Duci tu o „viaţă dublă”?
Un cuvânt pentru tinerii creştini

Algernon James Pollock

© SoundWords, Online începând de la: 15.02.2021, Actualizat: 15.02.2021

Verset călăuzitor: Galateni 6.7

Galateni 6.7: Nu vă amăgiţi: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit”; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera.

Poate un creştin credincios să trăiască o viaţă dublă? Cu regret este nu numai imposibil, ci realmente mulţi creştini credincioşi trăiesc o viaţă dublă, în mod deosebit tinerii. Sunt mulţi tineri care fără îndoială sunt copii ai lui Dumnezeu, care până acum posedă numai o profunzime redusă a lucrării lui Dumnezeu în ei. Aceştia sunt în pericol să ducă o viaţă dublă.

Ce înseamnă să duci o viaţă dublă?, s-ar putea întreba. Deci, cei care cred au două naturi. Una este carnea, răul de nedescris, care poate face numai rău; cealaltă natură este natura nouă, şi orice dorinţă a acestei naturi descinde din Dumnezeu şi este orientată spre sfinţenie şi adevăr.

Când credinciosul începe să satisfacă dorinţele cărnii, atunci aceasta este o viaţă dublă. Cele două naturi sunt total opuse una alteia, şi ceea ce este grav este că dorinţa după lucrurile divine este distrusă atunci când carnea este îngrijită. Noi citim cuvintele serioase: „Nimeni, după ce a băut din vin vechi [aceasta înseamnă, când el a împlinit poftele cărnii], nu doreşte vin nou [aceasta înseamnă, bucuria de lucrurile divine şi spirituale], pentru că zice: «Cel vechi este mai bun»” (Luca 5.39). Citirea unui roman de dragoste provocativ, care se revarsă din pădurea de pagini actuale, îndepărtează dorinţa după Cuvântul lui Dumnezeu. Mersul la cinematograf sau la teatru, etc. distruge dorinţa de a merge la ora de rugăciune sau de citire a Bibliei.

În Sfânta Scriptură găsim exemple care ne atenţionează cu privire la trăirea unei vieţi duble. Ia exemplul lui Lot. El a ales după înfăţişare şi conform înclinaţiilor naturale, nu era nici o căutare după călăuzirea din partea lui Dumnezeu. El a ales câmpia Iordanului. Următorul pas a fost că şi-a făcut un cort în Sodoma – Sodoma, o imagine a lumii rele. El a văzut drumul acesta. După aceea el a locuit în Sodoma, oamenii de acolo „erau răi şi mari păcătoşi înaintea Domnului” (Geneza 13.13). După aceea se spune: „Lot şedea la poarta Sodomei” (Geneza 19.1). Mai întâi el a privit spre Sodoma, după aceea s-a aflat în Sodoma, şi desigur fiicele lui s-au căsătorit cu tineri din Sodoma. Faptul că el şedea la poartă înseamnă că el a devenit judecător de pace: un semn că el s-a introdus în viaţa urbană a acestei localităţi.

Cine s-ar fi gândit că din relatarea Vechiului Testament este ceea ce noi citim în Noul Testament, şi anume că „Lot … era foarte întristat [chinuit] de purtarea [felul de a trăi, discuţiile, dar şi viaţa întreagă] destrăbălată a celor nelegiuiţi” – că el „îşi chinuia zi după zi sufletul drept, cu faptele lor fără de lege” (2. Petru 2.7,8)? Desigur Lot trăia o viaţă dublă; în exterior era un prieten bun cu lumea, ale cărei însuşiri erau atunci ca şi astăzi murdăria şi păcătoşenia, era ros lăuntric şi simţea durere din cauza stării de lucruri.

Cât de trist a fost sfârşitul lui. Domnul l-a eliberat la sfârşit şi nu a permis ca el să aibă parte de pieirea cetăţilor vinovate din câmpie, dar ce eliberare umilitoare este aceasta!  El şi-a pierdut soţia, care a privit înapoi şi a devenit un stâlp de sare, şi el a fost îmbătat succesiv de fiicele lui şi prin ele a devenit tatăl copiilor care erau străbunii a două generaţii: moabiţii şi amoriţii, vrăjmaşii de neînduplecat ai poporului lui Dumnezeu.

Să ne lăsăm atenţionaţi cu privire la trăirea unei vieţi duble, căci ispita este în fiecare din noi. Citeşte istoria deosebit de tristă a lui Samson în cartea Judecători 13.24-16.31, şi ia în inima ta o învăţătură din aceasta. Este posibil ca un creştin credincios să păcătuiască la fel ca Samson; însă aceasta este aşa de trist că nu se poate exprima prin cuvinte. Este posibil ca în strângerile laolaltă să acţionezi ca un sfânt şi să fi cu totul altceva atunci când fraţii şi surorile nu te văd. Este cu adevărat trist, că privirea unui prieten creştin are efectul unui mijloc de intimidare, în timp ce privirea lui Dumnezeu, care întotdeauna este îndreptată asupra noastră, este uitată şi ignorată.

Aşa cum am spus, efectul acţiunii lui Dumnezeu în tinerii creştini credincioşi, şi uneori şi în cei în vârstă, este foarte superficial şi influenţa Duhului este slabă, însă forţa de atracţie a cărnii este puternică. Puterea de viaţă deplină a vieţii corpului în tineri, dorinţa naturală a tinereţii de a se bucura de plăcerile oferite de lumea aceasta – sunt foarte des asemenea moliei ale cărei aripi sunt lăsate atunci când zboară prea aproape de lumina ispititoare a lumânării sau a lămpii.

Elifaz din Vechiul Testament a pus unele întrebări serioase. Dacă îţi adresăm aceste întrebări, ai răspunde tu la ele stând pe genunchi, în timp ce ochiul Domnului priveşte în cel mai mic colţ al inimii tale şi ştie totul despre viaţa ta? „Puţin lucru sunt pentru tine mângâierile lui Dumnezeu şi cuvântul spus cu blândeţe către tine? De ce te laşi purtat de inima ta? Şi de ce clipesc ochii tăi?” (Iov 15.11,12). Dacă aceste lucruri ţi se potrivesc (cu regret şi spre paguba ta), vei căuta tu atunci har în prezenţa lui Dumnezeu şi vei judeca tu trecutul tău, şi vei încerca să te dedici cu toată inima lucrurilor lui Dumnezeu? „Nu vă amăgiţi: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit»; pentru că ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Ce nebunie să semeni în carne, ce fericire să semeni în Duhul!

Viaţa este scurtă. Păcatul atât în „păcătoşi” cât şi în „sfinţi” este îngrozitor. În cer nu va fi carnea. Ceea ce ne va caracteriza pentru totdeauna şi veşnic ar trebui să ne caracterizeze deja acum, şi aceasta spre câştigul nostru real şi mulţumire adevărată.

Termină cu uneltirile cărnii. Ascultă de atenţionarea serioasă a Sfintei Scripturi: „Omorâţi deci mădularele voastre, cele de pe pământ: curvie, necurăţie, patimă, poftă rea şi lăcomie, care este idolatrie … dezbrăcaţi-vă şi voi de toate acestea: mânie, supărare, răutate, defăimare, vorbire ruşinoasă care ar ieşi din gura voastră. Nu vă minţiţi unii pe alţii, pentru că v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui” (Coloseni 3.5-9).

Cuvintele acestea sunt aspre. Ele sunt inspirate. Ele erau necesare în zilele lui Pavel şi ele sunt necesare în zilele noastre. Tu şi eu avem nevoie de ele. Ele ne vorbesc. Le vom auzi noi?

O viaţă dublă este o sfinţenie aparentă. Să încercăm să fim sinceri faţă de Domnul în orice privinţă şi să trăim o viaţă care Îi place. Să fim din aceia care „nu mai trăiesc pentru ei înşişi, ci pentru Cel care pentru ei a murit şi a înviat” (2. Corinteni 5.15).


Tradus de la: Führst du ein "Doppelleben"?

Titlul original: „Dual Lives. A Word to Young Christians“ din Edification, Anul. 7, 1933, pag. 119–124; www.stempublishing.com/authors/pollock/magazines/Dual_Lives.html

 

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Carne (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen