Perioada de timp actuală şi cea viitoare (13)
Naţiunile

Botschafter

© SoundWords, Online începând de la: 28.08.2018, Actualizat: 26.09.2018

În veacul actual naţiunile sunt înşelate de satan, „prinţul lumii acesteia”, „dumnezeul veacului acestuia” (Ioan 12.31; 14.30; 2 Corinteni 4.4). Naţiunile sunt ele însele lumea aceasta, a cărei căpetenie este satan; ele sunt din veacul acesta, al cărui dumnezeu este satan.

Unii cheamă în adevăr Numele lui Dumnezeu şi al Fiului Său pentru ei, pentru regimurile lor, pentru curţile lor de judecată, pentru politica lor; însă în felul acesta ei profanează şi murdăresc acest Nume Sfânt, prin aceea că atribuie Domnului o politică pe care El niciodată nu a confirmat-o şi în care cele mai multe lucruri sunt în contradicţie cu Duhul şi Cuvântul Lui. Ei arată iluzia lor neştiutoare – să înlocuiască pe pământ pe Israel ca popor al lui Dumnezeu.

Este adevărat că Dumnezeu a luat domnia de la Israel şi a dat-o naţiunilor în persoana lui Nebucadneţar, cu aceasta a început timpul naţiunilor; dar Dumnezeu niciodată nu a dat vreunui alt popor pământesc făgăduinţa, decât lui Israel, poporul Său, şi dreptul să-L numească Împăratul său şi Dumnezeul său. Numai lui i-a dat o constituţie cetăţenească, politică şi religioasă, numai lui i-a făgăduit să conducă bătăliile lui şi să-i dea biruinţa asupra duşmanilor lui. Niciodată împăraţii naţiunilor nu au fost unşii Domnului; înainte de toate, ei niciodată nu au primit vreo autoritate să guverneze peste adunarea Lui, şi nici s-o stăpânească. Aceste naţiuni, ruinele împărăţiei romane, care au luat nume creştin, sunt tocmai aceia pe care Duhul ni-i prezintă în tabloul celei de-a patra fiară înfiorătoare, care va fi aruncată în foc, atunci când Fiul Omului va primi Împărăţia (vezi Daniel 7). Împăraţii şi oştirile lor sunt cei pe care noi îi vedem adunaţi sub conducerea fiarei şi a profetului fals, ca să facă război cu Cel ce stă pe cal şi cu oştirea Lui, şi care în final vor deveni prada păsărilor cerului, care sunt invitate la cina marelui Dumnezeu (Apocalipsa 19). Acesta este sfârşitul naţiunilor, creştinătatea necredincioasă din timpul actual. Aceasta este ziua îngrozitoare, la care Domnul îi cheamă prin profeţii Săi, spunând: „Grăbiţi-vă şi veniţi, voi, toate popoarele din jur, şi strângeţi-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi! Să se trezească popoarele şi să se suie în Valea lui Iosafat! Căci acolo voi sta să judec toate popoarele din jur. Puneţi secera, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline şi vasele se revarsă! Căci mare este răutatea lor! Vin mulţimi, mari mulţimi în valea hotărârii, căci ziua Domnului este aproape, în valea hotărârii.” (Ioel 3.11-14).

Însă până atunci Domnul poartă aceste popoare cu mare răbdare. El le vizitează mai întâi în harul Său, pentru ca dintre ele să ia un popor pentru Sine (Fap. 15.14), şi anume Adunarea, singurul popor pe care Dumnezeu îl recunoaşte în timpul împrăştierii lui Israel, şi al cărui Dumnezeu El vrea să fie.

În veacul viitor satan, care a înşelat aceste popoare, va fi legat o mie de ani şi va fi aruncat în Adânc (Apocalipsa 20.1-3). După ce popoarele vor fi fost subiectul judecăţii îngrozitoare a Domnului, ele vor învăţa dreptatea (Isaia 26.9); şi ca şi Nebucadneţar, prima lor căpetenie şi reprezentantul lor, vor da onoare lui Dumnezeu (Daniel 4). Ele vor umbla în lumina Sionului şi împăraţii lor în strălucirea care va fi peste Sion; „Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?” (Isaia 60.3; Romani 11.15). Va fi timpul împlinirii făgăduinţei date lui Avraam, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa lui. Căci în ziua aceea va fi aşa, că popoarele vor căuta rădăcina lui Isai, care a fost făcută un drapel pentru popoare; şi odihna Lui va fi glorie (Geneza 12.1-3; 22.18; Psalm 22.27 şi aşa mai departe; Isaia 11.9-10). „Popoarele se vor duce cu grămada la el, şi vor zice: Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui. Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul Domnului. El va fi Judecătorul neamurilor, El va hotărî între un număr mare de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul. Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit.” (Isaia 2.2-4; Mica 4.2-4; Zaharia 8.20-23).

Astfel se vor realiza visele de fericire, pe care popoarele au aşteptat-o zadarnic aşa de multe secole prin revoluţii, distrugeri şi sânge, vise despre regimuri bune, despre religii de stat, de libertate universală şi aşa mai departe. Atâta timp cât popoarele vor să datoreze aceasta înţelepciunii lor proprii, ele se vor rătăcii în gândurile lor arogante, şi în cele din urmă satan se va folosi de ele, ca să le prăbuşească sub introducerea lui antihrist într-o înălţare publică împotriva lui Dumnezeu şi a Unsului Său. Când însă Acesta va apărea în gloria Sa triumfând asupra vrăjmaşilor Săi, toate aceste necesităţi îşi vor găsi împlinirea în El. Ca „Cel care împărăţeşte în frică de Dumnezeu” El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată (2 Samuel 23.3; Ieremia 23.5). Totodată El va extinde puterea Sa la inima oamenilor, în care El Însuşi va scrie legea Sa (Ieremia 31.32-34; Zaharia 3.9), precum şi asupra creaţiei materiale, pe care El o va reînnoi în totul, şi atunci nimic nu va mai lipsi din fericirea supuşilor Lui binecuvântaţi. Atunci şi religia va fi cu adevărat o religie de stat, căci va fi numai un singur Împărat şi un singur Dumnezeu pe tot pământul; şi acesta va fi Isus, Fiul lui David, centrul religiei, precum şi al politicii tuturor popoarelor. Sub acest adevăratul Melhisedec pacea va fi rezultatul dreptăţii, aşa că se va spune: „Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ! El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele. Staţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmul 46.8-10). Atunci se vor împlini cuvintele îngerilor, care odinioară erau numai o cântare profetică şi o dorinţă evlavioasă: „pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui” (Luca 2.14).


Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (13) (Botschafter)

Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Dispensaţionalism (38)

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (52)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen