Perioada de timp actuală şi cea viitoare (12)
Israel

Botschafter

© SoundWords, Online începând de la: 28.08.2018, Actualizat: 26.09.2018

În veacul actual Israel este lepădat de Dumnezeu, deoarece el a lepădat pe Împăratul său şi pe Dumnezeu. Dumnezeu îi spune: „Voi nu sunteţi poporul Meu şi Eu nu sunt Dumnezeul vostru” (Osea 1.9). Este acest „timp lung” în care copiii Israel vor fi „fără împărat, fără prinţ, fără jertfă, fără stâlp. Fără efod şi fără terafimi” (Osea 3.4). Ei au fost daţi şi risipiţi printre toate popoarele, „cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ” (Amos 9.9), „şi inima lor este nesimţitoare, sunt tari de urechi, că ei nu înţeleg cu inima, nu aud cu urechile lor, ca să se întoarcă la Domnul” (compară cu Isaia 6.10). „Un văl este peste ochii lor, atunci când citesc pe Moise” (compară cu 2 Corinteni 3.14-15).

În veacul viitor mânia lui Dumnezeu se va termina, după ce El pe poporul Israel l-a topit împreună ca într-un creuzet în mijlocul Ierusalimului şi pe toţi cei mândri şi răi i-a mistuit ca într-un cuptor de foc (Isaia 4.4; 65.8-10; Ezechiel 22.18-22; Maleahi 3.2-3; 4.1); şi în îndurarea Lui Domnul Se va întoarce din nou la ei. El spune: „Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu şi-L vor jeli amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut. … În ziua aceea se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie. În ziua aceea”,  zice Domnul oştirilor, voi stârpi din ţară numele idolilor, ca nimeni să nu-şi mai aducă aminte de ei; voi scoate de asemenea din ţară pe prorocii mincinoşi şi duhul necurat” (Zaharia 12.10-13.1,2). „În zilele acelea, în timpul acela, zice Domnul, fiii lui Israel şi fiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plângând şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Vor întreba de drumurile Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el şi vor zice: Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic, care să nu fie uitat” (Ieremia 50.4-5). „Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările, şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţiţi; vă voi curăţi de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă, şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră, şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi, şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele şi să păziţi şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara, pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru.” (Ezechiel 36.24-28; Ieremia 23.5-6; 30; 31.31; 33.14-18). „După aceea, fiii lui Israel se vor întoarce şi vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor şi pe împăratul lor David; şi se vor întoarce cu teamă la Domnul şi la bunătăţile Lui, în zilele de pe urmă” (Osea 3.5). Da, „În Domnul vor fi îndreptăţiţi şi preamăriţi toţi urmaşii lui Israel”; „căci darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt fără schimbare” (Isaia 45.25; Romani 11.26-29).

În veacul actual Ierusalimul este pustiit (Matei 23.37-39). Călcat în picioare de popoare, este fără copii, în mod deosebit părăsit de Acela care este gloria lui, Împăratul lui şi Dumnezeul lui; căci El S-a reîntors la locul Lui, până când ei vor recunoaşte că au păcătuit şi vor căuta faţa Lui (Osea 5.15).

Ultimele zile ale veacului vor fi şi mai îngrozitoare pentru el, decât au fost primele. El va fi împrejmuit de popoare mânioase, luat în stăpânire şi jefuit; şi în acelaşi timp va fi lovit de Domnul oştirilor cu furtună şi cutremure şi cu tunete mari, vijelie, uragane şi cu flăcări ale unui foc mistuitor. Acesta va fi în cele din urmă marele necaz, „aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Isaia 29.6; Daniel 12.1; Zaharia 13.8-9,14; Matei 24; Luca 21).

În veacul viitor Sionul nu-şi va mai aminti de ruşinea văduviei lui, căci: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Am o mare râvnă pentru Sion, şi sunt stăpânit de o râvnă plină de mânie pentru el.” Aşa vorbeşte Domnul: Mă întorc iarăşi în Sion, şi vreau să locuiesc în mijlocul Ierusalimului. Ierusalimul se va chema: ‚Cetatea cea credincioasă,’ şi muntele Domnului oştirilor se va chema: ‚Muntele cel sfânt.’ Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iarăş, vor şedea pe uliţele Ierusalimului bătrâni şi femei în vârstă, fiecare cu toiagul în mână, din pricina marelui lor număr de zile. Uliţele cetăţii vor fi pline de băieţi şi fete, cari se vor juca pe uliţe.” Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Dacă lucrul acesta va părea de mirat în ochii rămăşiţei poporului acestuia în zilele acelea, va fi de mirat oare şi în ochii Mei?, zice Domnul oştirilor.” (Zaharia 8.2-6). „În ziua aceea numele cetăţii va fi: Domnul este acolo” (Ezechiel 48.35). „Ierusalimul va fi o cetate deschisă, din cauza mulţimii oamenilor şi a vitelor care vor fi în mijlocul lui. Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul  lui şi voi fi slava lui în mijlocul lor” (Zaharia 2.4–3.10; 11; 14.11; Ieremia 31.38-40; Ţefania 3.14-17).

În veacul actual ţara Israel este pustiită. Nu este semănată, nu rodeşte nimic şi nimic nu creşte pe ea. Ţara este pustiită, cetăţile pustiite, şi anume aşa fel, că duşmanii ei sunt uimiţi (Levitic 26.31-35; Deuteronom 29.22-27). [Remarca redacţiei: Aici este vorba de ceea ce în general caracterizează acest timp, nu de situaţiile de excepţie, pe care noi le regăsim astăzi la sfârşitul acestui veac, când Israel în necredinţă a luat iarăşi în stăpânire ţara şi savurează o oarecare bunăstare pământească – aceasta este valabil şi cu privire la remarcile despre Ierusalim.]

În veacul viitor „Tu fecioară a lui Israel vei zidi iarăşi vii pe înălţimile Samariei; cei care le vor sădi, le vor mânca şi roadele. Căci vine ziua când străjerii vor striga pe muntele lui Efraim: Sculaţi-vă, să ne suim în Sion, la Domnul, Dumnezeul nostru! … Ei vor veni şi vor chiui de bucurie pe înălţimea Sionului; vor alerga la bunătăţile Domnului, la grâu, la must, la untdelemn, la miei şi la viţei, sufletul le va fi ca o grădină bine udată şi nu se vor mai ofili. … Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată ce se va zice iarăşi în ţara lui Iuda şi în cetăţile sale, când voi aduce înapoi pe captivii lor: ‚Domnul să te binecuvânteze, locaş al dreptăţii, munte sfânt!’ Iuda va locui acolo fără teamă în toate cetăţile lui, atât plugarii cât şi cei care pasc oile” (Ieremia 31.4-40; 33.7-14).

„Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi, şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite, şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. Voi înmulţi pe oamenii şi vitele, cari vor creşte şi se vor înmulţi: voi face să fiţi locuiţi ca şi mai înainte, şi vă voi face mai mult bine decât odinioară; şi veţi şti că Eu sunt Domnul. … Şi se va spune atunci: Ţara aceasta pustiită a ajuns ca o grădină a Edenului; şi cetăţile acestea dărâmate, cari erau pustii şi surpate, sunt întărite şi locuite! Şi neamurile, cari vor mai rămânea în jurul vostru, vor şti că Eu, Domnul, am zidit din nou ce era surpat, şi am sădit ce era pustiit. Eu, Domnul, am vorbit, şi voi şi face.” (Ezechiel 36). „Iată, vin zile, zice Domnul, când plugarul va ajunge pe secerător, şi cel ce calcă strugurii pe cel ce împrăştie sămânţa, când mustul va picura din munţi şi va curge de pe toate dealurile. Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul, Dumnezeul tău!” (Amos 9.13-15).

În sfârşit, în veacul actual se pare că Dumnezeu ar fi uitat toate făgăduinţele date lui Israel şi ar vrea să-Şi amintească numai de ameninţările Lui. Cum să se împlinească făgăduinţele, atâta timp cât Israel leapădă pe Acela în care toate acestea sunt Da şi Amin? (2 Corinteni 1.20). În veacul viitor dimpotrivă, când Dumnezeu în harul Său liber a dăruit lui Israel schimbarea mentalităţii şi privirea în sus spre Preaiubitul Său, va fi bucuria Lui să-l copleşească cu binecuvântările Sale din pricina Sa. Atunci se vor împlini toate făgăduinţele; căci va fi „timpul restabilirii tuturor lucrurilor, vestit prin profeţi” (Faptele Apostolilor 3.19-21). Atunci se va spune: „Bucuraţi-vă, ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi-a arătat slava în Israel.” (Isaia 44.23).

Ce tablou, pe care profeţii, călăuziţi de Duhul Sfânt, l-au prezentat despre aceste timpuri minunate! Numai câteva locuri scoase din context nu ne pot da o imagine a acestora. Însă noi citim Isaia 4; 11; 30.18-33; 35; 40.1-11; 49; 54; 55; 60; 61; 62; 65.16-25; 66.5-24; Ieremia 30; 31; 32.37-44; 33; Ezechiel 34.11-31; 36; 37; 38; 39; Ioel 3; Mica 4; 5; 7.7-20; Zaharia 2; 3; 8; 12; 13; 14. Vezi şi rugăciunile, pe care Duhul Sfânt le-a lăsat să fie scrise în Scripturile sfinte, ca să grăbească venirea acestor zile, de exemplu în Isaia 62.1,6-7; 63.15-19; 64. La fel şi cântările de triumf, pe care Duhul Sfânt la privirea acestor timpuri le-a pus în inima bătrânilor vizionari şi care apoi sunt cântate în Israel, ca de exemplu Isaia 12; Psalmul 65; 95; 97; 99; 118.


Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (12)

Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (29)

Mai multe articole despre locul din Biblie Osea 1 (1)

Mai multe articole despre locul din Biblie Amos 9 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).