Pe drumul eşecului
Geneza 13.12; 14.12; 19.1

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 14.01.2019, Actualizat: 14.01.2019

Versete călăuzitoare: Geneza 13.12; 14.12; 19.1

 Geneza 13.12: Avram a locuit în ţara Canaanului, iar Lot a locuit în cetăţile câmpiei şi şi-a întins corturile până la Sodoma.

Geneza 14.12: Şi au luat pe Lot, fiul fratelui lui Avram, şi bogăţiile lui şi au plecat; pentru că el locuia în Sodoma.

Geneza 19.1: Cei doi îngeri au venit la Sodoma. Şi Lot şedea la poarta Sodomei.

 

Introducere

Studenţi eşuează din multe motive. Însă una au comun: ei nu eşuează dintr-o dată şi nemijlocit. Eşecul este întotdeauna un proces. Aceasta este la fel valabil şi când un creştin eşuează. Creştinii în maturizare nu eşuează deodată, ci înaintează permanent pas cu pas pe drumul eşecului.

În istoria lui Lot din cartea Geneza găsim cazul trist al unui credincios care a eşuat. Lot era foarte clar un credincios. În 2 Petru 2.7,8 Lot este numit de trei ori „drept”. Însă Lot cel „drept” a eşuat în a trăi viaţa pentru Dumnezeu. El a călătorit pe drumul ratării. Fiecare creştin poate astăzi să facă la fel. El ori trăieşte o viaţă, care are valoare pentru Dumnezeu, ori eşuează în viaţa sa, în ceea ce priveşte valorile veşnice (vezi 1 Corinteni 3.11-15). Cât de tragic şi de ruşinos va fi pentru el, când el va sta înaintea Domnului şi va trebui să dea socoteală pentru o viaţă goală şi irosită (vezi 2 Corinteni 5.10). Cu toate că acest fel de eşec nu influenţează soarta veşnică a unui creştin adevărat – dacă el va merge în cer sau în iad -, în Scriptură sunt totuşi unele pasaje de atenţionare. Ele au scopul de a determina foarte serios pe credinciosul neascultător să-şi verifice mărturia lui că el aparţine lui Hristos şi să se asigure că el este cu adevărat mântuit (vezi Ioan 15.4-6; Coloseni 1.23). Dorim ca şi creştini în maturizare să ne ostenim să evităm drumul eşecului.

Perspective false - Lot

Primul pas în direcţia eşecului Lot l-a făcut atunci când a privit lucrurile dintr-o perspectivă falsă. El a făcut o alegere egoistă: El „şi-a ales pentru sine …” (Geneza 13.11). Alegerea lui s-a bazat numai pe ce arăta a fi cel mai bun: El a văzut „toată câmpia Iordanului, care era bine udată peste tot” (Geneza 13.10). Perspectiva lui nu a ţinut seama că cetăţile rele ale văii urmau să fie distruse: aceasta era „înainte de a nimici Domnul Sodoma şi Gomora” (Geneza 13.10). Lot avea perspectiva falsă, deoarece el nu era în părtăşie cu Dumnezeu. Un creştin, care trăieşte în afara părtăşiei cu Hristos, are privirea îndreptată ca şi Lot: egoistă, lumească şi mărginită.

Ca şi la Lot, drumul eşecului începe pentru mulţi creştini prin aceea că ei „îşi ridică ochii” (Geneza 13.10) şi văd toate posibilităţile şi ocaziile pe care le oferă lumea aceasta. Este foarte natural dacă aleg ceea ce îmi oferă cele mai multe plăceri şi cele mai multe posesiuni şi cea mai mare autoritate. Însă aceasta este perspectiva falsă. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar, că lumea aceasta şi tot ce oferă ea merge spre pierzare (vezi 1 Corinteni 7.31; 1 Ioan 2.17). Ca şi Sodoma şi Gomora, lumea aceasta este destinată pentru judecată. Este numai o chestiune de timp, până când pământul va fi distrus şi înlocuit prin „ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea” (vezi 2 Petru 3.10-13).

Nici un creştin cu mintea clară nu va depune acţiuni în sistemul mondial actual. Ai depune tu bani la o bancă, despre care şti foarte bine că mâine va da faliment? Ai cumpăra tu o casă în avalul unui dig, care conform autorităţilor este deosebit de nesigur? Desigur, nu! Însă aceasta ilustrează foarte bine ceea ce fac unii creştini cu viaţa lor, deoarece ei au o perspectivă lumească şi naturală: ei investesc timpul şi energia lor în ceva  care va fi total şters şi nu are valoare veşnică. Un creştin cu perspectivă falsă a început în viaţa lui să meargă pe un drum al eşecului.

Perspectiva corectă - Avraam

Ce contrast vedem între Lot şi Avraam! Avraam era un credincios fidel, care avea perspectiva corectă. El era în părtăşie cu Dumnezeu. Cu toate că Avraam şi Lot aveau aceeaşi moştenire biologică, acelaşi fundal social, acelaşi mediu cultural (vezi Geneza 11-12), Avraam avea o cu totul altă privire asupra lucrurilor, deoarece el umbla cu Domnul. Să citim Geneza 13.3-5, unde Avram (Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam) s-a închinat Domnului, atunci când ei au ajuns la altarul din Betel. Şi Lot era un credincios, însă nu citim că el s-a închinat Domnului sau că a chemat pe Domnul. Citim numai că şi el „avea oi şi boi şi corturi”.

Cum stau lucrurile cu noi? Întâmpinăm noi viaţa cu perspectiva lui Avraam sau cu perspectiva lui Lot? În Evrei 11.10 citim că Avraam „aştepta cetatea care are temelii, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu”. Avraam avea perspectiva corectă. Prin credinţă se odihnea pe făgăduinţele Cuvântului lui Dumnezeu date lui (Geneza 12.1-3). Avraam nu era interesat de cele pământeşti şi de cetăţile făcute de oameni, ca Sodoma şi Gomora. El se preocupa cu fundamente mai de încredere: cu valorile veşnice ale lui Dumnezeu. Spre care cetate priveşti tu?

Lot cocheta cu lumea

Al doilea pas al lui Lot pe drumul eşecului îl găsim în Geneza 13.12: el „şi-a întins corturile până la Sodoma”. El nu a intrat în Sodoma, însă el a cochetat cu lumea.

În mod normal acesta este pasul următor, atunci când un creştin eşuează. În aspectul acesta nicidecum nu este vorba că un creştin credincios trăieşte într-un păcat evident; este numai o orientare în direcţie falsă: ocupi un loc de muncă bine plătit, care te implică în practici imorale; eşti atras în activităţi de vacanţă palpitante, care răpesc timpul şi talentul, care apoi vor lipsi grupei creştine de pe uni-campus; te îndrăgosteşti de un necredincios „căruia nu te poţi împotrivi” – toate acestea pot fi mişcări „nevinovate” în direcţie falsă. Este numai o chestiune de timp, până când creştinul eşuat „va intra” în Sodoma, aşa cum a făcut Lot. În Geneza 14.12 Lot trăieşte în Sodoma.

… şi Avraam?

Ce contrast vedem la Avraam! În Geneza 13.18 vedem şi la el că îşi deplasează cortul, dar nu în direcţia Sodoma: El s-a dus spre Hebron în ţinutul muntos şi „acolo a zidit un altar Domnului”. În Sodoma nu era nici un altar! De asemenea citim, că Domnul a făgăduit lui Avraam toată ţara (Geneza 13.14-18).

Ce lecţie! Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar, că Domnul Isus va reveni într-o zi şi va instaura Împărăţia Lui pe pământul acesta (2 Timotei 4.1). Acelor creştini, care în viaţa aceasta sunt fideli şi rămân consecvenţi, le este făgăduită o parte nespus de bogată în Împărăţia aceea (Iacov 2.5; 2 Petru 1.11; 2 Timotei 2.12). Să nu pierdem răsplata!

Implicaţiile din Sodoma

În Geneza 14 vedem că problemele Sodomei au devenit şi problemele lui Lot, deoarece el era legat cu această cetate rea. Pe de altă parte, Avraam era scutit de toată neliniştea şi cearta şi problemele Sodomei. Desigur nu era scutit, pentru a fi nepăsător, nu, Avraam era foarte îngrijorat de problemele oamenilor din Sodoma – şi în mod foarte deosebit de situaţia celui care era credincios împreună cu el şi rudă apropiată a lui, Lot. Şi el a făcut ceva!

Aici avem iarăşi o lecţie despre adevărata legătură a creştinilor cu lumea aceasta. O umblare în temere de Dumnezeu ne va elibera de multă nelinişte şi haos al acestui sistem al lumii. Însă noi avem o responsabilitate în a ajuta oamenilor, care sunt prinşi în capcanele ei, şi noi ar trebui să facem tot ce ne stă în putere (prin puterea lui Dumnezeu!), ca să „salvăm” pe fraţii şi surorile noastre în Hristos care au eşuat. Ca şi Avraam, noi nu trebuie să devenim parte a sistemului Sodoma, ca să ajutăm oamenilor de acolo. Suntem liberi ca să ajutăm tocmai pe baza faptului că nu suntem parte a acestui sistem. Domnul nostru Isus a spus, că noi desigur suntem în lume, dar nu suntem parte a acestui sistem rău al lumii (Ioan 17.9-23). Să observăm, că Avraam nu s-a lăsat înşelat prin împăratul Sodomei şi prada biruinţei (Geneza 14.21-24). Nu era întâmplare că a venit Melhisedec, cel temător de Dumnezeu, ca să binecuvânteze pe Avraam şi să-l încurajeze. Dumnezeu are întotdeauna căi să ne întărească în timpurile noastre grele.

Staţia finală: lumea (în porţile Sodomei)

În Geneza 19 vedem că Lot a fost deplin amestecat în afacerile Sodomei. Acesta este un alt pas următor logic pe calea eşecului. Ne-am fi gândit că prin scăparea cu greu, de care a avut parte în capitolul 14, şi-a învăţat lecţia, sau cel puţin din dragostea, pe care Avraam i-a dovedit-o. Însă credincioşii care eşuează sunt deseori indiferenţi şi insensibili pentru dragoste şi minte omenească sănătoasă. Cât de mult trebuie să-l fi întristat aceasta pe Avraam! Mulţi dintre noi pot simţi împreună cu Avraam în privinţa aceasta. Uneori este nevoie de un eveniment cutremurător şi traumatic, pentru a scoate un credincios din Sodoma. Îngeri şi foc din cer l-au scos în cele din urmă pe Lot din Sodoma. Însă chiar şi atunci, aceasta nu a avut loc fără luptă mare, ezitare şi pierdere (Geneza 19.15-29).

Aversiunea lui Lot de a părăsi Sodoma nu este singurul indiciu că el era implicat în Sodoma. Dacă studiem mai îndeaproape capitolele, găsim dovezi că Lot era probabil căsătorit cu o femeie din Sodoma. El a părăsit cortul său şi şi-a cumpărat o casă în Sodoma. El a crescut familia lui în Sodoma, şi rădăcinile familiale sunt greu de desprins. În afară de aceasta pare că Lot era implicat în corupţia politică din Sodoma. „Şederea în porţile Sodomei” (Geneza 19.1) poate însemna că Lot participa la treburile administraţiei cetăţii Sodoma. Probabil Lot a încercat să introducă reforme în cetate, dar este foarte interesant că Avraam, care trăia în afara cetăţii, era o mărturie mult mai mare pentru împăratul Sodomei într-o singură zi, decât era Lot tot timpul vieţii lui în cetate.

Ca şi Lot, sunt mulţi creştini care nu neapărat sunt amestecaţi în păcatele „grosolane” ale lumii acesteia, cum ar fi homosexualitatea şi brutalitatea (Geneza 19.2-9), însă gândirea lor este sucită şi deformată (vezi Geneza 19.8), deoarece ei au pierdut contactul cu Dumnezeu. Ce a mai rămas din mărturia lor este denaturat şi confuz (Geneza 19.14). Un credincios eşuat ajuns pe această treaptă este cu adevărat o imagine tristă.

Scena finală a lui Lot este tragică. Prin îndurarea lui Dumnezeu viaţa i-a fost salvată, dar el a pierdut totul: lucrul său, casa sa, averile lui, soţia. Da, Lot a putut scoate pe cele două fiice ale lui din cetate, însă el nu a mai putut îndepărta Sodoma din fiicele lui (Geneza 19.30-38). Din această legătură de incest a rezultat Moab şi Amon – două naţiuni care pe parcursul anilor au fost o plagă pentru poporul lui Dumnezeu.

Eşecul lui Lot, care a început cu o alegere, a avut urmări devastatoare pentru el însuşi, pentru familia lui şi în cele din urmă pentru întregul Israel. Istoria lui este o atenţionare clară şi severă pentru orice creştin aflat în maturizare. Nu umbla pe căile eşecului!


Tradus de la: Auf der Straße des Versagens

Titlul original: „The Road to Failure“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Discipolat (38)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).