Sunt mai multe Evanghelii, decât numai una singură?
Matei 24.14; Faptele apostolilor 20.24; 1 Timotei 1.11; Apocalipsa 14.6,7

SoundWords

© SoundWords, Online începând de la: 29.12.2018, Actualizat: 29.12.2018

Versete călăuzitoare: Matei 24.14; Faptele apostolilor 20.24; 1 Timotei 1.11; Apocalipsa 14.6,7

Întrebare: Au fost şi sunt vestite diferite Evanghelii în timpuri diferite; înseamnă aceasta că sunt diferenţe în conţinutul mesajelor vestite?

Răspuns: Scriptura leagă fără să poată fi trecut cu vederea cuvântul „Evanghelie”cu diferite aspecte. În funcţie de adaosul care însoţeşte cuvântul „Evanghelie” sunt accentuate diferite aspecte ale mesajului Evangheliei. Să vorbim aici numai despre o-învăţătură-despre-două-Evanghelii[1] este mult prea puţin. Căci s-ar putea nu numai diferenţia „Evanghelia Împărăţiei” (Matei 24.14) de „Evanghelia harului lui Dumnezeu” (Faptele apostolilor 20.24), ci şi de „Evanghelia gloriei lui Hristos” (2 Corinteni 4.4), „Evanghelia gloriei fericitului Dumnezeu” (1 Timotei 1.11), „Evanghelia păcii” (Efeseni 6.15) sau „Evanghelia veşnică” (Apocalipsa 14.6,7). În afară de aceasta Scriptura vorbeşte şi despre „Evanghelia lui Dumnezeu” (Romani 1.1-4), „Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1.27) precum şi despre „Evanghelia necircumciziei” şi „Evanghelia circumciziei” (Galateni 2.7). Într-un aspect toate aceste „Evanghelii” au ceva comun: ele sunt vestea bună referitoare la o anumită latură a revelaţiei lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ne face cunoscut o veste bună, atunci noi trebuie să cercetăm contextul nemijlocit în care această Evanghelie este numită şi de fiecare dată să întrebăm cine sunt destinatarii. Deja poporului Israel în pustiu i-a fost vestită o evanghelie, o veste bună (în greacă euaggelion): în epistola către Evrei 4.2 intenţia lui Dumnezeu de a elibera pe Israel din Egipt şi a-i aduce „în odihnă” în Canaan este numită „veste bună”. Domnul Isus a vestit la începutul slujirii Sale „Evanghelia Împărăţiei” (Matei 4.23). Contextul cu versetul 17 al aceluiaşi capitol arată că aceasta avea loc prin aceea că El predica această Împărăţie ca „s-a apropiat” (Matei 4.17). Acest mesaj era adresat fără îndoială iudeilor, căci ei aşteptau o Împărăţie a păcii pe pământ, şi Domnul a fost trimis la ei (Matei 15.24).

Aceste două exemple arată că noi nu avem voie să aplicăm fiecare Evanghelie direct la noi creştinii şi că „evanghelia” nu în mod necesar este ceva specific creştin. De aceea nu trebuie să uimească, că „Evanghelia Împărăţiei” din Matei 24.14 nu este destinată pentru noi creştinii. Căci contextul arată, că se adresează iudeilor. În versetele acestea este vorba de împlinirea veacurilor şi de timpul scurt înainte de revenirea vizibilă a Domnului pe pământ: de asemenea timpul „s-a apropiat” să se instaureze public Împărăţia, deoarece Împăratul are intenţia să Se reîntoarcă la poporul Său. [În cartea Bogăţia uitată în §18 şi § 17.4.1.3 arătăm că în context cu a 70-a săptămână-an trebuie să ne gândim la poporul iudeu atunci când este vorba de această veste bună.]

Prin omorârea cu pietre a lui Ştefan, Israel a pierdut din vină proprie ocazia ca Împărăţia să poată fi instaurată (vezi în carte § 3.7). Acum nu mai putea fi vestită Evanghelia Împărăţiei în această formă. Pavel a vorbit într-adevăr despre „Împărăţie” (Faptele apostolilor 14.22; 19.8; 20.25; 28.23,31), însă noi nu citim, că el a propovăduit „Evanghelia Împărăţiei”; în context cu cuvântul „Împărăţie” Duhul Sfânt nu foloseşte la Pavel cuvântul „Evanghelie”. Cu toate acestea „lucrurile referitoare la Împărăţia lui Dumnezeu” au fost în continuare propovăduite (Faptele apostolilor 19.8), în mod deosebit în forma ei tainică (vezi în carte § 3 şi § 17.5): Domnul nostru are o Împărăţie nevăzută aici pe pământ, unde El aşteaptă ascultare faţă de Cuvântul Său şi ea conţine o comoară preţioasă pentru El. Şi noi propovăduim astăzi lucruri referitoare la Împărăţie în aspectul ei moral, unde se găseşte „dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14.17).

Când Filip a evanghelizat după omorârea cu pietre a lui Ştefan (Faptele apostolilor 8.12), în limba greacă nu găsim aceeaşi expresie pentru „Evanghelia Împărăţiei” ca în Matei 4.23, ci aici stă forma de verb „el-a-vestit-vestea-bună”, urmată de aceeaşi expresie peri tes basileias tou theou, pe care o foloseşte Pavel în Faptele apostolilor 19.8 (tradus acolo prin „lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”).

Când dimpotrivă citim despre „Evanghelia gloriei lui Hristos” (2 Corinteni 4.4), atunci evident Duhul Sfânt nu se referă la vestea bună despre o Împărăţie pe pământ. Mai degrabă este vestea bună, că Hristos şede acum înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi este încununat cu glorie şi onoare. Cu toate acestea într-un anumit sens în această „Evanghelie a gloriei” este inclusă şi „Evanghelia Împărăţiei”, căci chiar dacă Hristos încă nu a primit vizibil Împărăţia Sa pe pământ şi încă nu şede pe „tronul Său de glorie” pe pământ (Matei 25.31), totuşi El şede acum la dreapta lui Dumnezeu pe tronul Tatălui (Apocalipsa 3.21). El a primit ca domn călătorit într-o altă ţară o Împărăţie (compară cu Matei 25.15), pe care El o guvernează din cer, fără să fie prezent; în Matei 13.11 Domnul Isus numeşte această Împărăţie o taină. Ceea ce este deosebit la aceasta, este că noi aparţinem acestei Împărăţii a lui Dumnezeu ascunse, tainice aici pe pământ şi totodată suntem legaţi cu Hristos în gloria Sa în locurile cereşti (Efeseni 2.6).

Ce mare este diferenţa între „Evanghelia gloriei lui Hristos” (2 Corinteni 4.4) respectiv „Evanghelia gloriei preafericitului Dumnezeu” (1 Timotei 1.11) şi „Evanghelia veşnică” (Apocalipsa 14.6,7)! Prima are în vedere glorificarea Domnului, respectiv a lui Dumnezeu, şi anume în deplina ei dimensiune, aşa cum ea a devenit posibilă după lucrarea înfăptuită pe cruce. În timpul necazului cel mare îngerii vestesc „Evanghelia veşnică”. În aceasta este vorba numai de a recunoaşte pe Dumnezeu ca Creator.

Apostolul Pavel arată clar cât de mult se deosebeşte Evanghelia, pe care el a propovăduit-o, de Evanghelia celor doisprezece apostoli. El numeşte Evanghelia, pe care a primit-o prin revelaţie, „Evanghelia mea” (Romani 16.25; vezi în carte § 4.2) şi „învăţătura mea” (2 Timotei 3.10) şi prezintă chiar şi celorlalţi apostoli Evanghelia, pe care el a propovăduit-o „printre naţiuni” (Galateni 2.2). Să vorbeşti în privinţa aceasta că Pavel şi apostolii au propovăduit aceeaşi Evanghelie – cu toate că baza din 1 Corinteni 15.1-5 era desigur identică -, ar fi nechibzuit şi ar însemna să pierzi total din vedere diferenţele între conţinutul mesajelor. Evanghelia lui Pavel include toate celelalte Evanghelii. Drept urmare Pavel putea să scrie şi: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer vă va vesti altă evanghelie decât Evanghelia pe care v-am vestit-o noi, să fie anatema!” (Galateni 1.8).

Faptul că se accentuează diferite aspecte ale Evangheliei nu trebuie să conducă ca ele să fie despărţite prea mult unele de altele. În orice formă Evanghelia aduce binecuvântare pentru aceia cărora ea este adresată, dacă ei iau seama la ea. Dacă noi astăzi vestim Evanghelia, aşa cum apostolul Pavel a primit-o, nu vrem să uităm că Pavel nu a propovăduit numai Evanghelia harului lui Dumnezeu şi Evanghelia gloriei lui Hristos, ci şi Împărăţia lui Dumnezeu (Faptele apostolilor 20.25), în care Hristos este Domnul (Faptele apostolilor 28.31). Însă aceia care astăzi intenţionat propovăduiesc „Evanghelia veşnică”, din cauza lipsei lor de înţelegere a adevărului dispensaţional, aduc cu regret o Evanghelie foarte limitată.

Să limitezi „Evanghelia” numai la înţelesul că ea ar fi numai vestea bună, cum poţi scăpa de iad, înseamnă să pierzi din vedere alte conţinuturi ale veştii bune a lui Dumnezeu. Mesajul Evangheliei cuprinde mult mai mult, şi Duhul Sfânt foloseşte, aşa cum am văzut mai sus, expresii diferite, ca să scoată în evidenţă în mod deosebit anumite aspecte ale acestui mesaj.

 

Adnotare


Tradus de la: Gibt es mehr als ein einziges Evangelium?

Extras din cartea Der vergessene Reichtum de D. Schürmann | S. Isenberg
capitolul 22.27: „Fragenbeantwortung: Gibt es mehr als ein einziges Evangelium?“, pag. 694–697
(Referirile la anumite capitole din acest articol se referă la capitolele respective din carte.)
Traducerea cărţii se găseşte la linkul următor: Bogăţia uitată.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (154)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).