O inducere în eroare şi urmările ei
Iosua 9.3-6: tacticile diavolului

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 22.09.2018, Actualizat: 22.09.2018

Versete călăuzitoare: Iosua 9.3-6

Iosua 9.3-6: Şi locuitorii din Gabaon, când au auzit ce făcuse Iosua Ierihonului şi cetăţii Ai, au lucrat cu vicleşug şi au pornit la drum cu hrană ca pentru o călătorie. Au luat nişte saci vechi pe măgarii lor şi nişte burdufuri vechi pentru vin, rupte şi cârpite, iar în picioare purtau sandale vechi şi cârpite şi nişte haine vechi pe ei; iar toată pâinea pe care o aveau pentru hrană era uscată şi fărâmiţată. S-au dus la Iosua, în tabără la Ghilgal, şi i-au zis, lui şi bărbaţilor din Israel: „Noi venim dintr-o ţară depărtată; acum deci faceţi alianţă cu noi.”

Introducere

Armata izraeliană sub conducerea lui Iosua a făcut o greşeală îngrozitoare şi în felul acesta a fost înşelată de duşman. Israel a fost luat prin surprindere de o unitate mică de delegaţi ai cetăţii Gabaon şi constrâns să încheie o convenţie de pace cu ei. Să închei o convenţie de pace cu un popor din Canaan era exact contrariul a ceea ce Dumnezeu ceruse de la poporul Său (Deuteronomul 7.2). Faptul că aceşti izraeliţi încercaţi în luptă şi mult mai puternici au fost înşelaţi de o putere cu mult mai mică, şi faptul că această greşeală nu trebuia să aibă loc, nu erau aspectele cele mai rele ale acestei tragedii. Deoarece izraeliţii au căzut pradă unui vicleşug aşa de simplu, ei erau responsabili de siguranţa gabaoniţilor pentru restul zilelor lor.

De ce a lăsat Dumnezeu să fie scrisă în Sfânta Scriptură această relatare despre înşelarea lui Israel? Din simplul motiv, că este o relatare despre istoria militară a lui Israel? Nu, nicidecum din cauza aceasta, căci în Romani 15.4 citim: «Şi toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care le dau Scripturile, să avem nădejde.» Care este deci însemnătatea acestei relatări despre înşelătoria gabaoniţilor pentru viaţa noastră actuală de creştini?

Tactica lui satan – inducerea în eroare

Tacticile înşelătoare ale gabaoniţilor ilustrează unele din tacticile pe care le folosesc puterile satanice împotriva noastră. Toată strategia vrăjmaşă în cucerirea Canaanului este un tablou al strategiei pe care satan o aplică împotriva creştinilor. De aceea cartea Iosua este un manual pentru tactica de luptă spirituală! Cucerirea Canaanului de către Israel este pentru noi un tablou al „luării spirituale în posesiune” al locurilor cereşti (Efeseni 1.3). Aşa cum Israel trebuia să cucerească Cananul şi să pună stăpânire pe el, tot aşa creştinul astăzi trebuie să câştige ţara binecuvântării spirituale şi lupta spirituală.

Ţara bună a Canaanului a fost dată lui Israel. Lor le-a fost garantat, că ei se vor putea bucura de toată binecuvântarea materială şi vor câştiga toate războaiele cu duşmanii – numai dacă vor asculta de Domnul din toată inima.

Iosua 1.7,8: Numai întăreşte-te şi fii foarte curajos, ca să iei seama să faci potrivit întregii Legi pe care Moise, slujitorul Meu, ţi-a poruncit-o; să nu te depărtezi de la ea nici la dreapta nici la stânga, ca să prosperi oriunde vei merge. Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, ca să poţi face potrivit cu tot ce este scris în ea; căci atunci vei face să-ţi reuşească toate căile şi atunci vei prospera.

Şi astăzi le este făgăduit credincioşilor succes. Dacă urmăm pe Domnul din toată inima, ne vom bucura de toate binecuvântările spirituale, pe care ni le oferă cerul. Aceasta nu înseamnă „Health-and-Wealth” – sau evanghelia „bunăstării şi sănătăţii”, ci este ceva mult mai valoros. S-ar putea ca Dumnezeu să copleşească pe unii creştini cu succes şi binecuvântare materială, pe alţii îi binecuvântează cu sănătate solidă, dar aceste binecuvântări nu ne sunt astăzi garantate aşa cum erau atunci garantate izraeliţilor în timpul legământului mozaic. Noi suntem recunoscători pentru toate binecuvântările materiale, şi lăudăm pe Dumnezeu, dacă nu trebuie să îndurăm suferinţe trupeşti. Însă noi nu trebuie să avem parte de lucruri ca fiind parte componentă a mântuirii noastre sau ca răspuns al lui Dumnezeu la dăruirea vieţii noastre. Oricum ar fi: nouă ne sunt făgăduite binecuvântări spirituale şi victorii spirituale şi noi le putem aştepta pe acestea, dacă Îl urmăm pe Domnul cu credincioşie.

În opoziţie cu profeţii „evangheliei succesului” (sau în engleză: evanghelia „Health-und-Wealth”), cea mai mare binecuvântare, pe care noi o putem aştepta fiind de partea aceasta a cerului, este una spirituală. Ea constă în aceea, că noi ne putem bucura de toate biruinţele spirituale şi de toate binecuvântările spirituale – şi anume indiferent de câţi bani avem pe cont la bancă şi indiferent de starea sănătăţii (binecuvântarea spirituală: Efeseni 1.2-14; armura noastră pentru biruinţă: Efeseni 6.10-19).

Satan face tot ce poate, ca să ne reţină să nu ne putem bucura de binecuvântarea noastră spirituală, şi tot aşa încearcă să ne facă să suferim înfrângeri spirituale. Una din tacticile lui cele mai importante este inducerea în eroare. Efeseni 6.11 ne spune să îmbrăcăm toată armătura lui Dumnezeu, ca să putem sta împotriva atacurilor diavolului. 2 Corinteni 2.11 ne îndeamnă să trăim cu evlavie, ca să nu lăsăm pe satan să aibă câştig de la noi, deoarece noi îi cunoaştem gândurile, planurile. 2 Corinteni 11.14 ne informează că satan se prezintă cu înfăţişare de lumină, ca înger de lumină. Ce mod viclean de a înşela! Cine presupune, că înapoia a ceva bun, aparent gata să ajute, se ascunde diavolul! Satan nu este o creatură cu pielea roşie, cu coarne şi cu o furcă în mână, care menţine arzând focul în iad. Această imaginaţie nu vine din Biblie. Imaginaţia, că satan arată astfel, vine direct de la diavolul însuşi – aceasta este una din manevrele lui de inducere în eroare. În realitate Dumnezeu are autoritatea asupra iadului, şi nu satan. Scriptura ne învaţă că iadul este pregătit de Dumnezeu pentru satan şi îngerii lui căzuţi (Matei 25.41). Oricum ar fi, până la judecata de apoi diavolul dă târcoale ca un leu care răcneşte căutând pe cine poate să înghită (1 Petru 5.8). El nu este o figură comică sau ceva de care se poate râde. Să nu ne înşelăm cu privire la intenţiile lui. El are în vedere să caute pe credincioşii care nu sunt atenţi. Manevrele lui de inducere în eroare au scopul de a ne birui şi înfrânge.

Adevărul despre diavol şi intenţiile lui de inducere în eroare este prezentat excelent în această istorisire. Aceasta a fost cu adevărat iscusinţă din partea gabaoniţilor! Într-un fel oarecare gabaoniţii au aflat că Dumnezeul lui Israel a permis poporului Său, să încheie înţelegeri de pace cu popoarele din afara Canaanului, dar nu cu canaaniţii din ţară. Dumnezeu nu era împotriva păcii sau a înţelegerilor de pace (Deuteronomul 20.10), dar El nu voia ca poporul Său să fie infectat de idolatria oribilă şi imoralitatea canaaniţilor. Israel trebuia să curețe ţara de toate acestea şi să nu facă nici o înţelegere sincretistă (amestec de doctrine filozofice şi religii diferite şi contradictorii, reunite în mod forţat – ignorându-se deosebirile dintre ele: n.t.) cu păgânii şi prin aceasta să excludă de la început orice eventuale răzvrătiri ale duşmanului.

Nu ştim de unde gabaoniţii au ştiut cuvintele exacte ale lui Dumnezeu, dar însemnătatea acestora ne este clară. Satan cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu foarte bine; manevrele lui de inducere în eroare se pot baza totdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu. Putem presupune fără să greşim, că satan răstălmăceşte Cuvântul lui Dumnezeu în aşa fel, că din acesta rezultă justificarea şi chiar confirmarea materialismului zilelor noastre, a divorţului, a rasismului, homosexualităţii, avortului, eutanasiei şi a tot felul de alte păcate – păcate, care privite în lumina Bibliei rămân totdeauna păcate. Indiferent cu câtă iscusinţă aceste lucruri se împachetează cu un Cuvânt al lui Dumnezeu şi indiferent câţi „creştini” vor după aceea să vândă un astfel de pachet, noi putem fi siguri, că satan stă înapoia tuturor acestora, înapoia acestei folosiri total răstălmăcite şi amăgitoare a Scripturii. (Efeseni 5.5-6: «Căci ştiţi bine că nici un desfrânat, nici un necurat, nici un lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înşele cu cuvinte deşarte, căci din cauza acestor lucruri mânia lui Dumnezeu vine peste fiii neascultării.») Să ne amintim, că satan, când a încercat să înşele pe Fiul Omului, s-a folosit foarte rafinat de Scriptură.

Felul inducerii în eroare

Să observăm câte au întreprins gabaoniţii ca să pară că spun adevărul. Încălţămintea şi hainele uzate, burdufurile vechi pentru vin, rupte şi cârpite, şi pâinea uscată şi fărâmiţată ar fi convins pe cei mai mulţi dintre noi, că gabaoniţii spun adevărul şi că ei vin cu adevărat de departe. Faptul că aparent ei nu ar fi ştiut nimic despre biruinţele lui Israel asupra Ierihonului şi Ai, a consolidat suplimentar minciuna lor. Gabaoniţii păreau să ştie ceva numai despre ieşirea din Egipt şi despre bătălia grea transiordanică cu amoriţii (Deuteronomul 3.1-11). Toate naţiunile din jur trebuie să fi ştiut despre aceste bătălii istorice. Dar deoarece gabaoniţii aparent nu ştiau nimic despre bătăliile asupra Ierihonului şi Ai trebuia să întărească pe conducătorii oştirilor izraeliene în credinţa că această delegaţie de mincinoşi – noi ştim aceasta acum – spunea adevărul, atunci când au spus că vin de departe ca să ceară o înţelegere de pace. Ei nu şi-au dat osteneala să verifice adevărul şi ei nici nu au întrebat pe Domnul, Comandantul lor suprem (Iosua 9.14). „Nici o problemă”, s-au gândit ei, „cum să nu fie adevărat, dacă arată aşa de real?”

 Drumul cel mai bun pentru creştin, ca să se apere de manevrele de inducere în eroare, este să cunoască foarte bine Biblia. Cu cât cunoaştem mai bine Biblia (în detaliu şi în context), cu atât suntem mai bine înarmaţi împotriva atacurilor lui satan. Dacă ne rugăm pentru putere de discernământ, atunci Duhul Sfânt poate folosi cunoştinţele noastre din Sfânta Scriptură ca să le aplicăm la situaţia concretă. De aceea este aşa de necesar să ne ocupăm zilnic cu Sfânta Scriptură. Diavolul poate face interesantă oferta sa de delicateţe veritabilă înşelătoare, ca ea să apară inofensivă şi chiar atrăgătoare. Să luăm numai actuala mişcare referitoare la semne şi minuni. La prima vedere totul pare foarte bun şi biblic. Comunităţile se măresc şi mulţimea este „umplută de duh”. Ne-am preocupat însă noi mai îndeaproape cu această mişcare? Suntem noi siguri, că nu există nici o legătură reală cu duşmanul? Dacă ne vom preocupa mai îndeaproape cu ea, vom constata foarte repede că unele lucruri nu sunt în ordine. Trebuie să fim atenţi, căci ştim, că diavolul se prezintă ca „înger al luminii” şi Scriptura ne face cunoscut, că el nu se teme să se folosească de semne şi minuni pentru manevrele lui de inducere în eroare. Este desigur foarte important, ca noi să nu împingem pe Dumnezeu într-un sertar – este posibil ca noi să tăgăduim, că Dumnezeu face minuni. Trebuie însă să ne fie clar, ce este de la Dumnezeu şi ce este imitaţie venită de la diavolul. Trebuie să fim atenţi, să nu ne urcăm prea repede într-un tren care duce cine ştie unde şi să sfârşim în chip nebiblic. Aparenţa exterioară poate astăzi să înşele tot aşa de bine ca şi atunci, în timpul lui Iosua.

Să trăieşti cu consecinţele eşecului

Poporul a trebuit să trăiască cu consecinţele păcatului lor. Ei au fost obligaţi să respecte înţelegerea făcută cu gabaoniţii. Ei au făcut înaintea Domnului o înţelegere cu gabaoniţii şi trebuiau acum s-o respecte (Iosua 9.18,19). Cât de importantă a fost pentru Dumnezeu această înţelegere, s-a arătat la mulţi ani după aceea în rezultatul care l-a avut omorârea unor gabaoniţi de către împăratul Saul (2 Samuel 21.1-14). Lecţia este clară pentru noi: sunt anumite înţelegeri şi acţiuni, pe care noi trebuie să le respectăm, chiar dacă le-am încheiat în mod greşit. Căsnicia este un exemplu în acest sens. Biblia ne explică foarte clar, că credincioşii şi necredincioşii nu trebuie să se înjuge la acelaşi jug (2 Corinteni 6.14). Dacă facem o alegere greşită şi ne căsătorim cu un necredincios, sau cu o necredincioasă, noi nu putem îndrepta situaţia divorţând. Dacă de exemplu, prin contract ne-am obligat să cumpărăm un lucru, atunci trebuie şi să-l plătim, chiar dacă nu mai vrem lucrul acela! Înaintea lui Dumnezeu este tot aşa: noi trebuie să mâncăm supa, pe care singuri ne-am fiert-o – chiar dacă uneori pot trece mulţi ani, până când farfuria se goleşte! Deci, atenţie: nu semna „înţelegeri de pace” pe care mâine le vei regreta. Din cauza păcălelii prosteşti în urma şiretlicului gabaoniţilor, izraeliţii au trebuit în cele din urmă să lupte chiar pentru gabaoniţi (Iosua 10.6,7), aceasta înseamnă, dacă ne lăsăm înşelaţi de duşman, se poate ajunge chiar ca noi să trebuiască să luptăm pentru el! Să fi căsătorit cu un necredincios, sau cu o necredincioasă, ar putea eventual să însemne, o viaţă întreagă să poţi aduce puţină roadă pentru Hristos, în timp ce noi puteam mult mai bine să fim de folos lucrării lui Hristos, dacă ne-am fi căsătorit cu un credincios, sau cu o credincioasă, şi dacă Hristos ar fi fost punctul central al căsniciei noastre. Se pierde multă energie prin faptul că am încheiat legături şi acorduri greşite, şi ne-am încurcat în probleme şi necazuri inutile – financiar, social, etc.

Cu toate acestea este har

Ca întotdeauna, vedem aici şi harul lui Dumnezeu la lucru. Aşa cum el lucrează spre binecuvântare în ambele părţi. Cu toate că Israel trebuie să trăiască pentru totdeauna cu consecinţele greşelii lor prosteşti, Dumnezeu a făcut din aceasta să iese cel mai mare bine spre binecuvântarea lui Israel, pentru ca să ducă la sfârşit tot planul Său pentru Israel. Nu numai că Dumnezeu a iertat pe poporul Său, când Iosua şi armata izraeliană au trebuit să apere pe gabaoniţi, ci Dumnezeu a stat de partea lor cu una din cele mai mari minuni din Biblie. În Iosua 10.13,14 citim despre aceasta: «Şi soarele a rămas liniştit şi luna s-a oprit, până ce poporul s-a răzbunat pe vrăjmaşii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în cartea dreptului? Şi soarele s-a oprit în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit să apună, aproape o zi întreagă. Nici n-a mai fost o zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel.» În continuare citim că gabaoniţii au fost întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă (Iosua 9.21,23,27), aceasta înseamnă, că făceau slujbe de ajutorare ale leviţilor în cortul întâlnirii. În felul acesta gabaoniţii păgâni puteau urmării direct slujbele dumnezeieşti iudaice şi în felul acesta să cunoască pe Dumnezeul adevărat. Aceasta ne arată harul de nedescris al lui Dumnezeu faţă de gabaoniţi: nu numai că au cunoscut harul lui Dumnezeu prin aceia, că ei au rămas în viaţă când izraeliţii au cucerit Canaanul, ci prin slujirea la Templu ei au ajuns în contact direct cu Dumnezeu. Dacă privim istoria lui Dumnezeu cu Israel, cunoaştem mai mult din acţiunea de har a lui Dumnezeu faţă de gabaoniţi. Işmaia, un viteaz onorat în mod deosebit de David, era un gabaonit (1 Cronici 12.4). Când Israel s-a reîntors din captivitatea babiloniană şi zidurile au fost reconstruite sub conducerea lui Neemia, gabaoniţii au ajutat cu mare dăruire (Neemia 3).

Şi în viaţa noastră lucrează harul lui Dumnezeu – chiar şi atunci când greşim. Dacă permitem ca duşmanul să ne prostească, rezultatele pot fi catastrofale şi s-ar putea să aibă şi urmări tragice. Dimensiunea tristeţii şi compasiunii lui Dumnezeu faţă de noi, când ne comportăm aşa de prosteşte, cu greu ne-o putem imagina, dar chiar şi hotărârile noastre proaste, necugetate, le poate folosi Dumnezeu, ca să realizeze planurile Sale spre binele nostru suprem. Scopul lui final cu noi este însă, ca noi să devenim tot mai mult asemănători cu Isus Hristos (Romani 8.29)! Efectele triste, care eventual duc la pedepsirea noastră, desigur nu sunt frumoase, dar noi avem voie să ştim că cu toate acestea noi ne aflăm încă în harul lui Dumnezeu. Cel mai bine pentru noi ar fi desigur, dacă de la început rămânem treji şi atenţi şi nu ne lăsăm induşi în eroare.


Tradus de la: Eine Täuschung und ihre Folgen

Titlul original: „Dealing with Deception“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului David R. Reid (51)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen