo mai mult. Dar de fapt predicile în biserica C sunt foarte bune; acestea nu le am în bisericile A şi B. Să nu merg totuşi mai bine în biserica C? – Dar ţi-ai pus tu vreodată întrebarea, dacă criteriile tale de alegere sunt corecte? Probabil spui: M-am hotărât deja demult şi de mult timp merg în biserica D. Însă şi atunci întrebarea adresată ţie este: Care au fost criteriile tale de alegere? Au criteriile acestea valabilitate şi înaintea Domnului?

Adam şi Eva au fost alungaţi odinioară din Paradis, unde au fost aşezaţi pe pământ. Un înger cu o sabie învăpăiată baricada pentru totdeauna intrarea în grădină; pentru omul căzut în păcat nu mai era nici o ... mai multposibilitate de reîntoarcere. Cu toate acestea Dumnezeu a dat ceva mai bun, căci ascultarea lui Hristos are urmări mult mai mari decât neascultarea lui Adam. Lucrarea înfăptuită de Hristos la crucea de pe Golgota deschide intrarea într-un alt Paradis, nou, ceresc: Paradisul lui Dumnezeu în cer! În Noul Testament este vorba numai de trei ori despre acest loc al fericirii. Sunt însă lucruri foarte importante, care ne sunt relatate despre el. Bogăţia de nepătruns a Persoanei şi lucrării lui Hristos sunt prezentate foarte clar prin acestea: 1. În primul rând, credincioşii morţi sunt acolo în prezenţa directă a Domnului şi Mântuitorului lor. Ei sunt cu Hristos în Paradis, aşa cum El a făgăduit aceasta deja tâlharului care a crezut în El: „Astăzi vei fi cu Mine în Paradis” (Luca 23.43). De aceea apostolul Pavel spune, că el doreşte „să plece şi să fie împreună cu Hristos, pentru că este mult mai bine” (Filipeni 1.23). Hristos este acolo marele punct central al acelora care Îi aparţin; El este Cel care umple totul în toate (Efeseni 1.23). 2. În al doilea rând, cei care au adormit în Hristos sunt acolo şi în cerul al treilea, acesta este cerul cerurilor, locuinţa lui Dumnezeu (2 Corinteni 12.2-5). Ei se află în prezenţa directă a lui Dumnezeu şi aud cuvinte cereşti, care nu se pot spune, pe care un om de pe pământ nu are voie să le vorbească. Pavel vorbeşte aici tainic despre sine ca „un om în Hristos”, însă aceasta nu este fără motiv. Hristos este acolo, dar în principiu este şi locul tuturor acelora care sunt uniţi cu El ca ultimul Adam. 3. În al treilea rând, acest Paradis ceresc este conform cu Apocalipsa 2.7 Paradisul „lui Dumnezeu”. El nu poate pieri, ca Paradisul pământesc, din cauza oamenilor. El poartă pecetea desăvârşirii divine şi a lipsei păcatului şi a morţii. De aceea aici lipseşte şi pomul cunoştinţei binelui şi răului, din cauza căruia avem o conştiinţă care ne acuză. Este vorba numai despre pomul vieţii, care fără îndoială este o imagine despre Hristos ca început şi susţinător al vieţii noi, al omului nou, al creaţiei noi. De aceea noi avem dreptul, imitând pe marele apostol al naţiunilor, să vestim bogăţia de nepătruns a lui Hristos şi să facem cunoscut înţelepciunea nespus de mare a lui Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor (Efeseni 3.8-10). El a descuiat din nou Paradisul pentru noi şi ne-a deschis intrarea la Hristos, ca adevăratul „pom al vieţii”.

„Nici o parte a Vechiului Testament nu ne echipează cu imbold mai mare pentru râvnă devotată şi cu clarviziune pentru lucrarea lui Dumnezeu aşa cum o face cartea Neemia. Angajarea pătimaşă a lui Neemia pentru adevărul lui ... mai multDumnezeu, fără să ia în considerare cheltuielile şi consecinţele, ne dă un model de care noi avem nevoie stringentă în mod deosebit în timpurile actuale.” (John C. Whitcomb, „Nehemia” în „The Wycliffe Bible Commentary”, pag. 435 – tradus.)

Noi toţi iubim istorisirile bune şi unii iubesc chiar şi povestirile bune. Însă noi vrem să ne ocupăm aici nu cu o poveste şi nici chiar cu o istorisire bună, ci cu o istorisire adevărată. O istorisire despre doi oameni cu vază, ... mai multunul cu vază în ceea ce priveşte poziţia lui, cealaltă persoană, cu toate că era săracă şi fără speranţă, era cu vază şi un model în comportarea ei. Doi oameni, pe care Dumnezeu îi iubeşte şi pe lângă aceasta şi ei se iubesc unul pe altul. O istorisire care începe cu un moment adânc şi sfârşeşte cu unul înalt, şi anume cu o căsătorie şi cu un fiu. Şi nu numai aceasta, ci ea sfârşeşte cu un împărat, care a devenit strămoşul Domnului Isus Hristos şi chiar un model al Domnului Isus – cu David.

Tema, pe care o vom avea înaintea noastră în seara aceasta şi mâine seară, dacă va îngădui Dumnezeu, dragi prieteni, se ataşează foarte clar şi precis la tema din seara trecută. În seara trecută am tratat ... mai multultimul capitol al cărţii 2 Împăraţi, unde am văzut distrugerea Ierusalimului sub mâna babilonienilor. Despre această distrugere sunt compuse aceste cinci cântări, căci avem a face cu poezia şi cu cinci cântări diferite în concordanţă cu cele cinci capitole ale cărţii acesteia. Cinci cântări referitoare la distrugerea Ierusalimului. Cartea aceasta este numită eka în ebraică. Acesta este primul cuvânt al cărţii; aceasta este o obişnuinţă iudaică, şi la cele cinci cărţi ale lui Moise este la fel. Eka înseamnă „cum”. Acesta este primul cuvânt al cărţii. La fel încep şi capitolul 2 şi 4. De fapt are sensul „vai, cum”. Vai, cum stă singuratică cetatea cea plină de popor!, şi aşa mai departe. Un alt nume în ebraică este kinot, aceasta înseamnă „tânguire”. La fel se numeşte cartea şi în greacă: treneu, şi aşa a preluat traducerea latină: lamentaziones. În aceasta se recunoaşte numele aceste cărţi şi în engleză şi franceză, şi Luther a tradus literalmente acest nume în germană cu „Klagelieder”. Aceasta înseamnă ca şi „bocet permanent”.

Fiecare credincios are unul sau mai multe daruri (1 Corinteni 12). Şi dacă acestea sunt folosite este un câştig pentru serviciul creştin (serviciul divin). Unii au darul de a vesti public Cuvântul lui Dumnezeu, dar mulţi nu au darul ... mai multacesta. Noi nu avem voie să trecem peste ceea ce ni s-a dat (Romani 12.3-8), atât cu privire la măsura darului cât şi cu privire la faptul că noi am proceda aşa ca şi cum am avea ceva, dar de fapt nu avem.

O dată pe an milioane de creştini îşi amintesc de naşterea lui Isus Hristos. În servicii religioase şi prelegeri de Crăciun se citează un verset din prorocul Isaia, care a fost scris cu aproximativ 700 de ani înainte de ... mai multnaşterea lui Hristos – călăuzit prin Duhul Sfânt (2 Petru 1.21): Isaia 9.6: Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; şi-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii. Aproape nimeni nu se întreabă, în ce context stă acest verset. Pe cine are profetul în vedere? Despre cine este vorba, când acolo se spune: „un Copil ni S-a născut”? Ce fel de domnie este aceasta? De ce acest Copil este numit şi „Fiu”? Să ne preocupăm mai îndeaproape cu aceste întrebări. Probabil vom fi surprinşi, că noi creştinii nu suntem adresaţii principali ai acestor versete.