Neemia – un rob slujitor credincios al lui Dumnezeu (5)
Neemia 5

Stephan Isenberg

© SoundWords, Online începând de la: 19.02.2019, Actualizat: 19.02.2019

Versete călăuzitoare: Neemia 5

Capitolul acesta ne va revela acţiunea cărnii în noi: căci „carnea pofteşte împotriva Duhului” (Galateni 5.17).

Neemia 5.1-8: Şi a fost un strigăt mare în popor şi între soţiile lor împotriva iudeilor, fraţii lor. Şi erau unii care ziceau: „Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; şi trebuie să facem rost de grâu, ca să mâncăm şi să trăim“. Şi erau unii care ziceau: „Noi am pus garanţie ogoarele noastre şi viile noastre şi casele noastre, ca să facem rost de grâu în timpul foametei“. Şi erau unii care ziceau: „Noi ne-am împrumutat cu argint pentru tributul împăratului, pe ogoarele noastre şi pe viile noastre. Şi acum carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, fiii noştri ca şi fiii lor; şi, iată, noi ducem în robie pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca să fie robi şi unele dintre fiicele noastre chiar sunt duse în robie; şi nu este în puterea mâinii noastre să le răscumpărăm, pentru că alţii au ogoarele noastre şi viile noastre“. Şi m-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor şi cuvintele acestea. Şi m-am sfătuit în inima mea şi am mustrat pe mai-mari şi pe căpetenii şi le-am zis: „Voi luaţi camătă fiecare de la fratele său!“ Şi am chemat împotriva lor o adunare mare. Şi le-am zis: „Noi, după puterea noastră, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei care erau vânduţi naţiunilor; şi voi înşivă să vindeţi pe fraţii voştri? Sau să ne fie ei vânduţi?“ Iar ei au tăcut şi n-au găsit răspuns.

În exterior pe locul corect

Ne întrebăm: Ce s-a petrecut aici? Este posibil ca şi copiii lui Dumnezeu să se comporte în felul acesta unul faţă de altul?

Învăţăm aici, că într-adevăr în exterior poţi fi pe locul corect însă lăuntric poţi fi foarte departe de gândurile lui Dumnezeu. Invers, se poate ca cineva, care în exterior nu este pe locul corect, ca de exemplu Daniel în Babilon, să umble totuşi în părtăşie cu Dumnezeu şi este chiar numit „preaiubit”.

Noi spunem foarte repede, că noi ne strângem conform cu Matei 18.20 şi că Domnul este în mijlocul nostru. Însă nu ne iese aceasta uneori uşor şi neglijent de pe buze? Dacă suntem adunaţi „în Numele Său”, atunci toate trebuie să se orienteze după Numele Lui. Atunci Domnul Isus trebuie să primească toate drepturile în strângerile noastre laolaltă – făcând excepţie de felul cât de slab este practicat aceasta, însă atunci nu este eşecul Domnului, ci este eşecul nostru.

Dacă o grupă de credincioşi din cadrul unei adunări locale gândeşte că ea trebuie să organizeze întreaga strângere laolaltă de la început şi până la sfârşit – putem noi atunci spune cu adevărat, că Domnul Isus are toate drepturile? Am fi foarte neplăcut uimiţi, dacă cineva ar veni la noi acasă şi ne-ar spune cum trebuie să ne comportăm în casa noastră. Dacă noi înşine preluăm conducerea în casa Domnului, cum vrea atunci să se practice ce stă scris în epistola către Corinteni?

  • 1 Corinteni 12.11: Dar toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia în parte cum vrea.

  • 1 Corinteni 14.26: Când vă strângeţi, fiecare dintre voi are un psalm, are o învăţătură.

Când ne strângem la masa Domnului, ca să frângem pâinea – este atunci Domnul Isus stăpânul mesei sau noi planificăm şi conducem ora, aşa cum ne place nouă sau chiar unuia din noi?

Trebuie să ne punem întrebarea, dacă suntem cu adevărat pe locul corect, şi dacă avem această convingere, atunci trebuie să fie nu numai o mărturisire cu buzele, ci trebuie să fie adevăr. Israeliţii gândeau pe timpul lui Ieremia, că lor nu ar putea să li se întâmple ceva; căci în cele din urmă aveau Templul. Dar să citim:

  • Ieremia 7.3,4: Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta. Nu vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, zicând: „Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului sunt acestea!”

Dacă faptele şi acţiunile noastre nu sunt în concordanţă cu gândurile lui Dumnezeu, atunci se poate întâmpla ca şi strângerile noastre laolaltă să nu fie altceva decât o farsă. Fii sigur pentru tine, că te afli în locul corect, unde Domnul Isus are toate drepturile şi unde El doreşte să fie la mijloc, potrivit făgăduinţei Lui. Locul acesta trebuie să-L cauţi! Şi anume nu prin aceea că umbli de la o adunare la alta, ci prin aceea că îţi este clar din Cuvântul lui Dumnezeu cum trebuie să arate locul despre care Domnul Isus spune: „Acolo Eu sunt în mijloc”.

Neemia cunoştea locul acesta. El a găsit locul acesta în Sfânta Scriptură, şi inima lui întreagă era preocupată cu locul acesta. Pentru aceasta a părăsit comoditatea curţii împărăteşti din Persia, şi pentru aceasta a pornit într-o călătorie obositoare lungă cu mult peste 1000 km. Pentru aceasta a fost dispus să aibă parte de vrăjmăşia împotrivitorilor lui şi şi-a riscat viaţa.

Obstacole dinlăuntru

Natura împotrivirii: În capitolul 4 duşmanul atacă din afară. În capitolul 5 avem a face cu un atac al diavolului de natură deosebită. Diavolul încearcă să distrugă poporul lui Dumnezeu atacând din interior. Şi aşa a ajuns poporul Israel, ca un frate să vândă pe alt frate. Au ajuns ca să nu se lase unul pe altul să respire. Cât de repede se poate ajunge şi în Adunare (Biserică), să gândim că avem o poziţie mai bună şi apoi să folosim aceasta în avantajul nostru! Ca să obţină un avantaj propriu, israeliţii nu s-au dat înapoi să se împrumute reciproc cu speculă şi dobândă, aşa că unele familii erau aşa de sărăcite, că au trebuit să-şi vândă copii pentru slujbe de robi.

Dacă dragostea pentru Cuvântul lui Dumnezeu se micşorează, atunci vom fi târâţi prin egocentrism şi egoism. Poporul a neglijat Cuvântul lui Dumnezeu, căci în Cuvânt stătea scris:

  • Deuteronomul 23.19: Să nu iei dobândă de la fratele tău, dobândă pentru bani, dobândă pentru alimente, dobândă pentru orice lucru care se dă cu dobândă.

  • Exodul 22.26: Dacă vei lua garanţie chiar haina aproapelui tău, să i-o înapoiezi înainte de apusul soarelui.

Cu cât mai mult este foarte valabil aceasta pentru epoca noastră:

  • 1 Ioan 3.17: Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?

  • Iacov 2.15,16: Dacă un frate sau o soră sunt fără îmbrăcăminte şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, dar nu le daţi cele necesare trupului, ce folos?

Remediul: Să ceri sfat de la Dumnezeu. Despre Neemia se spune:

Neemia 5.7: Şi m-am sfătuit în inima mea.

Nu ni se spune cum a avut loc exact aceasta, putem însă presupune că a fost asemănător ca în capitolul 2, atunci când Neemia stătea înaintea împăratului şi s-a rugat. Cu siguranţă Neemia a cerut sfat de la Dumnezeul lui. El era „un om fericit, care nu s-a dus la sfatul celor răi” (Psalmul 1.1), şi a vorbit sigur lui Dumnezeu: „mă vei călăuzi cu sfatul Tău” (Psalmul 73.24). Neemia ştia: „El păstrează sfatul sănătos pentru cei drepţi” (Proverbe 2.7).

Urmarea a fost, că poporul a ascultat de cererea lui Neemia, ca fiecare să ierte datoriile fraţilor lui. Aceasta a făcut ca

Neemia 5.13b: toată adunarea a zis: „Amin!” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul a făcut după cuvântul acesta.

Neemia nu s-a considerat a fi mai bun

În versetele 14-18 citim despre comportarea model a lui Neemia. Râvna lui a fost răsplătită şi de aceea, pentru că el nu a urmărit interesele personale, ci s-a considerat pe sine însuşi a fi nimic:

Neemia 5.14-18: Mai mult, din ziua în care m-a pus să fiu guvernator al lor, în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al împăratului Artaxerxes, doisprezece ani, eu şi fraţii mei n-am mâncat pâine de guvernator. Dar guvernatorii dinainte, care au fost înaintea mea, împovărau poporul şi luau de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi tinerii lor stăpâneau peste popor. Dar eu n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu. Şi m-am ţinut de lucrarea zidului acestuia şi n-am cumpărat ogoare; şi toţi tinerii mei erau adunaţi acolo, la lucru. Şi chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre căpetenii, în afară de cei care veneau la noi dintre naţiunile care erau în jurul nostru. Şi ceea ce se pregătea în fiecare zi era un bou şi şase oi alese; şi păsări se pregăteau pentru mine şi o dată la zece zile tot felul de vinuri, din belşug. Şi, cu toate acestea, n-am cerut pâinea de guvernator, pentru că lucrarea apăsa greu asupra poporului acestuia.

Neemia a considerat pe ceilalţi mai presus de el însuşi şi a renunţat la drepturile lui, care de fapt i se cuveneau. Robii slujitori credincioşi ai Domnului privesc aşa de mult la Stăpânul lor, că ei devin transformaţi în chipul Său. Este deosebit de frumos să-l vedem pe Neemia în Vechiul Testament, care dovedeşte aşa de multe însuşiri de caracter frumoase ale Domnului Isus, că s-ar putea spune despre el: „… ca văzându-L pe Cel nevăzut” (compară cu Evrei 11.27). Aşa cum Moise, fără să-L cunoască pe Hristos, a putut purta ocara lui Hristos, la fel și Neemia putea să aibă însușiri de caracter ale Domnului, cu toate că el încă nu L-a văzut pe Domnul. Neemia a trăit practic ceea ce Pavel a trebuit să scrie mai târziu credincioșilor din Efes:

  • Faptele apostolilor 20.28: Luaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfânt supraveghetori, ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeu.

Neemia a pus în concordanţă comportarea lui în viaţa particulară cu comportarea lui în public. Puterea spirituală şi autoritatea pe care Neemia le-a dovedit în popor au rezultat din cauză că el „a luat seama la el însuşi”. Predicatorii Cuvântului lui Dumnezeu vor avea atâta putere spirituală şi autoritate, cât ceea ce predică ei este în concordanţă cu ceea ce trăiesc. Şi Pavel putea spune:

  • Faptele apostolilor 20.33-35: N-am poftit argint, nici aur, nici îmbrăcăminte de la nimeni. Voi înşivă cunoaşteţi că aceste mâini au slujit trebuinţelor mele şi celor care erau cu mine. În toate v–am arătat că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutăm pe cei slabi şi să ne amintim de cuvintele Domnului Isus, că El Însuşi a spus: „Este mai ferice să dai, decât să primeşti”.

Exemplul desăvârşit este şi în această privinţă Domnul Isus, care la întrebarea „Tu cine eşti?” a putut răspunde: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (Ioan 8.25).


Tradus de la: Nehemia - ein treuer Dienstknecht Gottes (5)

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (154)

Mai multe articole despre locul din Biblie Neemia 5 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).