Iosif – în cadrul istorisirii naşterii Domnului
Matei 1.19

David Roderick Reid

© SoundWords, Online începând de la: 24.09.2018, Actualizat: 24.09.2018

Verset călăuzitor: Matei 1.19

Matei 1.19: Şi Iosif, soţul ei, fiind un om drept şi nevoind s-o expună public, şi-a propus s-o lase pe ascuns.

Ce şti tu despre Iosif, care în istorisirea despre naşterea Domnului stă totdeauna pe planul secund? Ce bărbat a vrut Dumnezeu să aleagă ca tată pământean pentru Domnul nostru? Ştim că Iosif era de meserie tâmplar (Matei 13.55), dar ce caracter avea el? Era el numai un „credincios absolut normal”, ca cei mai mulţi dintre noi, sau el a fost un bărbat deosebit al lui Dumnezeu?

Iosif – un om drept

Potrivit cu evanghelia după Matei 1.19, Iosif era un om drept. Iosif nu era desăvârşit sau fără păcat, dar viaţa lui era caracterizată de ceea ce în ochii lui Dumnezeu era bun. Iosif era nu numai un tâmplar cinstit, el a arătat calitatea sa morală deosebită şi în alte domenii ale vieţii sale. Chiar dacă Biblia nu spune multe despre acest bărbat „din planul secund”, vedem totuşi în puţinele locuri, pe care Dumnezeu ni le-a dat cu privire la Iosif, caracterul său bun, însuşirile sale morale deosebite. Dacă studiem ce spune Biblia despre „Iosif cel drept”, atunci este o provocare pentru noi, ca să urmăm exemplul lui.

Iosif – un bărbat care iubea

Iosif era un bărbat care iubea. Vedem dragostea lui în purtarea de grijă gingaşă şi luarea în consideraţie a împrejurărilor foarte grele în care se afla Maria. Ne putem noi imagina situaţia grea a lui Iosif, atunci când a constatat că logodnica lui era însărcinată? Explicaţia Mariei, că un înger i-a vestit că ea va primi un copil prin Duhul Sfânt, era pur şi simplu lipsită de plauzibilitate. Cu durere şi dezamăgire adâncă trebuie să fi ajuns la concluzia că ea i-a fost necredincioasă în timpul celor trei luni de vizită la verişoara ei Elisabeta. Cum putea ea să facă aşa ceva bărbatului pe care ea îl iubea atât de sincer? Şi în afară de aceasta, nici să nu-şi recunoască vina şi să-i spună adevărul! Ea susţinea cu tărie, că toate acestea ar fi de la Dumnezeu şi că el ar trebui s-o înţeleagă. Iosif nu a trăit niciodată un astfel de haos sentimental şi o astfel de durere!

În momentul acesta Iosif şi-a propus să părăsească pe Maria, pe baza a două motive: el iubea pe Dumnezeu, şi voia să facă ce era just. Potrivit Legii (Deuteronomul 22.23-24), Maria putea fii omorâtă. Chiar dacă s-ar fi renunţat la o omorâre cu pietre publică, ea ar fi fost învinovăţită public. (Această acţiune ar fi protejat onoarea lui Iosif!) Dar Iosif a iubit pe Maria, fără să ţină seama de aparenta lipsă de credincioşie faţă de el. În inima lui nu era nici un gând de răzbunare. În favoarea Mariei s-a hotărât să tăinuiască pe cât posibil situaţia, şi să desfacă logodna pe cale neoficială. Deoarece vinovăţia Mariei nu a fost dovedită, el avea posibilitatea să renunţe la drepturile sale naturale. Probabil s-a gândit că Maria s-ar putea reîntoarce la Elisabeta, care nu locuia în Nazaret. Maria putea naşte acolo şi s-ar fi evitat un scandal mare, penibil în Nazaret. Iosif era un bărbat al dragostei şi voia ce era mai bine pentru Maria – cu toate că el gândea, că ea l-a înşelat.

Arătăm noi aceeaşi dragoste, pe care Iosif o arată aici? Care este reacţia noastră, dacă trebuie să credem, că un prieten creştin ne-a înşelat, sau dacă cineva, care ne era foarte aproape, ne-a rănit profund? Vom căuta noi o ocazie ca să-i plătim cu aceeaşi monedă? Suntem noi probabil umpluţi de mânie şi amărăciune? Ocolim totul, ca să putem uita această situaţie? Sau iubim pe acest prieten creştin, şi încercăm nu numai să acţionăm potrivit etaloanelor lui Dumnezeu, ci şi să facem ce este cel mai bine pentru persoana care ne-a pricinuit dureri? Acest fel de dragoste nu este totdeauna simplu, dar este posibil (Ioan 17.26).

Iosif - un om al credinţei

Iosif era şi un om al credinţei. Prin aceasta înţelegem că el era mai mult decât numai un credincios. Iosif cel drept trăia şi umbla prin credinţa în Dumnezeul cel viu. Iosif cel credincios trebuie să se fi rugat foarte mult timp, atunci când s-a gândit ce să facă Mariei (Matei 1.20). Nu era aşa, că el nu voia să creadă istorisirea ei, dar cum putea el să accepte această istorisire fantastică? Să crezi această istorisire neverosimilă, nu ar fi fost credinţă, ci credulitate. O fecioară să nască, aşa ceva nu a existat încă niciodată în istoria omenirii – nici măcar în timpul când profeţii făceau minuni!

În cele din urmă lui Iosif i s-a arătat un înger al Domnului în vis. Îngerul a confirmat tot ce Maria i-a spus lui Iosif. Ea a fost fidelă! Conceperea a fost de la Duhul Sfânt! Maria era fecioara despre care deja Isaia a prorocit (Matei 1.23)! Logodnica lui Iosif trebuia să devină mama lui Mesia Cel mult aşteptat! Şi el trebuia să devină tatăl pământean al acestui Copil şi să-I pună Numele Isus! Ce veste bună, neaşteptată! Ce uşurare incredibilă pentru sufletul său! Iosif trebuie să fi trăit o admiraţie plină de venerare şi totodată o bucurie minunată. Nu a ezitat nici o secundă să se căsătorească cu Maria (Matei 1.24) – o dovadă corectă a credinţei lui în Dumnezeu. Îţi poţi tu imagina reunirea frumoasă şi însufleţitoare a acestei perechi temătoare de Dumnezeu?

Credinţa lui Iosif ar trebui să fie un exemplu pentru noi toţi. Observă că Iosif nu pune nici o întrebare îngerului şi nici nu s-a îndoit de revelaţia divină. Observă că îngerul nu a pus întrebări lui Iosif. El nu l-a mustrat pe Iosif din cauza părerilor lui, că Maria ar fi putut să fie infidelă. Domnul nu ne face responsabili să credem un lucru incredibil fără o revelare divină. Dumnezeu nu caută la noi credinţă oarbă sau credulitate. El ne cheamă la o credinţă logică – o credinţă care se bazează pe Cuvântul Său revelat. Cu siguranţă Iosif a înţeles locul din Vechiul Testament al profetului, pe care îngerul i le-a prezentat (Matei 1.21-23). El l-a crezut pe înger, deoarece mesajul se baza pe Cuvântul lui Dumnezeu. Şi noi ar trebui să credem şi să nu ne îndoim de ceea ce Dumnezeu ne-a revelat clar în Cuvântul Său. Să luăm de exemplu nevoile noastre zilnice. Ne îngrijorăm cu privire la siguranţa noastră? Ne îndoim noi de capacitatea lui Dumnezeu de a îngriji de hrana noastră zilnică necesară? Să înaintezi în credinţa justă înseamnă că noi nu ne îndoim, nu ne îngrijorăm cu privire la nevoile noastre zilnice, căci Dumnezeu a spus clar, că El ne va da „toate lucrurile”, dacă noi „căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6.25-34).

Iosif – un om al ascultării

Bineînţeles, că Iosif a fost un om al ascultării. El a fost ascultător de ceea ce i-a spus îngerul şi a luat pe Maria ca soţie. Probabil gândeşti că era foarte simplu să asculte de această comandă! Dar aminteşte-ţi că în momentul acela Maria era de cel puţin trei luni însărcinată (Luca 1.56). Prin căsătoria lui cu Maria Iosif a luat asupra sa toate acuzaţiile şi stigmatizările care puteau veni în curând. În acest context trebuie să ne gândim ce vor spune iudeii treizeci de ani mai târziu: „Noi nu suntem născuţi din curvie …” (Ioan 8.41). Dar Iosif a fost ascultător de mesajul îngerului, fără să ţină seama de urmări. Un alt exemplu pentru ascultarea lui Iosif îl vedem în Matei 2.13-14. După naşterea lui Isus, îngerul a poruncit lui Iosif să meargă în Egipt – şi anume, repede! Cu toate că atunci exista în Egipt o comunitate iudaică şi Dumnezeu a purtat grijă pentru nevoile călătoriei, prin darurile aduse de magii veniţi din răsărit, era totuşi o călătorie riscantă. Să pleci într-o ţară necunoscută cu un măgar, cu Maria şi cu copilaşul Isus, pe un traseu neumblat, lung de cel puţin trei sute de mile, aceasta nu era o plimbare de duminică! Dar Iosif a fost ascultător – şi anume, imediat (Matei 2.14)! După ce s-au acomodat în Egipt, i s-a cerut lui Iosif să se reîntoarcă în Israel! Iosif a împlinit din nou această comandă, fără să gândească dacă aceasta îi convine, sau să pună la îndoială agenda de termene a lui Dumnezeu!

Suntem noi ca Iosif, atunci când împlinim poruncile Domnului? Ascultăm noi imediat sau suntem numai parţial ascultători şi cu întârziere? De ce ne vine aşa de greu să ascultăm de porunca Domnului să spunem Evanghelia colegilor noştri, vecinilor noştri (Marcu 16.15)? Ce este cu poftele noastre – despre care se spune că noi trebuie să fugim de ele (2 Timotei 2.22)? Ascultăm noi numai atunci când este comod şi simplu? Ce este cu păcatul criticării altora şi plângerea de sine cu privire la împrejurări? Este aşa de comod şi simplu să fii neascultător în acestea! Ascultăm noi şi atunci când nu înţelegem ce vrea Dumnezeu să facă în viaţa noastră? Ne încredem noi în Domnul, chiar şi atunci când au loc tragedii şi viitorul nu pare aşa de roz (Proverbe 3.5-6)? Iosif este pentru noi toţi un exemplu măreţ despre ce înseamnă să te încrezi şi să asculţi.

Iosif – un om al răbdării

Iosif a fost şi un om al răbdării. Am văzut că el nu a acţionat grăbit. El a gândit foarte bine acţiunile sale (Matei 1.20). În evanghelia după Matei 1.25 ni se spune că Iosif nu s-a atins de Maria, până ce ea a născut pe Isus. Nu ştim dacă aceasta a fost o poruncă a îngerului. Cu siguranţă, în nici un caz natura divină/umană a lui Hristos nu putea fi influenţată, deoarece conceperea a avut loc deja cu trei luni mai înainte. Dar probabil Iosif a păstrat virginitatea Mariei până la naşterea lui Isus, având în vedere prorocia, că o fecioară va trebui să rămână însărcinată şi să nască un Fiu. Noi putem cu adevărat să recunoaştem uşor că Iosif era un om care îşi stăpânea sentimentele puternice de dragoste şi era răbdător.

De această răbdare a lui Iosif avem nevoie şi noi creştinii astăzi. Nerăbdarea în domeniul dorinţelor sexuale a făcut pe mulţi credincioşi să cadă. Dacă Dumnezeu a putut să dea răbdare lui Iosif, atunci El ne poate da şi nouă această răbdare! Să ne amintim că răbdarea în toate domeniile este un rod al Duhului Sfânt, care locuieşte în noi şi care dă putere fiecărui creştin (Galateni 5.22).

În timpul acestor zile de concediu, tabloul despre „Iosif cel drept” stă în umbra multor scene de crăciun. Noi vrem să ne amintim de el şi să urmăm exemplul lui în dragoste, credinţă, ascultare şi răbdare.


Tradus de la: Jseph am Rande der Weihnachtsgeschichte

Titlul original: „Just Joseph“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului David Roderick Reid (59)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen