Deschide-ţi casa pentru bine
3 Ioan 8

John Thomas Mawson

© SoundWords, Online începând de la: 21.09.2018, Actualizat: 21.09.2018

Verset călăuzitor: 3 Ioan 8

3 Ioan 8: Noi, deci, suntem datori să primim bine pe unii ca aceştia, ca să fim împreună lucrători cu adevărul.

Oricât de important este să ne închidem casa faţă de învăţăturile greşite şi să păstrăm adevărul despărţit de toate întinările (vezi articolul: Încuie-ţi casa ca să nu intre răul), aşa că prin aceasta putem merge pe drumul nostru spre bucuria noastră proprie şi spre onoarea Domnului, totuşi aceasta nu este totul. Fără îndoială aceasta are prioritate, şi fără aceasta toate celelalte, oricât de plăcute ar fi pentru oameni, ajung mai mult sau mai puţin să fie dezaprobate de Domnul. Însă mai există altceva şi la locul lui aceasta are aceeaşi importanţă, şi acest altceva este subiectul celei de-a 3-a epistole a lui Ioan. Evanghelia trebuie să fie activă şi adevărul trebuie să fie la lucru. El este la lucru, mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru aceasta, şi atâta timp cât Duhul Sfânt – Slujitorul neobosit al gloriei Domnului Isus – rămâne aici, Evanghelia va fi propovăduită şi glorificată, şi fiecare creştin, care iubeşte adevărul şi îl foloseşte cu înţelepciune, va dori din inimă să fie în deplină armonie cu el.

Drumul pe care Dumnezeu în înţelepciunea Lui nemărginită l-a ales să trimită adevărul, pentru ca să aibă biruinţe în lume, este predica. „Dumnezeu a avut plăcerea să mântuiască pe cei care cred, prin nebunia predicării” (1 Corinteni 1.21). „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără cineva care să predice? Şi cum vor predica dacă n-au fost trimişi? După cum este scris: »Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc evanghelia păcii, ale celor ce vestesc lucrurile bune!«” (Romani 10.14-15).

Apostolul Ioan scrie a treia lui scrisoare adresând-o lui Gaius, ca să-i recomande să devină conlucrător al adevărului în caracterul activ al adevărului şi să se întovărăşească cu aceia care propovăduiesc adevărul. Deci Gaius umbla în adevăr, şi omul lui dinăuntru se maturiza. Aceasta s-a văzut clar în dragostea lui şi prin unirea din inimă cu aceia care au plecat pentru adevăr. El nu se putea mulţumi numai să-i cunoască. Adevărul l-a adus în părtăşie cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos, şi în această părtăşie el a căpătat pricepere în gândurile lui Dumnezeu. De aceea el a zis bun venit în casa sa a acelor fraţi străini, care au plecat pentru adevăr din pricina Numelui Domnului. El a luat parte mare la lucrarea lor şi la prosperarea lor, şi el i-a însoţit pe drumul lor într-un fel demn de Dumnezeu. Şi prin faptul că a făcut aceasta, el era un împreună-lucrător la adevăr.

În biserica/adunarea din care el făcea parte domina Diotref. Era o biserică/adunare în decădere, care nici nu l-a instruit şi nici nu l-a încurajat pe Gaius în ceea ce făcea el. Acolo nu era nici o concordanţă cu adevărul în forma lui activă, predicatorii ei nu au fost primiţi, nici apostolii şi nici scrisorile lor inspirate divin. Tradiţia şi părerile preconcepute şi voinţa omului dominau în ea, şi aceia, care acţionau potrivit cu adevărul şi în puterea vieţii dumnezeieşti, au fost excluşi. O stare tristă a lucrurilor, şi aceasta cu atât mai mult cu cât este singura menţionare a bisericii/adunării în scrierile lui Ioan, în afară de Apocalipsa. Însă şi aici găsim, că atunci când biserica/adunarea eşuează, este casa lui Hristos, în care se îndeplinesc gândurile lui Dumnezeu, şi urmarea era, că în această casă sufletele se maturizau, în timp ce în biserică/adunare domina voia omului şi ca urmare răul se extindea şi intervenea stagnarea spirituală.

Nu toţi creştinii trăiesc în situaţia lui Gaius, şi ocaziile pe care el le avea, probabil sunt puţini care le au. Însă toţi ar trebui să aibă interese active în mărturia pentru Domnul, toţi ar trebui să se facă una cu adevărul în acţiunile lui şi în felul acesta să fie „împreună-lucrători ai adevărului”.

Noi nu avem voie să permitem vreodată ca ceva să ne împiedice să acţionăm în căldura şi puterea vieţii divine şi a dragostei, şi aceste epistole scurte ne-au fost date, pentru ca noi să ne încurajăm să umblăm în adevăr, şi să ne atenţioneze cu privire la lucruri care ar putea să ne împiedice la aceasta. Ele sunt cele mai scurte epistole ale Noului Testament, şi de aceea este uşor posibil să le acordăm importanţă mică, însă învăţăturile cuprinse în ele au pentru noi cea mai mare importanţă şi în mod deosebit în zilele noastre. Dacă nu le luăm în seamă, atunci vom înceta să umblăm în adevăr.

Noi suntem solicitaţi să ne închidem faţă de rău şi să ne deschidem pentru bine, intransigent să excludem din părtăşia noastră tot ce nu aduce învăţătura lui Hristos, dar să primim deschis pe fraţii străini, care din pricina Numelui Său pleacă să ducă mărturia Lui, dependenţi de Dumnezeu şi independenţi de lume, să nu avem nici o legătură, nici măcar sub formă de bună purtare, cu un om care subminează credinţa noastră preasfântă, dar să dovedim primire cordială acelora care sunt activi într-un fel demn de Dumnezeu să răspândească Cuvântul şi să zidească sufleteşte pe sfinţi prin Cuvânt. Pe scurt spus: după ce am primit adevărul noi trebuie să intervenim în puterea şi bucuria, pe care el le produce în noi, pentru apărarea şi răspândirea lui; aceasta ar trebui să fie una din primele noastre preocupări de viaţă. Noi nu suntem capabili în înţelepciune omenească să facem aceasta, însă noi avem „ungerea Celui sfânt”. Duhul lui Dumnezeu locuieşte în noi, ca să ne conducă în tot adevărul şi să dea naştere în sufletele noastre la sentimente divine şi să ne pregătească să devenim canale adevărate prin care să curgă aceste sentimente, şi ultimul lucru, pe care El îl face, este acela, că El ne dă înţelegere despre lucrurile scrise. „Preaiubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu.”


Tradus de la: Öffne dein Haus für das Gute

Titlul original: „Die beiden letzten Briefe. Sei Mitarbeiter der Wahrheit“
din Der Dienst des Wortes, ediţia 8, 1930, pag. 187–190

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).