Să cunoşti pe Hristos
„Hristos este totul”

Edward Dennett

© SoundWords, Online începând de la: 21.08.2019, Actualizat: 21.08.2019

Dumnezeu în harul Său a păstrat orice binecuvântare pentru noi în Hristos. Fără Hristos nu avem nimic, decât numai păcatele noastre; cu Hristos avem totul şi de aceea nu avem nevoie de nimic altceva pe lângă Hristos. Apostolul exprimă aceasta în felul următor: „… toate sunt ale voastre; şi voi, ai lui Hristos, iar Hristos, al lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3.22,23). De aceea un scriitor vechi a formulat în felul acesta:

Dacă nu cunoşti pe Hristos, nu joacă nici un rol dacă în afară de Acesta şti totul; dar dacă Îl cunoşti pe Hristos, nu joacă nici un rol dacă în afară de El şti totul.

Deci nu fiecare credincios îl cunoaşte pe Hristos. Cine ştie că are pace cu Dumnezeu, acela cunoaşte pe Hristos ca Salvator al lui; el Îl cunoaşte în acest caracter sau în această relaţie. Însă este cu totul altceva, să cunoşti pe Hristos Însuşi; să-L cunoşti aşa de bine, că eşti familiarizat cu gândurile Lui, cu Persoana Lui, cu Fiinţa Lui şi cu căile Lui. Cine Îl cunoaşte în felul acesta, se bucură în fiecare zi din nou să savureze frumuseţile şi desăvârşirile lui Hristos. El admiră pe Hristos pentru ceea ce este El, probabil chiar mai mult – dacă ar fi posibil – decât numai pentru ceea ce a făcut El; chiar dacă aceste două lucruri nu pot fi despărţite unul de altul. Apostolul Ioan învaţă chiar: să cunoşti pe Acela care este de la început este ultimul şi cel mai înalt lucru, pe care credinciosul îl poate obţine. Această cunoaştere este caracteristica părinţilor în familia lui Dumnezeu ( 1 Ioan 2).

Deci unde putem noi cunoaşte pe Hristos; unde putem fi în părtăşie cu El, pentru ca să-L cunoaştem tot mai bine? Sigurul loc, unde putem să-L întâlnim pe Hristos, este Cuvântul lui Dumnezeu scris. Domnul a zis fariseilor: „Voi cercetaţi Scripturile, pentru că gândiţi că în ele aveţi viaţa eternă, şi ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine” (Ioan 5.39). Noi Îl găsim pe Hristos – Pe Hristos sub orice aspect, în orice poziţie, în orice caracter şi în orice slujire – în Sfânta Scriptură; găsim acolo pe Hristos smerit şi lepădat ca şi Hristosul înălţat şi glorificat. Deci cu cât citim mai mult Cuvântul lui Dumnezeu şi medităm la el, cu atât vom cunoaşte mai mult pe Hristos.

Însă cu toate că Hristos a fost revelat în Sfânta Scriptură, noi nu-L putem înţelege, dacă ne vom ocupa de El numai cu mintea noastră. Noi putem citi Scriptura de dimineaţa şi până seara, fără ca să cadă în sufletele noastre măcar o singură rază din gloria lui Hristos. Numai Duhul Sfânt ia din ce este al lui Hristos şi ni-l arată. De aceea înainte de toate – sau ar trebui să spun: numai? – depinde în ce stare spirituală mă aflu. Dacă citesc fără să mă gândesc la cele citite, sau citesc în grabă, dacă am în inima mea păcate nejudecate şi prin aceasta am întristat pe Duhul Sfânt – cum voi putea cunoaşte pe Hristos şi să-L înţeleg? Dacă Duhul Sfânt trebuie să-mi arate pe Hristos, atunci trebuie să stau la picioarele lui Hristos, ca Maria, trebuie să mă preocup cu El, trebuie să am privirea îndreptată spre El şi să-mi deschid urechea pentru glasul Lui. O inimă liniştită şi un suflet liniştit sunt absolut necesare. Dar cum pot avea eu o inimă liniştită şi un suflet liniştit în tumultul vieţii zilnice? Domnul poate da inimilor noastre linişte şi odihnă în prezenţa Lui, chiar dacă în jurul nostru se dezlănţuie furtuna. Şi apoi El poate un loc din Scriptură, care este adânc ascuns în inima noastră, să-l facă să strălucească cu propria Lui glorie, că El îl foloseşte ca mijloc pentru a ni Se descoperi tot mai mult.

Doreşti tu să-L cunoşti pe Hristos mai mult, să ai mai mult de la El? Sunt puţini cei care ar ezita să răspundă la această întrebare: „Desigur, doresc”. Şi totuşi este adevărat – şi s-a spus deja de mai multe ori -, că fiecare posedă din Hristos atât de mult numai cât el doreşte să aibă. Despre israeliţii din pustie citim că ei au adunat mana după cât avea fiecare nevoie. Apetitul a determinat cantitatea care era adunată. La fel este şi la noi. Hristos nu se dă înapoi de la cel care Îl caută cu adevărat; nu, El ne dă mult mai mult decât poftim noi. Fapt este; noi vrem să avem mai mult din Hristos şi pe lângă aceasta şi din alte lucruri. Aceasta nu este în ordine. Trebuie să fie numai Hristos singur; Hristos trebuie să fie singurul nostru subiect, şi atunci El va face chiar mai mult decât noi ne-am aşteptat (compară cu Efeseni 3.20). Epistola către Filipeni 3 ne învaţă felul corect în care noi putem năzui să-L cunoaştem pe Hristos, în timp ce aşteptăm să-L posedăm în glorie şi să fim formaţi într-un chip asemenea Lui. Pavel consideră totul ca gunoi, din pricina caracterului excelent al lui Hristos. Pentru Hristos apostolul suferă cu bucurie pierderea tuturor lucrurilor, numai ca să câştige pe Hristos. Două lucruri îl caracterizează pe Pavel: orientarea spre Domnul şi hotărârea de inimă. Înaintea lui stă numai un singur lucru, şi pe acesta îl urmăreşte cu hotărâre. Hristosul glorificat, care i S-a descoperit lui, lucrează la sufletul lui ca un magnet puternic: Hristos atrage pe Pavel de la toate celelalte la Sine Însuşi şi lucrează în el dorinţa puternică să-L cunoască tot mai mult, pentru ca să aibă „părtăşia suferinţelor Lui” şi chiar „să fie făcut asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3.10) – cu perspectiva minunată, să fie înviat dintre morţi şi apoi să fie pentru totdeauna la El, să-L posede şi să fie transformat în chip asemenea Lui.

Domnul să dea fiecăruia dintre noi să avem în această privinţă acelaşi fel de gândire ca slujitorul Lui, Pavel.


Tradus de la: Christus kennenlernen

Titlul original: „Christ is Everything“
în The Christian’s Friend and Instructor, Anul 10, 1883, pag. 200–203

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului Edward Dennett (2)

Mai multe articole din categoria Discipolat (38)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).