Probleme intenţionate
Iacov 1.2-8

David R. Reid

© CSV, Online începând de la: 28.03.2019, Actualizat: 28.03.2019

Versete călăuzitoare: Iacov 1.2-8

 Iacov 1.2-8: Socotiţi ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prin felurite ispite, ştiind că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic. Iar dacă vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşează, şi i se va da; dar să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc. Pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, dus de vânt şi aruncat încoace şi încolo; pentru că, să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul: este un om nehotărât în gândurile sale, nestatornic în toate căile lui.

Probleme şi dezamăgiri se întâlnesc sub multe forme. Sunt probleme mari, cum este moartea dureroasă a unui prieten sau destrămarea nefericită a unei relaţii de dragoste. Sunt probleme mijlocii, cum este anularea unei călătorii în concediu în timpul primăverii. Şi sunt probleme mici cum ar fi aşezarea la o „coadă” lungă sau pierderea legăturii cu chei sau „starea morală” într-o zi ploioasă.

Are Biblia să spună ceva cu privire la aceste încercări sau vicisitudini (neplăceri)? O, da! Unul din locurile referitoare la acestea este capitolul 1 din epistola lui Iacov. Vrem să vedem ce spune pasajul acesta despre probleme.

Primul lucru, pe care îl învăţăm din pasajul acesta este acesta: un creştin trebuie în orice caz să se aştepte la astfel de probleme. În versetul 2 se spune: „… când cădeţi în felurite încercări.” Un creştin credincios este confruntat cu dezamăgirile vieţii la fel ca ceilalţi oameni.

Este însă o diferenţă între problemele şi dezamăgirile unui credincios şi frustrările şi temerile unui necredincios. Un credincios poate întâmpina cu bucurie încercările vieţii – tocmai acestea! Şi în versetul 2 se spune că noi putem „socoti ca o mare bucurie”, când lumea din jurul nostru este ameninţată să se prăbuşească. Dumnezeu nu aşteaptă de la noi, ca noi să strigăm plini de bucurie „Lăudaţi pe Domnul”, când în cazul unui accident de maşină suntem duşi la spital sau primim răspuns negativ la cererea de ocupare a unui loc de muncă. Nu, noi putem „socoti ca o mare bucurie”, deoarece ştim (Iacov 1.3) că Dumnezeu are un anumit scop cu orice problemă pe care El o lasă să ne întâmpine. Nimic nu are loc la voia întâmplării sau este o surprindere pentru Dumnezeu. El este întotdeauna Stăpânul situaţiei noastre. Prin interferenţa multor factori diferiţi El permite însă să apară anumite probleme în viaţa noastră – probleme intenţionate!

În Biblie sunt numite o serie întreagă de intenţii ale lui Dumnezeu în legătură cu încercările şi strâmtorările vieţii. Versetele 3 şi 4 ale pasajului nostru din Scriptură conţin două din aceste intenţii.

Mai întâi este intenţia Lui să pună la probă credinţa noastră. Dumnezeu verifică credinţa noastră! Cât de curată şi reală este credinţa mea? Dispare ea sub presiunea evenimentelor? Rămân eu liniştit la vestea şocantă venită pe neaşteptate, că am cancer în ultimul stadiu, şi mă plec eu sub mâna suverană a lui Dumnezeu, sau ridic pumnul revoltat împotriva Creatorului meu? Din 1 Petru 1.7 ştim că încercarea credinţei noastre este mai de preţ decât a aurului, care este încercat prin foc. Dumnezeu foloseşte „arşiţa”, ca să cureţe credinţa noastră, asemenea unui material de preţ, care este curăţit în creuzet. Când lucrează arşiţa, necurăţiile ard, şi în urmă rămâne metalul curat. Abia atunci faţa topitorului se poate reflecta pe suprafaţa metalului. Se poate vedea chipul Topitorului în viaţa ta (vezi şi Psalmul 66.10 şi 2 Corinteni 4.11)?

O altă intenţie cu privire la problemele şi dezamăgirile vieţii este numită în Iacov 1.3,4. Credinţa noastră este nu numai încercată şi curăţită – ea este şi întărită. Acesta este înţelesul expresiei „lucrează răbdare” şi „ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic”. Dumnezeu nu vrea să aibă în familia Lui copii „de natura plastilinei”. El doreşte ca noi să fim fii şi fiice tari şi maturizate, care pot fi împovăraţi şi care sunt echilibraţi şi şlefuiţi. Fără problemele vieţii nu ar lua naştere la noi nici o răbdare. Boala, suferinţa şi nevoile pot întări încrederea noastră în Domnul. Norii întunecaţi aduc ploaia necesară pentru a deveni mai tare. Ploaia de aprilie face florile de mai să înflorească. Principiul acesta îl foloseşte Dumnezeu atât în viaţa spirituală a copiilor Săi cât şi în viaţa fizică a creaţiei Sale.

Expresia „dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită” înseamnă că noi nu trebuie să ne răzvrătim împotriva intenţiilor lui Dumnezeu referitoare la viaţa noastră. Cum am spus, o experienţă grea poate da naştere în tine la critică supărătoare şi amară la adresa lui Dumnezeu. Însă ea poate face din tine şi un credincios tare şi maturizat, care se încrede în Dumnezeu. Toate acestea depind dacă tu cedezi şi te supui şi laşi sau nu intenţia Lui să facă o „lucrare desăvârşită”.

Versetul 5 conţine atât o făgăduinţă cât şi o încurajare. În contextul pasajului din locul acesta înseamnă aici că tu, dacă ai nevoie de înţelepciune cu privire la întrebarea de ce Dumnezeu permite anumite probleme în viaţa ta, poţi să-L rogi şi El îţi va răspunde. Doreşti să înţelegi o situaţie tragică deosebită sau o dezamăgire din viaţa ta? Nu te îngrijora din cauza aceasta. Dacă te rogi cu credinţă (Iacov 1.6), Dumnezeu îţi va arăta partea ascunsă a chestiunii. Este posibil ca El să nu dea motive concrete pentru cele petrecute (deseori ele sunt prea grele, ca să le putem înţelege – vezi Isaia 55.9), însă El vrea să ne dea înţelegere spirituală şi înţelepciune cu privire la ceea ce are loc. Şi Tatăl nostru ceresc niciodată nu ne va da o mustrare, dacă Îl rugăm pentru această înţelepciune. El dă de bună voie şi nu reproşează nimic. Ce făgăduinţă încurajatoare!

Cu regret ne asemănăm prea des cu omul descris în versetele 6-8. Nu suntem gata să aşteptăm răbdători şi cu deplină încredere a credinţei după răspunsul Domnului. Ne clătinăm şi ne răsucim şi acuzăm şi ne plângem şi cerem asemenea copiilor neascultători şi nu ca fiii şi fiicele aflate în maturizare. Atunci nu este de mirare că nu trebuie să ne aşteptăm să primim înţelepciunea Domnului.

Problemele şi dezamăgirile în viaţa unui creştin credincios nu apar la întâmplare. Cu toate că proverbul „strâmtorările noastre sunt ocazii pentru Dumnezeu” pare să fie depăşit, totuşi el atinge nucleul chestiunii. El este o altă exprimare pentru titlul nostru: Probleme intenţionate.


Tradus de la: Beabsichtigte Probleme

Titlul original: „Beabsichtigte Probleme“
din Folge mir nach, 3/1994, pag. 20–21;
Titlul original în engleză: „Problems on Purpose“.

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Asistenţă spirituală (29)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).