Mai mult decât un cadou de crăciun
Este mai ferice să dai decât să primeşti

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 20.11.2018, Actualizat: 20.11.2018

Verset călăuzitor: 2 Corinteni 8.9

2 Corinteni 8.9: Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi. 

Citeşte tot capitolul.

Introducere

Ştim cu toţii, că adevăratul sentiment de crăciun este „nu să primeşti, ci să dai”. Experienţa noastră dovedeşte că este realmente mai mare bucurie să dai daruri de crăciun, decât tu însuţi să primeşti (căci aceasta este experienţa noastră?). Cu toate acestea darurile noastre arată deseori că nu sunt un dar. Pe de o parte în mod normal ele nu ne costă mult şi pe de altă parte de cele mai multe ori nu satisfac adevăratele nevoi ale celui care le primeşte. Dar dăruirea adevărată este altceva – ea merge mai departe. Cât de departe? Dăruirea merge aşa de departe, până unde începe să-l doară pe cel care dăruieşte, şi ajută cu adevărat pe cel care primeşte darul. Ai dăruit tu în ultimul timp în felul acesta?

Fundalul capitolului 8

În capitolul 8 al celei de-a doua epistolă către Corinteni găsim şapte principii ale dărniciei. Fundalul şi contextul acestui capitol este următorul: Adunarea din Ierusalim era în timpul acela în mari nevoi. Apostolul Pavel a colectat în călătoriile lui misionare în diferite adunări din ţinutul Mării Mediterane pentru creştinii din Ierusalim. Adunările din Macedonia (partea de nord a Greciei de astăzi) au dăruit deosebit de generos (2 Corinteni 8.1,2). Acum Pavel îndemna insistent pe creştinii din Corint (centru Greciei de astăzi) să urmeze exemplul creştinilor macedoneni şi să întregească strângerea de ajutoare, pe care ei au început-o cu un an în urmă (2 Corinteni 8.6,10,11,24). În mesajul lui Pavel adresat corintenilor se întâlnesc şapte principii. Ele cer să se dea nu numai bani, ci ele se referă la toate domeniile: timpul nostru, darurile noastre, averea noastră. Tot ce se poate da se poate încadra în una din aceste trei categorii. Dumnezeu a inclus aceste şapte principii în Cuvântul Său, pentru ca creştinii să devină creştini care dăruie.

Să te dai pe tine însuţi

Primul principiu, pe care vrem să-l studiem, este baza pentru toate celelalte. În primul rând dăruieşte-te pe tine însuţi (2 Corinteni 8.5). Macedonenii s-au dat mai întâi pe ei înşişi şi apoi au dat averile lor. Dacă mă ascund înapoia darului meu, atunci nu este o dăruire reală. În cele din urmă Domnul Isus nu are nevoie de mine şi de averea mea. El ar putea face ca banii să crească în copaci şi ar putea pune pe îngeri să lucreze! Dar El mă vrea pe mine! Aceasta este decisiv. Observă direcţia, în care noi trebuie să ne dăm pe noi înşine: „Domnului şi nouă” (2 Corinteni 8.5). Unii creştini gândesc că ei atunci se dau pe ei înşişi când fug şi trăiesc izolaţi „în dedicare Domnului”.- Nicidecum! Verticala („Domnului”) trebuie să includă orizontala („nouă”). Aici pe pământ suntem confruntaţi cu oameni care au nevoi. Aceasta este „prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8.5).

A da înseamnă să aduci jertfe

Un alt principiu este: Dă o jertfă (2 Corinteni 8.3). Macedonenii nu au dat surplusul lor sau ce era în plus la sfârşitul lunii! 2 Corinteni 8.2 ne arată că aceşti creştini erau săraci şi stăteau sub apăsare. Ei au început şi dăruiau şi acum în mijlocul problemelor lor şi cu toată sărăcia lor. Ei au dăruit până când cu adevărat a durut! Contribuţia noastră minoră de cinci euro sau o oră pe săptămână trece pe lângă acest principiu divin. Cât de departe merge acest principiu al jertfei? Următoarele două principii ne prezintă liniile directoare.

Să dai totul – dar cum?

Dă după modelul Domnului nostru (2 Corinteni 8.9). Cât de mult a dat Domnul Isus? Totul! Şi nu a dat pentru prietenii Lui: El Şi-a dat întreaga viaţă pentru vrăjmaşii Săi, pentru aceia ca tine şi ca mine. De ce? Pentru ca „prin sărăcia Lui să devenim bogaţi”!

Dar cum să dai totul? Să vindem totul, să trăim într-o locuinţă sărăcăcioasă îmbrăcaţi în pantaloni vechi şi un pulover? Aceasta nu poate fi reacţia cea mai rea la acest principiu şi unii sunt chemaţi să trăiască aşa. Însă Sfânta Scriptură este întotdeauna echilibrată. Găsim aceasta în versetele din 2 Corinteni 8.13-15: dă după potrivire. Cu toate că macedonenii nu erau bogaţi, ei aveau mai mult decât creştinii de atunci din Ierusalim, şi era corect să năzuiască după potrivire. Ţelul nu era ca creştinii din Ierusalim să aibă parte de uşurare, iar ei să aibă parte de apăsare (2 Corinteni 8.13). Era vorba de potrivire. Dacă vedem pe alţii, că au nevoi mai mari decât noi, atunci ar trebui să începem să întreprindem ceva pentru echilibru. Ceva nu este în ordine, dacă noi trăim comozi, în timp ce alţii suferă! Să lăudăm pe Dumnezeu pentru organizaţiile creştine care au pe inimă nevoile de bază ale oamenilor din lumea întreagă. Ar trebui să susţinem cu dărnicie aceste lucrări.

Comunism ascuns?

Dar acest principiu al egalităţii nu este el comunism indirect? Nu! 2 Corinteni 8.15 previne acest gând. El este un citat din Vechiul Testament (Exodul 16.18) cu privire la mana. Să citim istorisirea, cum Dumnezeu a aprovizionat în chip minunat poporul Său cu hrană, şi ne devine clar că prin aceasta a fost creată egalitate, măsurată după nevoi, şi nu după cantitate. Comunismul năzuieşte după egalitate, dar într-un fel, că fiecare primeşte aceeaşi cantitate. Dăruirea creştină năzuieşte să împlinească nevoile. Versetul 15 învaţă de asemenea ceva cu privire la egalitatea în a dărui. Este ceva, cu care noi creştinii avem de luptat, şi este dur. Noi nu trebuie să avem mai mult decât este necesar. Este destul să fie împlinite nevoile noastre, da! Conturi la bancă cu mulţi bani, nu! Ar trebui să ne preocupăm înaintea Domnului cu înclinaţiile noastre şi cu aprovizionarea noastră.

Să dai de bună voie

Al cincilea principiu îl vedem în 2 Corinteni 8.12: Dă bucuros. Dorinţa de a da este accentuată şi în 2 Corinteni 2.3,4,8. Vedem aici şi că Pavel nu le-a poruncit să dea. Dăruirea trebuia să aibă loc în chip desăvârşit de bună voie, ca dovadă a adevăratei lor dragoste creştine (2 Corinteni 8.8). Macedoneni au dat pe deplin de bună voie. De fapt au rugat pe Pavel pentru privilegiul de a ajuta pe fraţii şi surorile din Ierusalim. Ce exemplu pentru corinteni! Ce mesaj pentru noi!

Dă, ce ai!

În versetul 12 se mai găseşte un alt principiu: dă, ce ai. Aspectul aici este, că Domnul nu aşteaptă ca noi să dăm ce nu avem, ci ceea ce avem. Ai posibilitatea să lucrezi cu copiii (sau cu tinerii sau în orele de studiu biblic)? Cât de multe din aceste posibilităţi le dăm Domnului, şi câte rămân neutilizate, subdezvoltate sau reţinute pe nedrept? Ai tu timp să vorbeşti cu colegii tăi de lucru (sau vecinii)? Cât timp folosim noi pentru a încerca să prezentăm acestor oameni dragostea lui Hristos, şi cât timp se foloseşte pentru discuţii superficiale? Aceste şase principii pot fi rezumate cam aşa: Domnul nu Se uită atât de mult la ceea ce noi dăm, ci la ceea ce lăsăm nefolosit!

Dorinţa de a da nu este suficientă

Pentru ultimul principiu citim 2 Corinteni 8.11: realizează dăruirea. Dorinţa de a da nu este suficientă. Este necesară planificarea conştientă a timpului, a darurilor şi banilor, care apoi vor fi folosiţi. Corintenii nu erau de înfrânat în intenţiile lor bune, ei voiau să definitiveze planul lor. Mulţi dintre noi au planuri bune şi dorinţa de a da. Putem spune: „Atunci, dă-i drumul!” Dar noi niciodată nu luăm hârtia şi creionul în mână să planificăm conştient cât vrem să „jertfim” din timpul, în care privim la televizor sau citim reviste, în loc să ne dedicăm lucrării Domnului. Dăruirea creştină nu se realizează prin simpla dorinţă. Trebuie să acţionăm după un plan.

Încheiere

Acestea sunt deci unele puţine principii dintr-un singur capitol din Cuvântul lui Dumnezeu referitor la tema „dărnicia”. Sunt şi altele, dar cu siguranţă aceste principii sunt suficiente, ca să iei hârtie şi creion şi să planifici ce şi cât de mult dăm. Probabil sfârşitul anului şi începutul anului nou este tocmai momentul potrivit pentru a face aceasta. Până atunci vrem să ne rugăm, ca Domnul Isus să ne deschidă ochii pentru a vedea unde noi putem satisface nevoile cu timpul nostru, cu darurile noastre şi cu averea noastră. Apoi vrem să planificăm cum putem da – de bună voie şi ca jertfă. Da, adevărata dărnicie este mai mult decât un cadou obişnuit de crăciun.


Tradus de la: Mehr als ein Weihnachtsgeschenk

Titlul original: „Christian Giving is More Than Christmas Giving“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului David R. Reid (51)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen