Pentru ce citează Pavel pe profetul Osea
Romani 9.25

R. John Reid

© SoundWords, Online începând de la: 26.04.2019, Actualizat: 26.04.2019

Verset călăuzitor: Romani 9.25

Romani 9.25: După cum spune şi în Osea: „Pe «Nu-i poporul Meu» îl voi numi «Popor al Meu»; şi pe «Nu e preaiubită», «Preaiubită»” {Osea 2.23}.

Apostolul foloseşte acest citat nu numai pentru a arăta cum harul a deschis uşa în timpul actual pentru păgâni, ci el face aceasta tocmai pentru că Dumnezeu a poruncit lui Osea să spună lui Israel: „Voi nu sunteţi poporul Meu”; El le-a refuzat recunoaşterea. Însă lui Osea i s-a poruncită să mai spună şi: „În locul unde li s-a zis: «Nu sunteţi poporul meu!» li se va zice: «Fii ai Dumnezeului celui viu!»” (Osea 1.10b) În afară de aceasta El spune: „… voi da … valea Acor ca uşă a speranţei” (Osea 2.15); exact locul unde a fost exercitată judecata asupra lui Acan pentru păcatul care a adus necaz peste Israel (Iosua 7.25,26). Asemănător va fi cu Israel. După ce va fi făcută judecata asupra păcatelor lor, pentru ei se va deschide „uşa speranţei”. Atunci Domnul le va spune, „celor care nu erau poporul Meu” (ca cei care nu erau recunoscuţi), „voi sunteţi poporul Meu” (ca restabiliţi), „şi ei vor zice: «Dumnezeul Meu!»” (Osea 2.23).

Tocmai din cauza acestui principiu dumnezeiesc al harului, care a fost făgăduit lui Israel prin profetul lor Osea, apostolul este călăuzit prin Duhul spre acest loc din Scriptură, ca să arate că aşa cum Dumnezeu a făgăduit să Se îndrepte în har spre poporul Său nerecunoscut [ca popor al Său] şi îl va recunoaşte din nou (căci harul este favoare nemeritată), la fel ei ar trebui să vadă clar că El nu a făcut cunoscut nici un alt principiu nou al acţionării Sale, când El va zice naţiunilor, care niciodată nu au fost poporul Lui: „Pe «nu-i poporul Meu» îl voi numi «popor al Meu»”.

Însă iudeii au fost mânioşi din cauza revelării acestui har faţă de aceia care nu erau poporul Domnului. Cu toate acestea ei aveau în scrierile lor proprii relatarea despre un principiu activ în felul acesta, o manifestare a harului, care le va fi arătat şi lor ca popor, care nu era recunoscut. În felul acesta harul actual al Evangheliei avea principial acelaşi caracter – aşa cum Osea al lor le-a relatat – ca şi harul care le va fi arătat lor în viitor. Aceasta înseamnă deci, că dacă iudeii se împotrivesc Evangheliei în felul ei de a lucra actual pe plan mondial, ei îşi închid ochii faţă de propria lor istorie şi faţă de profeţiile lui Osea al lor. Cu toate că ei nu mai erau recunoscuţi, în timp ce erau numiţi de Domnul „nu-i poporul Meu”, cu toate că ei au pierdut totul după carne, ei şi-au închis ochii faţă de caracterul harului, care cândva va lua dintre ei un popor spiritual, ceea ce sub Lege nu ar fi fost posibil. În felul acesta apostolul îşi justifică felul lui de a proceda, prin aceea că practica voia dumnezeiască în predica lui. Şi el face aceasta fără să ajungă în contradicţie cu făgăduinţele şi profeţiile date lui Israel în scrierile lor sfinte.

Că acesta este motivul pentru citarea din Osea este dovedit prin întreaga mărturie cuprinsă în binecunoscutele trei capitole: Romani 9-11. Căci apostolul arată în ele:

  1. Cu toate că Israel (Israelul „natural” – după carne) „s-a poticnit”, totuşi ei s-au poticnit nu pentru ca să cadă; nu acesta era sensul (Romani 11.11); căci cu poticnirea lor era legat un alt scop, şi anume, să aducă mântuirea la păgâni şi să-l provoace pe Israel la gelozie, căci Dumnezeu nu a renunţat definitiv la ei.
  2. Peste ei venise de netrecut cu vederea „orbire în parte”, „până va intra plinătatea naţiunilor” (Romani 11.25). Această orbire parţială era pentru un timp.
  3. Eliberatorul va veni din Sion şi „va îndepărta neevlavia de la Iacov” (Romani 11.26).
  4. Însă acest „Israel”, acest „Iacov”, aşa cum este el privit în acest timp al Evangheliei, este acuzat că este „vrăjmaş, în ce priveşte Evanghelia”, cu toate că este iubit „datorită părinţilor” (Romani 11.28), „în ceea ce priveşte alegerea”, dovedit în făgăduinţele, care nu pot fi anulate.

Cu privire la „în ceea ce priveşte alegerea” – poporul „iubit din pricina părinţilor” – mai trebuie să aibă loc o lucrare mare. Caracterul lor îndărătnic în toate situaţiile nu are asemănare în istorie, împotrivirea lor faţă de Evanghelie s-a întins pe parcursul secolelor. Însă Dumnezeu va avea în cele din urmă drumul Său cu ei. Acţiunea Lui eficace cu ei a fost ilustrată deja în pedeapsa pe care a primit-o Maria pentru împotrivirea ei faţă de căile lui Dumnezeu (Numeri 12). Când a venit Sefora, soţia lui Moise dintre păgâni (pe care a adus-o Ietro, tatăl ei, cu sine în tabăra lui Israel, însoţită de cei doi fii ai ei; Exodul 18), imediat s-a aprins gelozia în inima ei, şi ea a determinat pe fratele ei Aaron, care avea o voinţă mai slabă, să pornească un atac rău împotriva lui Moise. Gelozia ei pe Sefora era prezentarea simbolică a vrăjmăşiei iudaice faţă de harul arătat acum naţiunilor în predicarea Evangheliei. Acelaşi caracter de vrăjmăşie devine clar în mânia împotriva apostolului Pavel, care, după ce el a fost atenţionat de Domnul, că mesajul lui nu va fi primit de Ierusalim, explică, că lui i s-a poruncit: „Du-te, pentru că Eu te voi trimite departe, la naţiuni” (Faptele apostolilor 22.21). Mânia asupra acestei afirmaţii era aşa de îngrozitoare, că ascultătorii lui iudei şi-au sfâşiat hainele, au aruncat praf în aer, strigând: „Ia de pe pământ pe unul ca acesta, pentru că nu trebuie să trăiască!”

Şi aşa cum Maria a fost lovită cu lepra şi a fost exclusă din tabără timp de şapte zile, şi apoi a devenit subiectul rugăciunii lui Moise, înaintarea întregii tabere s-a amânat până când ea a învăţat lecţia ei şi s-a supus căilor lui Dumnezeu, la fel Israel trebuie de 1900 de ani să fie în izolare spirituală şi nu face nici o înaintare conform voii lui Dumnezeu. Şi ei vor rămâne aşa până când vor fi curăţiţi şi eliberaţi de împotrivirea faţă de harul revelat acum omenirii, harul bazat pe puterea morţii răscumpărătoare a Aceluia pe care ei L-au lepădat. Când ei vor fi învăţat această lecţie, li se va da o inimă nouă ca răspuns la rugăciunea de mijlocire a Domnului pentru ei. Atunci ei vor înţelege ce a profeţit Osea al lor.


Tradus de la: Warum Paulus den Propheten Hosea zitiert
Din Remarks on the Amillennialism and Kindred Teaching of Philip Mauro, New York 1943, Loizeaux Brothers, pag. 27–32.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Dispensaţionalism (25)

Mai multe articole despre locul din Biblie Osea 2 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).