Un cuvânt de trezire referitor la tema alcool
Ce spune Biblia referitor la tema alcool?

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 09.01.2019, Actualizat: 09.01.2019

În cadrul unui studiu al cărţii profetului Habacuc m-am lovit de un cuvânt în capitolul 2: „Vinul înşală” (Habacuc 2.5). Naţiunile sunt caracterizate prin consumul excesiv de alcool; aşa era deja în zilele lui Habacuc. Orice virtute este distrusă prin consumul mărit de alcool. Alcoolul înceţoşează mintea şi amorţeşte simţămintele naturale. Ajuns odată în patima alcoolului este greu să te desprinzi de el. Mulţi îneacă grijile lor în alcool. Dacă ţinem seama de îndrumările biblice, nu vom cădea nici la stânga şi nici la dreapta.

Sfânta Scriptură nu interzice consumul de alcool. Cu plăcere se face referire la Psalmul 104.15: „… vin, care înveseleşte inima omului”, sau la Judecători 9.13: „Să-mi las eu mustul meu, care înveseleşte pe Dumnezeu şi pe om?” Apostolul Pavel recomandă conlucrătorului său Timotei, „… foloseşte puţin vin, din cauza stomacului tău” (1 Timotei 5.23). Uneori se argumentează, că de fapt Domnul Isus a transformat apa în vin la nunta din Cana, şi aceasta ar fi dovada că noi putem oferi alcool în orice ocazie. Foarte batjocoritor devine apoi, când din acuzarea adusă Domnului Isus – „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin” (Matei 11.19) – se trage concluzia că Domnul Isus s-ar fi ameţit regulat cu alcool. Vinul este amintit în Biblie pentru prima dată în Geneza 9: „Şi Noe a început să cultive pământul şi a sădit o vie. Şi a băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a dezgolit în cortul său” (Geneza 9.20,21).

De îndată ce vinul înceţoşează mintea şi ne dezleagă mai mult limba, se începe să devii păcătos. În multe locuri din Noul Testament suntem îndemnaţi să fim treji (1 Petru 4.7; 2 Timotei 1.7; 4.5; 1 Tesaloniceni 5.8). Unul, care nu poate trăi fără alcool este numit de Scriptură un „beţiv” (1 Corinteni 5.11; 6.10). Cine trebuie să aibă întotdeauna alcool în casă şi îl consumă regulat, ar trebui să se întrebe înaintea lui Dumnezeu dacă nu cumva el poartă cu sine o pată neagră. În unele case, chiar şi cu copii, stau cantităţi mari de alcool în camera de zi. Unii îl ascund cel puţin într-un dulap.

Cu siguranţă nu este o regulă rea, dacă băuturile alcoolice sunt oferite numai în cadrul anumitor festivităţi şi atunci numai în cantităţi rezonabile. Trebuie să ţinem seama că alcoolul este o problemă foarte mare pentru mulţi oameni. Ce trist ar fi, dacă prin libertatea pe care eu o am un altul ajunge să cadă. În Romani 14.21 se spune: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se împiedică, sau se poticneşte, sau în care el este slab.” Tocmai tinerii ar trebui să fie dublu precauţi în consumul de alcool. Ar fi chiar foarte înţelept şi priceput să se renunţe total la alcool în cadrul întrunirilor de tineret, sau a sărbătorilor sau taberelor. Şi înţeleptul Solomon învaţă pe fiul său în acest sens, aşa cum vom vedea. Cât de mulţi au ajuns la alcool tocmai din tinereţe, deoarece li s-a servit alcool la o aniversare a zilei de naştere. Este posibil ca acela care le-a dat să bea, putea să se stăpânească şi să bea cu măsură.

Apostolul Pavel ne atenţionează: „Nu vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare” (Efeseni 5.18). Deseori se poate observa în legătură cu alcoolul, că unii nu se cunosc încă pe ei înşişi şi subapreciază total propria lor carne păcătoasă. Apostolul Pavel atenţionează pe credincioşii din Roma: „Să umblăm cum se cuvine, … nu în chefuri şi în beţii, … Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de carne, ca să-i treziţi poftele” (Romani 13.13,14). De aceea să ne lăsăm încurajaţi, chiar şi cu privire la copiii noştri, să renunţăm la băuturile cu multe procente şi să nu avem cantităţi mari de băuturi alcoolice în casă. Parţial este îngrozitor cât de uşuratic se comportă deseori tineri creştini cu această temă alcool, care de altfel în rest sunt serioşi. Probabil şi de aceea, că părinţii nu au fost un model bun în această privinţă.

La tinerii care au venit la credinţă dintr-un mediu necredincios se constată de regulă că ei sunt deosebit de înflăcăraţi pentru Domnul. În fiecare zi îşi doresc foarte mult să-I fie plăcuţi, şi sunt gata să renunţe tot mai mult la viaţa lor veche din pricina lui Hristos. Alţii dimpotrivă, care au crescut într-un mediu creştin mai sever, arată deseori nevoia să testeze limitele, sau chiar să le depăşească. În loc să se întrebe: „La ce mai pot renunţa?”, gândesc deseori: „Aceasta îmi mai pot permite”, sau: „Aceasta o pot liniştit face”. Cu toate că poate fi o mare binecuvântare să creşti într-o casă părintească de credincioşi, aici există pericolul să nu te fi hotărât să fi consecvent urmaş al lui Hristos şi de multe ori sunt duşi de apă. S-a obişnuit devreme cu gândul să se testeze până la extrem limitele. Un creştin serios nu va considera lipsită de importanţă tema referitoare la atitudinea faţă de alcool, ci va fi foarte prudent.

Naţiunile sunt caracterizate tocmai prin aceea, că se îmbată cu alcool (compară cu Habacuc 2.5; Naum 1.10). Apostolul Petru scrie:

  • 1 Petru 4.3-4: Ne este de ajuns că am împlinit, în timpul trecut, voia naţiunilor, umblând în destrăbălări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în idolatrii neîngăduite, în care se miră că nu alergaţi împreună cu ei la aceeaşi revărsare de desfrâu, defăimându-vă.

Creştinul nu trebuie să „se asemene cu lumea” (Romani 12.2), ci să se deosebească de agitaţia lumii prin facerea de bine şi comportare exemplară. Deci dacă la o sărbătoare ai ca oaspeţi şi necredincioşi, atunci calea normală este ca aceştia să se minuneze că tu ai cu totul alte obiceiuri; chiar dacă aceasta poate fi ceva ciudat pentru ei. Cum arată sărbătoririle, la care iei parte de regulă? Se va uimi un necredincios, când va privi la tine? Sau el se va uimi mai degrabă, că în comportarea ta el nu vede nici o deosebire faţă de comportarea celor necredincioşi?

Înţeleptul Solomon spune:

  • Proverbe 21.17: Cine iubeşte veselia va fi un sărac; cine iubeşte vinul şi untdelemnul nu va fi bogat.

Cuvântul ebraic pentru „bucurie” poate fi tradus şi prin „plăcere” sau „petrecere”. Deci cine iubeşte plăcerile şi party, acela nu are nici o făgăduinţă în Cuvântul lui Dumnezeu şi nu trebuie să se mire dacă este lipsit de binecuvântarea lui Dumnezeu şi el sărăceşte în adevăratul sens al cuvântului, dar şi spiritual. Pavel scrie tânărului Timotei, că va veni un timp în care oamenii vor iubi mai mult plăcerile decât pe Dumnezeu (compară cu 2 Timotei 3.4). Nici nu ajută mult, dacă se spune că nu se merge la party al celor necredincioşi, ci la party „creştine” (unde asemănător se consumă mult alcool). În mod deosebit la sărbătorile creştinilor, unde sunt unul sau altul prieteni necredincioşi, ar fi o ocazie bună să se arate că credincioşii pot fi oameni veseli şi fără alcool. În loc de aceasta, deseori se oferă alcool, ca să arate celor necredincioşi, că în fond şi ca credincios „ai voie” să consumi alcool. Cu toate că omeneşte pot înţelege foarte bine gândul acesta, ar trebui să citeşti încă o dată locul din Biblie citat mai sus din 1 Petru 4.4.

Deci tu ar trebui pe cât posibil să nu te adaptezi la cel necredincios, ci pe el trebuie să-l uimească, când vede că tu ai alte obiceiuri. Dacă nu vrei să renunţi complet la alcool, ţi-ai stabilit cel puţin anumite limite, în care fiecare poate recunoaşte că tu iei foarte în serios consumul de alcool? Probabil la o sărbătorire ajungi să discuţi cu un necredincios, şi amândoi aţi băut mai mult sau mai puţin bere – deci nu mai sunteţi complet lucizi. Tu vrei de fapt să-i explici, că Evanghelia poate schimba oamenii; vrei să vorbeşti despre puterea Domnului Isus de a schimba viaţa, însă îţi dai seama că această schimbare nici măcar la tine nu a avut loc. Gândeşti tu cu adevărat că Domnul va binecuvânta aşa ceva (făcând excepţie de acţiunea Sa suverană)? Te rog să nu mă înţelegi greşit, nu doresc să te condamn, dacă ai mers pe drumul acesta, poate chiar într-o anumită necunoaştere. Tu poţi chiar astăzi să te întorci de pe acest drum şi să pui în mişcare o transformare. Căieşte-te sincer de aceasta, că până acum ai vorbit declamator despre această temă şi nu ai văzut pericolele. Întotdeauna Domnul va binecuvânta căinţa sinceră şi va elibera de obiceiuri false (compară cu Ioan 8.36).

Solomon dă fiului său şi alte sfaturi:

  • Proverbe 20.1: Vinul este batjocoritor, băutura tare este zgomotoasă; oricine se abate la ele nu este înţelept.

Ca şi creştini nu trebuie să luăm parte la batjocură, defăimare sau vorbire de rău, şi cu toate acestea nimic nu dezleagă aşa de mult limba la batjocură, defăimare şi vorbire de rău precum face o cantitate de alcool; pentru aceasta nu trebuie să fi beat. Te laşi ademenit să spui lucruri, care în alte situaţii nu le-ai spune şi iei parte la „vorbiri nechibzuite şi glume proaste” (Efeseni 5.4). În astfel de situaţii nu avem Sfânta Scriptură de partea noastră, şi nici nu devenim înţelepţi prin ele; şi va lipsi orice capacitate de diferenţiere spirituală („nu este înţelept”). Solomon spune mai departe:

  • Proverbe 23.20,21: Nu fi printre băutorii de vin, printre mâncăcioşii neînfrânaţi. Pentru că beţivul şi mâncăciosul vor sărăci; şi somnolenţa îmbracă în zdrenţe.

S-ar putea ca noi înşine să nu fim băutori de vin sau mâncăcioşi neînfrânaţi, şi cu toate acestea Sfânta Scriptură ne atenţionează să nu fim într-o astfel de societate. Aici se poate spune numai: atenţie, pericol de infectare!

  • Proverbe 23.29-34: Pentru cine este „Of!“? Pentru cine este „Vai de mine!“? Ale cui certurile? A cui plângerea? Ale cui rănile fără motiv? A cui roşeaţa ochilor? Ale celor care întârzie mult la vin, ale celor care merg să încerce vinul amestecat. Nu te uita la vin când este roşu, când sclipeşte în pahar şi alunecă uşor. La sfârşit muşcă asemenea unui şarpe şi înţeapă ca o viperă. Ochii tăi vor privi femei străine şi inima ta va spune lucruri stricate. Şi vei fi asemenea celui culcat în inima mării şi asemenea celui culcat pe vârful unui catarg.

Foarte nimerit se atenţionează aici cu privire la urmările consumului de alcool. Conduce la „Of!” şi „Vai de mine!” Da, cât necaz a adus alcoolul în unele familii vesele odinioară. Certuri permanente sunt urmarea, şi se produc răni, care probabil niciodată nu se vor vindeca. Alcoolul tulbură privirea, capacitatea de discernământ spiritual dispare, gândurile lui Dumnezeu nu mai sunt corect recunoscute. Este interesant că versetul acesta condamnă şi băuturile amestecate.

  • Proverbe 31.4,5: Lemuele, nu este demn pentru împăraţi, nu este pentru împăraţi să bea vin, nici pentru conducători să zică: „Unde este băutura tare?” Ca nu cumva să bea şi să uite legea şi să sucească judecata vreunuia dintre fiii întristării.

Sfatul acesta îl dă o mamă fiului ei. În mod deosebit împăraţii şi prinţii naţiunilor erau caracterizaţi permanent de consumul exagerat de alcool; când erau masacraţi de alte popoare, aceasta nici nu putea fi altfel îndurată. Însă pentru un împărat înţelept sau un prinţ nu se cuvenea alcool. Desigur, noi nu suntem împăraţi. Cu adevărat, nu suntem? Nu vorbeşte apostolul Petru despre faptul că noi am primit o preoţie împărătească, „ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2.9)? Şi nu scrie apostolul Ioan: „ne-a făcut o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său” (Apocalipsa 1.6; 5.10)? Nu ar trebui aceste locuri din Biblie să facă cel puţin o impresie morală asupra noastră? Prea mult alcool va conduce în cele din urmă ca noi „să uităm ce este prescris” şi să nu ne mai interesăm de lucrurile care sunt răspunderea noastră primordială.

Noi nu numai am fost făcuţi o împărăţie, ci am fost făcuţi o împărăţie de preoţi. Apostolul Petru spune: „şi voi înşivă, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă spirituală, o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5). Nu trebuie atunci să ne amintim ce s-a întâmplat fiilor lui Aaron la scurt timp după consacrarea lor, în Leviticul 10? Nadab şi Abihu au adus foc străin în Locul Preasfânt şi au trebuit să moară. Este interesant, că în acest context se spune:

  • Leviticul 10.9-11: Să nu bei vin şi băutură tare, tu şi fiii tăi cu tine, când veţi intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriţi: va fi o rânduială pentru totdeauna în generaţiile voastre, ca să puteţi deosebi între ce este sfânt şi ce nu este sfânt şi între ce este necurat şi ce este curat şi ca să-i învăţaţi pe fiii lui Israel toate rânduielile pe care Domnul le-a spus lor prin Moise.

Cine merge sâmbătă seara la party şi consumă mult alcool, nici duminică dimineaţa, când noi dorim să aducem jertfe de laudă într-un mod deosebit lui Dumnezeu, nu va fi pe deplin treaz. Făcând excepţie de aceasta: slujba noastră preoţească nu se limitează numai la o oră pe săptămână, şi se spune chiar, că noi [trebuie] „să aducem neîncetat jertfă de laudă lui Dumnezeu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13.15). Deci noi suntem în Locul preasfânt nu numai duminica dimineaţa când sărbătorim Masa Domnului şi aducem „jertfa de laudă”.

Cine doreşte după o poziţie de răspundere în Adunare (Biserică), ca bătrân sau diacon, sau gândeşte chiar să meargă permanent în slujba creştină, acela ar trebui să asculte ce apostolul Pavel l-a îndrumat pe Timotei:

  • 1 Timotei 3.2,3: Trebuie deci ca supraveghetorul să fie fără vină, soţ al unei singure soţii, cumpătat, chibzuit, cuviincios, primitor de oaspeţi, capabil să înveţe pe alţii; nu dedat vinului, nu bătăuş, ci blând, nu certăreţ, nu iubitor de bani. (compară cu Tit 1.7)

  • 1 Timotei 3.8: Slujitorii, la fel: demni, nu cu două feţe, nu dedaţi la vin mult, nu doritori de câştig josnic. (compară cu Tit 2.2,3).

Desigur şi aici se poate pune întrebarea: Cât de departe pot merge?, căci este o diferenţă mare, să bei vin, şi să fi dedat la vin. Dar dacă inima noastră este orientată spre Hristos, atunci nu întrebăm, cât de departe putem merge, ci: Ce este mai degrabă spre onoarea lui Hristos? Nu ar trebui sub acest punct de vedere să se spună mai degrabă, că aceste locuri din Scriptură vorbesc foarte clar despre: fii atent, Timotei, pentru un slujitor cu răspundere al lui Hristos alcoolul nu trebuie să aibă nici un rol. El poate ici şi acolo să bea un pahar sau la ocazii deosebite să-l ofere, însă în rest slujitorul lui Hristos iese la socoteală şi fără alcool. El este conştient de pericolul alcoolului şi doreşte să fie un model pentru alţii.

Desigur şi exemplul din Numeri 6 este o învăţătură bogată pentru fiecare creştin spiritual. Nazireul ar trebui să se abţină de la orice consum de vin. Nu pentru că vinul ar fi principial interzis, ci pentru că un nazir dovedea prin aceasta dedicarea lui pentru Dumnezeu. Aşa putem exprima noi dedicarea noastră pentru Dumnezeu, prin aceea că nu acordăm importanţă mare plăcerilor pământeşti. Noi luăm din ele numai în trecere, aşa cum Ionatan a gustat mierea cu vârful toiagului fiind în trecere (1 Samuel 14.43).

Din toate aceste exemple nu trebuie să se deducă, că trebuie să existe o abstinenţă absolută la alcool, dar ele trebuie să arate cât de prudenţi ar trebui să ne ocupăm cu această temă şi că în locul acesta este valabil: mai puţin este mai mult.

Nu uităm că Dumnezeu ne-a dăruit pe lângă binecuvântările cereşti şi multe binecuvântări pământeşti, pe care noi le putem lua cu mulţumire. Însă apostolul Pavel ne încurajează să luăm seama la ceea ce este mai important: „Deci, dacă aţi fost înviaţi împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde Hristos este aşezat la dreapta lui Dumnezeu: gândiţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ” (Coloseni 3.1,2). Vinul aparţine în orice caz binecuvântărilor pământului, însă un credincios spiritual se preocupă în principal cu „binecuvântările spirituale din locurile cereşti”, el caută „cele de sus, unde Hristos este aşezat”. Cine şi-a găsit odată toată bucuria în aceasta, aproape automat va avea o atitudine corectă faţă de consumarea alcoolului.


Tradus de la: Ein weckruf zum Thema Alkohol

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Sărbători (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).