Visători creştini
Judecători 5.16

William John Hocking

© Beröa-Verlag, Online începând de la: 05.03.2019, Actualizat: 05.03.2019

Verset călăuzitor: Judecători 5.16

Judecători 5.16: De ce ai rămas între staule, ca să auzi fluierăturile turmelor? La pâraiele lui Ruben au fost mari sfaturi ale inimii!

Diferite seminţii ale lui Israel au intrat în luptă, însă rubeniţii nu au intrat în luptă. Ei s-au consfătuit şi au discutat atâta timp, până când lupta s-a terminat. Nu este problema aceasta actuală şi astăzi? Nu sunt din aceia, care visează, în loc să meargă, să intervină şi să fie activi?

Aproape că nu găseşti pe nimeni care să aibă intenţii mai bune decât aceşti visători. Ei plănuiesc nenumărate fapte ale slujirii dezinteresate. Însă – cu regret – ei înşişi practică rareori una din ele. Ei visează să viziteze bolnavi, să se intereseze de fraţii şi de surorile care se retrag şi să îmbărbăteze pe cei întristaţi. Şi după aceea se trezesc din aceste activităţi diferite – şi iată, a fost numai un vis. Alţi urmaşi ai Domnului Isus stau în mijlocul arşiţei luptei şi slujirii creştine. Însă aceşti oameni cu intenţii bune au în loc de aceasta „sfaturi mari ale inimii”, aşa cum a avut odinioară Ruben la pâraie. Ei întocmesc planuri mari şi rămân totuşi acasă în fotoliul lor comod.

Aceşti visători nu dorm bine. Însă de fapt nu sunt nici treji. Inima lor este împărţită. Ei sunt căldicei. Ştiu foarte bine că este mult de lucru. Din toate părţile vin apeluri la râvnă mare în Numele Domnului. Dar chiar dacă ei nu cad într-un somn adânc, continuă totuşi să dormiteze. Se învârt în patul lor ca uşa în balamale şi visează cu ochii deschişi, cu toate că ei ştiu că Numele lui Hristos este dezonorat, că sufletele pier în păcatele lor şi că satan stă în curtea credincioşilor. Însă ei îşi încrucişează braţele şi se fac puţin mai comozi. Totodată visează despre tot ceea ce ei vor începe „atunci” să facă.

Nu ni se potriveşte tuturor într-un anumit sens această acuzare? Câţi dintre noi se pot declara nevinovaţi de această visare deşartă? Nu a fost tocmai ieri, că am devenit conştienţi de posibilitatea unei slujiri utile? Însă astăzi am renunţat la acest plan, poate chiar l-am uitat. Cât de des am spus probabil, ca şi fiul din parabolă, „Mă duc, doamne”, şi totuşi încă nu am plecat – am plecat numai în visarea noastră! Ah, de am deveni asemenea Aceluia care a îndeplinit tot ce a hotărât în inima Lui să facă, care în toate era ceea ce El a spus. Să ne amintim şi de cuvintele Lui: „Eu trebuie să lucrez lucrările Celui care M-a trimis, cât timp este zi: vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9.4).


Tradus de la: Christliche Träumer

Titlul original: „Christliche Träumer“
din Halte fest, 1960, pag. 47–48

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Discipolat (43)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen