Ţelul lui Dumnezeu cu pământul şi locuitorii lui
Coloseni 1.16

Jacob Gerrit Fijnvandraat

© SoundWords, Online începând de la: 30.03.2021, Actualizat: 30.03.2021

Verset călăuzitor: Coloseni 1.16

Coloseni 1.16: Toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri şi cele care sunt pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorităţi: toate au fost create prin El şi pentru El.

Pământul – o creaţie a lui Dumnezeu

Pământul nu a apărut prin sine însuşi printr-o evoluţie, ci este creaţia lui Dumnezeu. Geneza 1.1 depune o mărturie clară despre aceasta şi este confirmat prin ceea ce stă scris în Psalmul 89.12,13, precum şi prin ceea ce găsim scris în Isaia 45.18 şi Apocalipsa 4.11.

Concluzia logică este că El dispune de toate. Aceasta însă nu este numai o concluzie a logicii noastre, ci şi o mărturie pe care o găsim în Scriptură. Citeşte Iov 37-41.

Scopul creaţiei

Crearea pământului şi a tot ce este pe el şi în el nu este ceva pe care Dumnezeu – spus cu reverenţă – l-a făcut din amabilitate sau divertisment. Nu, Dumnezeu are un ţel cu crearea şi întreţinerea pământului. Găsim aceasta exprimat categoric în Proverbe 16.4. Primul ţel este că Dumnezeu a făcut aceasta spre onoarea şi lauda puterii Sale. În privinţa aceasta găsim o mărturie minunată în Psalmul 19.1-5; vezi şi Isaia 43.7; Apocalipsa 4.11 şi compară cu Romani 1.19-21.

Omul a eşuat

Dumnezeu nu a creat pământul şi după aceea l-a lăsat în voia sorţii. Uneori pare să fie aşa, căci de câte anomalii avem parte pe pământ şi înainte de toate de catastrofele naturale îngrozitoare! Explicaţia pentru aceasta constă în faptul că omul, care era cununa creaţiei şi a fost creat după chipul lui Dumnezeu, a eşuat. Nu Dumnezeu a eşuat, ci omul.

A fost deci crearea omului o greşeală?

Cele spuse mai înainte generează automat întrebarea, dacă crearea omului era cu adevărat o acţiune fericită a lui Dumnezeu. De ce El nu ne-a făcut în aşa fel ca noi să nu putem eşua? O astfel de întrebare critică ar trebui de fapt să nu ne-o punem. Pentru că cine suntem noi ca să putem pune pe Creatorul nostru sub judecata noastră?

Şi cu toate acestea putem răspunde ceva la această întrebare, deşi problema aceasta niciodată nu o putem rezolva complet cu mintea noastră. Putem da răspunsul, că Dumnezeu nu l-a creat pe om ca robot, ca pe un automat care poate face numai ceea ce vrea Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu a creat pe om după chipul Său exclude gândul acesta. El nu acţionează ca un automat. Deci omul nu a fost creat ca robot, ci ca o creatură cu voinţă proprie, cu posibilitatea de a alege el singur.

Împrejurările erau ideale

La aceasta se adaugă şi faptul că împrejurările în care Dumnezeu l-a aşezat pe om, nu erau rele, aşa că Adam şi Eva ar fi trebuit neapărat să eşueze. Dimpotrivă: împrejurările erau ideale. Dumnezeu a făcut o grădină ideală şi l-a aşezat pe om acolo, cu misiunea de a lucra şi păzi această grădină.

Dumnezeu a plantat doi pomi în această grădină cu nume specifice „Pomul vieţii”, care era în mijlocul grădinii, şi „Pomul cunoştinţei binelui şi răului”.

Aceşti pomi vorbesc pe de o parte despre binecuvântare şi pe de altă parte despre responsabilitate. Aceasta din urmă s-a putut vedea deja din însărcinarea de a lucra grădina şi înainte de toate prin cuvântul de a o păzi. Interdicţia de a nu mânca din pomul al doilea nu era cu scopul de încercare, ca să vadă dacă omul va fi ascultător de Dumnezeu; nu, ascultarea de porunca lui Dumnezeu aducea binecuvântare cu sine.

Adam şi Eva au fost neascultători şi au păcătuit

Acest păcat al primei perechi de oameni s-a îndreptat – ca să zicem aşa – vertical spre Dumnezeu şi prin aceasta a fost distrusă relaţia bună cu Creatorul.

Adam şi Eva au primit o natură păcătoasă, care s-a transmis la urmaşii lor. Vedem aceasta imediat la Cain. El face al doilea păcat, şi acesta s-a îndreptat – orizontal – împotriva semenului său. Prin aceasta a fost lezată relaţia bună dintre oameni.

După săvârşirea păcatului de către Adam şi Eva, Dumnezeu i-a îmbrăcat cu piei de animale şi prin aceasta a arătat că mijloacele lor proprii, îmbrăcarea cu frunze de smochin, nu are valoare înaintea Lui. Au trebuit tăiate animale, a trebuit să curgă sânge, şi Dumnezeu a îmbrăcat prima pereche de oameni cu haine de piele. Ei au fost îmbrăcaţi cu dovezile că un altul murise pentru ei. Simbolic aceasta arată spre răscumpărarea care va veni prin Isus Hristos, care Îşi va da viaţa pentru salvarea oamenilor. Prin aceasta s-a făcut deja aluzia la faptul că fără vărsare de sânge nu este iertare.

Aici însă este nu numai referirea simbolică la Răscumpărătorul, ci El este menţionat şi textual ca Sămânţă a femeii, care va zdrobi capul şarpelui (Geneza 3.15).

Ţelul lui Dumnezeu

După venirea Domnului Isus, după moartea şi învierea Sa, Dumnezeu lasă ca Evanghelia să fie vestită naţiunilor, pentru ca oamenii să-L poată căuta şi găsi, prin faptul că se pocăiesc şi cred în Isus Hristos (Faptele apostolilor 17.27). Aceasta va însemna pentru ei „mântuire”, salvare şi bunăstare.

Prin credinţa în Isus Hristos păcătoşii vor fi mântuiţi şi aceasta este spre lauda harului Său (citeşte Efeseni 1 complet).

Căile lui Dumnezeu: împătrite, în ceea ce priveşte mântuirea

Ţelul trimiterii lui Isus Hristos şi moartea Lui pe cruce este împătrit:

  • Crearea Bisericii sau Adunării, care este mireasa lui Hristos şi pe care El o va lua ca s-o ducă în casa Tatălui (Ioan 14.1-3; Apocalipsa 19.6-10).
  • Restabilirea poporului Israel, când fiecare profeţie neîmplinită din Vechiul Testament se va împlini (citeşte în privinţa aceasta între altele profeţiile din Isaia 54-66 şi vezi tema „Viitorul lui Israel” pe această pagină de internet);
  • Strângerea naţiunilor sub domnia bogată în binecuvântare a lui Hristos, în care ele vor fi binecuvântate împreună cu Israel;
  • Restabilirea pământului, când acesta va fi un loc unde dreptatea şi pacea vor locui, de asemenea şi între animale (vezi Isaia 11.6-10; 32.16,17 şi multe alte pasaje).

Cer nou şi pământ nou

În final va lua naştere un cer nou şi un pământ nou şi va începe starea veşnică pentru pământul nostru. Înnoirea temporală, despre care vorbeşte Isaia 60.1-3 şi Isaia 65.17-25, va trece într-o stare veşnică, nouă şi minunată, despre care vorbeşte 1. Petru 3.13.

Pe scurt: totul va veni în ordine cu pământul nostru şi locuitorii lui, care s-au întors la Dumnezeu!


Tradus de la: Gottes Ziel mit der Erde und seinen Bewohnern

Titlul original: „Gods bedoeling met de aardbol en zijn bewoners“
Sursa: www.jaapfijnvandraat.nl

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen