Modele pentru slujitorii credincioşi
După ce ar trebui să se orienteze slujitorii credincioşi (fideli) …

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 06.01.2020, Actualizat: 06.01.2020

Versete călăuzitoare: 2 Timotei 2.3-6

2 Timotei 2.3-6: Ia-ţi partea ta de suferinţă ca un bun ostaş al lui Hristos. Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat; şi, de asemenea, dacă cineva se luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu se luptă după legile jocului. Agricultorul trebuie să se ostenească mai înainte de a se bucura de roade.

Introducere

Epistola a doua către Timotei este ultima scrisoare, pe care o avem de la apostolul Pavel. Ea a fost scrisă în jurul anului 66 după Hristos. Prigonirea primilor creştini de către romani începuse deja. Împăratul păgân Nero a acuzat pe creştini că sunt răspunzători pentru marele incendiu din anul 64 după Hristos şi el a folosit aceasta ca pretext ca să arunce pe mulţi dintre ei fiarelor sălbatice din arena romană. Sunt însemnări pentru faptul că Nero a folosit chiar pe unii creştini ca făclii omeneşti ca să lumineze o întrecere sportivă din grădina cezarului. În timpul acesta Pavel a fost luat captiv şi aştepta sentinţa de omorâre a lui (2 Timotei 4.6,7). Din închisoarea din Roma Pavel a scris ultima lui scrisoare adresată lui Timotei, „fiul lui preaiubit” şi credincios, fiu în credinţă (2 Timotei 1.2; Filipeni 2.19-22).

Timotei a fost adus la Domnul prin slujba lui Pavel cu douăzeci de ani înainte de momentul acesta – foarte probabil pe când Timotei era încă un tânăr. Începând din timpul acesta între Pavel şi Timotei s-a stabilit o relaţie minunată de tată-fiu. Pavel l-a instruit pe tânărul Timotei în marea învăţătură a credinţei creştine. Timotei l-a însoţit pe Pavel în călătoriile lui misionare. El nu s-a dat înapoi dinaintea suferinţelor şi prigoanelor. El nu a cedat atunci când Pavel a fost luat captiv pentru câţiva ani în Cezareea (anii 58-60; Faptele apostolilor 23-26). El nu a fugit „acasă”, atunci când Pavel a fost prins şi trimis cu corabia la Roma. Timotei a fost alături de tatăl lui spiritual, atunci când Pavel a trebuit să stea câţiva ani în Roma sub arest (anii 61-63 după Hristos; Faptele apostolilor 27-28).

Este aproape sigur că Pavel a fost eliberat din prima lui captivitate romană şi a continuat câţiva ani călătoriile lui misionare (anii 63-65 după Hristos). Timotei a mers cu el ca însoţitor fidel în slujire. Cu câtva timp înainte ca Pavel să fie prins de autorităţile romane, apostolul l-a împuternicit pe Timotei să rămână în Efes ca să dea ajutor acolo conducerii adunării. Este posibil ca în timpul acesta să fi avut loc participarea sufletească, însoţită de multe lacrimi, între Pavel şi Timotei, care este amintită în 2 Timotei 1.4. Pavel şi-a continuat călătoria şi ca un tată credincios a scris lui Timotei dându-i indicaţii şi încurajări (prima epistolă către Timotei). Pavel a continuat vestirea curajoasă a Evangheliei că Isus Hristos (nu Cezarul) este Domnul, oriunde el străbătea Imperiul Roman păgân. Cu siguranţă nu era cu mult timp înainte ca Pavel să fie din nou prins şi trimis înapoi la Roma. Pus în lanţuri ca un criminal a fost aruncat în temniţă, ca să aştepte procesul (2 Timotei 1.16; 2.9). Acolo, în celula rece şi singuratic, Pavel dorea să revadă pe fiul său Timotei înainte de moartea sa (2 Timotei 1.4; 4.9). Nu ştim dacă Timotei a reuşit să fie la timp în Roma, înainte ca Pavel să fie schingiuit până în moarte. Tradiţii de încredere mărturisesc că Pavel a fost executat în Roma la scurt timp după ce el a scris a doua epistolă către Timotei – decapitat pentru credinţa în Isus Hristos.

În timpul acelor ultime zile din închisoare Pavel s-a gândit la drumul plin de pericole al tinerei adunări creştine. Nu numai prigoanele fizice exterioare au crescut în intensitate, ci şi dinăuntru a fost o abatere spirituală (2 Timotei 3). Mulţi se abătuseră deja de la mesajul complet predicat de Pavel ( 2 Timotei 1.15). Cu această privire profetică Pavel a scris ultima lui epistolă adresată fiului său spiritual şi l-a încurajat să fie statornic în credinţă. Fără să ţină seamă de prigoana care ameninţa şi învăţăturile greşite, Timotei era pregătit „să predice Cuvântul” şi să „facă lucrarea” (2 Timotei 4.1-5). Pavel purta grijă ca Evanghelia curată şi deplină despre Isus Hristos să fie dusă mai departe de creştini credincioşi (fideli), aşa cum era Timotei, fără s-o schimbe s-au s-o banalizeze (2 Timotei 1.13,14; 2.1,2). Pentru a face clar lui Timotei responsabilitatea lui stringentă, Pavel a dat fiului său mai multe modele, pe care el trebuia să le urmeze. Aceste modele ale unui creştin credincios le găsim în capitolul 2 al celei de-a doua epistole către Timotei.

Pavel – un tată spiritual

Înainte de a continua cu modelele să privim lecţia de preţ şi practică a relaţiei tată-fiu dintre Pavel şi Timotei. Creştinii în creştere au nevoie de astfel de „Paveli” şi „Timotei”. Relaţiile Pavel-Timotei sunt de ajutor şi ele sunt biblice. Sunt în viaţa ta un „Pavel” sau chiar doi? Dacă nu, caută să găseşti un creştin mai în vârstă sau matur, care este dispus să fie un Pavel pentru tine – care te sfătuieşte, te învaţă, îţi scrie şi se roagă consecvent pentru tine (2 Timotei 1.3). Şi care este situaţia ta cu „Timoteii”? Ai tu unul sau doi creştini tineri, pe care îi poţi îndruma pentru înaintarea în credinţă? Dumnezeu ţi-a dat privilegiul unic în felul lui (şi o mare responsabilitate!) să fi un tată spiritual sau o mamă spirituală pentru creştinii mai tineri din căminele studenţeşti, din şcoală, din vecinătate sau din adunare.

În 2 Timotei 2.3-6 găsim trei modele, pe care creştinii în creştere ar trebui să le urmeze: soldatul, atletul şi agricultorul. Fiecare din acest model ne arată aspecte particulare ale vieţii unui creştin credincios, pe care noi ar trebui să le urmăm. Dumnezeu nu a luat la întâmplare în Cuvântul Său aceste modele ca pe o „coloratură locală”. Fiecare model de acolo arată ceva, pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi şi care trebuie să se vadă în viaţa unui creştin aflat în creştere.

Modelul „soldat”

Cheia pentru înţelegerea modelului soldatului (2 Timotei 2.3,4) este renunţarea. Soldatul de aici nu este un soldat american, care „intră în armată ca să vadă lumea”; chiar şi soldatul roman jertfea totul, ca să placă cezarului. Un soldat bun jertfea viaţa lejeră (2 Timotei 2.3), viaţa asigurată (2 Timotei 2.4a) şi viaţa de independenţă (2 Timotei 2.4b). Pavel a corespuns în timpul vieţii sale acestor cerinţe ale unei slujiri de jertfire pentru Domnul Isus. Acum soldatul Timotei este încurajat să facă acelaşi lucru. Şi Dumnezeu aşteaptă spiritul de sacrificiu în viaţa fiecărui creştin aflat în maturizare. El ne-a dat acest model nu numai să-l admirăm, ci să-l urmăm! Dacă vrem să fim soldaţi buni ai lui Isus Hristos, atunci trebuie să renunţăm la o viaţă de comoditate, de siguranţă şi de neatârnare. Creştinii credincioşi trebuie să jertfească o parte din timpul lor liber, din plăcerile din timpul lor liber şi din timpul unei vieţi fără griji. Marile conturi bancare nejertfite şi carierele lumeşti ar putea aduce siguranţă pământească, dar ele sunt caracteristici ale unui soldat îndoielnic din armata Domnului. Un soldat bun nu-şi face „lucrurile pentru sine”, ci el jertfeşte independenţa lui şi se ataşează ascultării de ofiţerul lui care-i dă porunci. Suntem noi soldaţi, care sunt pregătiţi să jertfească?

Modelul „atlet”

Modelul atletului îl găsim în 2 Timotei 2.5. Atletul deosebit, care este prezentat aici, este un maratonist grec. Când un astfel de atlet făcea antrenament pentru jocurile greceşti (premergătoare actualelor jocuri olimpice), era necesară o viaţă total disciplinată. Dacă acest atlet dorea să fie câştigător, era necesară o alergare de multe ore şi un stil de viaţă disciplinată. Fiecare atlet serios de astăzi ştie foarte bine ce înseamnă antrenamentul disciplinat. Aplicarea la creştinul aflat în maturizare este evidentă. Noi trebuie să fim disciplinaţi în antrenamentul nostru în viaţa creştină. Regulile de antrenament pot face ca noi să ne sculăm din pat în fiecare zi mai devreme, ca să citim Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne rugăm. Hotărârea de a învăţa pe de rost Scriptura şi pe lângă aceasta să împărtăşim credinţa noastră cu cei care nu sunt creştini, aduce cu sine o disciplină bună. Mulţi dintre noi nu sunt „în formă”, pentru că noi suntem nedisciplinaţi în antrenamentul nostru.

Atletul trebuie nu numai să se antreneze disciplinat, ci şi să alerge disciplinat. El trebuie să ia parte la concursul de alergări conform regulilor concursului, la fel cum el trebuie să respecte şi regulile de antrenament. Imaginează-ţi un alergător grec care este pe pistă într-un stadion arhiplin, ca să facă ultimele ture ale cursei de maraton. Când el a ajuns la ultima curbă a ultimei runde el este la numai 25 metri în urma primului alergător. El îşi dă seama că nu-l mai poate depăşi şi taie curba transversal pe câmp şi ajunge la ţintă! Dar nu primeşte nici un premiu! Cununa de câştigător trebuie s-o primească alergătorul disciplinat. Cât de mult se potriveşte aceasta la viaţa de creştin. Cât de bună este mărturia mea de creştin în universitate dacă la examene eu înşel? Ce fel de creştin sunt eu, dacă simplu „uit” să plătesc înapoi o sumă de bani împrumutată sau nu dau banii când fac cumpărături, care din greşeală mi-au fost socotiţi mai puţin? Dumnezeu aşteaptă de la mine ca eu să fiu ca acest atlet, care câştigă premiul – disciplinat în antrenament şi disciplinat în alergare!

Modelul „agricultorului”

Un alt model, pe care Pavel îl dă fiului său Timotei, este acela al unui agricultor care lucrează din greu (2 Timotei 2.6). Gândul de bază în acest model al agricultorului este munca. Viaţa unui agricultor din zilele lui Pavel (ca şi astăzi) era caracterizată prin muncă grea. Munca agricultorului este deosebit de semnificativă, deoarece ea trebuie făcută întotdeauna cu răbdare, şi ea era întotdeauna orientată spre recoltă. Munca grea de pregătire a terenului, de semănat, de îngrijire şi de udare a plantelor firave, necesita multă răbdare. În agricultură nu sunt „rezultate imediate”! Şi singurul ţel al muncii făcută cu răbdare este recolta. Aceasta înseamnă de fapt agricultura. Ce lecţie pentru un creştin aflat în maturizare! Domnul ne cere să lucrăm din greu în slujba pentru El, chiar dacă nu se vede „nici un succes peste noapte”. Lucrarea unui creştin pe câmpurile lui Dumnezeu este uneori foarte descurajatoare. Ea necesită o măsură mare de răbdare, de semănare a seminţei bune a Cuvântului lui Dumnezeu şi de îngrijire a copiilor mici în Hristos. Însă recolta compensează tot timpul folosit! Este o bucurie curată pentru un creştin care lucrează din greu să vadă că Cuvântul semănat de el face rădăcini în inima şi în viaţa unui om şi în cele din urmă face din el un creştin puternic, care aduce rod. Aceasta înseamnă pentru un creştin, „să primească partea lui din recoltă”. Şi răsplata nu se sfârşeşte pe pământul acesta!

Pavel dă lui Timotei şi alte modele în capitolul al doilea (le poţi găsi tu pe toate?). Ele sunt cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu ca modele în succedare pentru toţi creştinii credincioşi. Noi trebuie să recunoaştem că noi ne comportăm cel mai mult timp ca soldaţii în timp de pace, ca atleţii la sfârşit de săptămână şi ca ţăranii din curtea interioară. Dumnezeu caută soldaţi dispuşi a se jertfi, atleţi disciplinaţi şi agricultori care lucrează.


Tradus de la: Modelle für treue Diener

Titlul original: „Models for the Faithful Christian“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Discipolat (43)

Mai multe articole ale autorului David R. Reid (51)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen