Nu este timp pentru vizite?
O relatare despre experienţă

Philipp-Richard Schulz

© SoundWords, Online începând de la: 27.02.2019, Actualizat: 27.02.2019

Verset călăuzitor: Iacov 1.27

Sora era foarte slăbită corporal, ca să mai poată participa la strângerile laolaltă sau să iese din casă. De mai mulţi ani avea nevoie de îngrijire şi o mare parte din timp zăcea în pat. Din punct de vedere spiritual era însă foarte plină de viaţă. Interesul ei mare pentru fiecare a făcut ca ea să ştie despre viaţa fiecărui frate şi fiecărei surori parţial mai mult decât ştiau toţi fraţii şi toate surorile care se întâlneau în fiecare săptămână în orele de adunare. Şi nu numai că ea ştia ceva despre alţii, nu, ci ea aducea în rugăciune înaintea Domnului pe mulţi fraţi şi pe multe surori. De asemenea şi credinţa şi încrederea ei, care rezultau din legătura ei cu Domnul, erau impresionante. Într-un cuvânt, vizitarea ei însemna mai puţin misiune grea şi era mai mult o slujire frumoasă, care de fiecare dată era spre binecuvântarea celui care o vizita.

De mult timp ne stătea pe inimă să vizităm sora bătrână. Ca întotdeauna, a fost greu să găsim un termen; şi cu atât mai mult cu cât noi am căutat mai puţin ambiţioşi acest termen. Idei diferite, ca împreună cu alţi fraţi şi alte surori de vârsta noastră s-o vizităm pe soră şi să cântăm unele cântări, au avut rezonanţă mică. Astfel a trecut săptămână după săptămână.

Când în cele din urmă s-a găsit un termen şi unii prieteni erau dispuşi să ne însoţească, am încercat să luăm legătura cu copiii ei, ca să ne anunţăm venirea. După ce singurul apel a rămas fără răspuns, şi această încercare a eşuat. A venit timpul stresant al sărbătorilor de crăciun, apoi concediul, după aceea iarăşi viaţa zilnică …

Sâmbăta trecută seara am zis soţiei: „Încă nu am vizitat-o pe sora cutare. Dacă va pleca la Domnul, înainte ca noi s-o fi vizitat, voi avea mult timp mustrări de conştiinţă.”

Astăzi (luni dimineaţa) la ora 6 Domnul a luat-o pe sora acasă. Ea a putut adormi în pace.

Iacov scrie destinatarilor epistolei lui:

Iacov 1.27: Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: a-i cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a se păstra neîntinat de lume.

Cum stau lucrurile la noi cu această slujire, care aici este descrisă ca fiind „religia curată şi nepătată”? Devin tot mai rare în tumultul zilnic astfel de vizite la fraţii şi surorile singuri / singure, bolnavi / bolnave şi nevoiaşi / nevoiaşe? Nu este ziua noastră obişnuită – şi prin aceasta mă refer şi la ziua obişnuită când ne strângem ca Adunare – total umplută cu termene, care toate par a fi mai importante decât o vizită la o soră bătrână? Prin afirmaţiile sale Iacov dă cu totul peste cape priorităţile stabilite de noi.

Probabil gândeşti că astfel de vizite pot fi făcute şi ar trebui făcute de fraţii şi surorile în vârstă şi de cei care sunt în pensie, căci oricum nu este o chestiune pentru tineri, să poarte discuţii cu bolnavii la pat şi cu fraţii şi surorile aflaţi / aflate în nevoie. Dar vorbeşte Scriptura în felul acesta? Partea a doua din versetul citat mai înainte arată clar că Iacov nu se referă la o anumită grupă de fraţi şi de surori şi nici la o anumită grupă de vârstă. Căci „să se păstreze neîntinat de lume” este o poruncă care se referă la fiecare creştin.

Să luăm în serios poruncile lui Dumnezeu. Cât de des ne dorim afirmaţii clare cu privire la ceea ce facem şi acţionăm. Aici avem o descriere clară a ceea ce este plăcut lui Dumnezeu şi ce Îl onorează. Vom face bine să dăm ascultare indicaţiilor Lui. Şi ca întotdeauna, când împlinim poruncile lui Dumnezeu, şi aici în cele din urmă va fi spre binecuvântarea noastră. Câtă încurajare pentru viaţa de credinţă poate da o astfel de vizită; cât de bine este, (tocmai la fraţii şi surorile în vârstă) să privim felul lor de vieţuire şi să profităm de credinţa lor (Evrei 13.7)!

De asemenea nu este destul să-ţi propui simplu, că s-ar putea face o vizită. Evenimentul descris mai înainte este o atenţionare foarte serioasă adresată soţiei mele şi mie. Căci dacă ştim despre această sarcină şi nu o îndeplinim, atunci suntem vinovaţi: „Deci aceluia care ştie să facă bine şi nu-l face, aceasta îi este păcat” (Iacov 4.17).

Cât este de bine, că noi putem veni la Domnul şi cu această vină, să o mărturisim şi să ne smerim. Atunci avem promisiunea Lui sigură, că ni se va ierta. Şi cu toate acestea este datoria noastră să tragem concluzii din cele petrecute. Pentru noi ca soţ şi soţie a fost o învăţătură, ca să folosim timpul care ne-a fost dat şi să îndeplinim cu râvnă slujba pe care Domnul ne-a dat-o. Fie ca Domnul să ne dea reuşită, ca în viitor să trăim în felul acesta.

Să începem de astăzi, să împlinim sarcinile Sale. Căci cine dintre noi ştie cât timp mai are pentru aceasta?

„Vedeţi deci cu grijă cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi, răscumpărând timpul” (Efeseni 5.15,16).


Tradus de la: Keine Zeit für Besuche?

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Discipolat (43)

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (52)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen