Este aproape imposibil să obții prin intermediul internetului declarații clare ale „Church” cu privire la învățătura ei. În crezul[1] „Church” se pot găsi cel puțin câteva afirmații; însă acestea sunt scrise într-un mod atât de general încât prea multe nu se pot afla, deși și acest crez poate fi clasificat în mod clar ca fiind carismatic și sugerează, de asemenea, o falsă „evanghelie a prosperității”. Se predică într-adevăr abţinerea de la sex înainte de căsătorie, dar nu trebuie să se teamă de consecințe dacă însă o fac. De asemenea, persoanele care își trăiesc homosexualitatea sunt binevenite în „Church”, chiar dacă nu li se recomandă acest lucru; doar că funcțiile de conducere nu sunt posibile în acest caz.

Învăţături carismatice speciale

O clasificare doctrinară este, prin urmare, foarte dificilă. Cu toate acestea, este clar că aici sunt reprezentate toate învățăturile carismatice speciale în domeniul vorbirii în limbi, al vindecărilor și al miracolelor - nu în ultimul rând, este afiliată și la „Federația Bisericilor Penticostale Libere”, iar „predicatorul vedetă” din New York, Carl Lentz, are legături cu Gospel Forum din Stuttgart, extrem de carismatic. În mărturisirea de credință a Bisericii Hillsong ea se declară de partea „darurilor spirituale” carismatice, care în practicarea lor sunt în parte foarte diferite de „darurile spirituale” biblice.

Hillsong College

Când citim pe internet relatări despre Hillsong College, acolo se spune concordant că nu este atât de mult o școală biblică sau de predare a teologiei în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult o școală de viață sau de formare a caracterului; un student vorbeşte despre o „școală de conducători”[2]. Un alt student „a descris educația ca fiind o școală de caracter care transmite puține cunoștințe academice”[3]. Cu toate acestea, în cadrul acestui colegiu se poate obține un master în teologie, arte sau leadership; alte specializări includ dansul, muzica Worship și mass-media.

Lipsa elementelor de predică

Deși Hillsong Church este o mișcare de masă și se poate aștepta ca mulți străini de biserică și necreștini să participe săptămânal, în mod surprinzător se predică foarte puțin despre pocăință, păcat, convertire, ascultare, judecată sau chiar iad. Cel puțin în crezul „Church”, păcatul este încă descris ca fiind elementul de separare dintre Dumnezeu și om și se vorbește despre faptul că păcatul trebuie mărturisit pentru a primi iertare și viață nouă.

Nu am putut, desigur, să trecem prin toate materialele de pe internet, dar nu am observat nici măcar o singură predică pe această temă, iar în multitudinea de prelegeri pe care le-am ascultat noi înșine, descoperirea și condamnarea păcatului și un apel clar la pocăință nu au jucat niciun rol. De obicei, era vorba mai mult despre cum să trăiești o viață mai bună și mai decentă sau cum să-ți stăpânești mai bine viața, dar nu despre ceea ce separă cu adevărat o persoană de Dumnezeu și despre ceea ce era nevoie pentru a depăși această separare. Se vorbește despre iertare și, de asemenea, despre o „decizie pentru Isus”, dar nu se spune nimic despre ceea ce implică o convertire reală (cel puțin nu în mod public în predici; nu putem decât să sperăm cu bunăvoință că acest lucru face parte din activitatea de consiliere).

Este de temut că această „Church” produce mulți creștini de formă, care niciodată nu au învățat să-și recunoască în profunzime propria păcătoșenie, să se despartă de lume și să ia crucea lui Hristos. Potrivit cu Galateni 6.14 luarea crucii lui Hristos constă în a considera lumea ca fiind răstignită și în a nu mai aștepta nimic de la ea, pentru că ea nu va confirma cu aplauze modul meu de a fi ucenic: „Dar departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume”. La Hillsong Church, însă, se are impresia că se conformează lumii ori de câte ori se poate.

Evanghelia bunăstării

În Hillsong Church se spune adesea că Dumnezeu vrea ca nouă să ne meargă bine, ca noi să ne bucurăm de viață și să fim sănătoși, dar în Noul Testament nu citim nimic despre aşa ceva; dimpotrivă, se spune că „toți care doresc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi persecutați” (2. Timotei 3.12) și: „Dacă M-au persecutat pe Mine [Hristos], şi pe voi vă vor persecuta” (Ioan 15.20). Pavel a scris: „Suferă răul împreună cu Evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu” (2. Timotei 1.8).

Suntem chemați să ne aducem trupurile ca jertfă plăcută lui Dumnezeu (Romani 12.1), însă acest lucru constă tocmai în a nu ne „conforma veacului acestuia [lumii acesteia]” (Romani 12.2), așa cum se spune doar un verset mai departe, despre acest lucru nu auzim și nu citim nimic în „Church”.[4] Apropo: Acest lucru ar contrazice complet ceea ce se arată aici; tocmai s-a conformat lumii. Biserica ar trebui într-adevăr să fie în mijlocul acestei lumi, dar ea nu trebuie să fie nici din lume, şi nici lumea nu trebuia să fie în biserică (compară cu Ioan 15.19; 17.14,16). În multe predici, ascultătorii sunt îndemnați să se bucure de viață, dar nu li se spune niciodată că binecuvântările pământești nu corespund chemării cerești a creștinului (compară cu Efeseni 1.3; Evrei 3.1) și că poate fi chiar periculos dacă punem prea mult accent pe lucrurile pământești:

• Filipeni 3.18,19: Pentru că mulţi, despre care v-am spus deseori şi spun şi acum plângând, umblă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos, al căror sfârşit este pieirea, al căror dumnezeu este pântecele, şi gloria le este în ruşinea lor, care gândesc cele pământeşti.

Dacă nu se predică crucea cu toate consecinţele ei, nu te prezinţi atunci ca „vrăjmaş al crucii”?

Forma predicii

Predicile sunt foarte bine pregătite, puternic orientate emoțional și aproape perfecte din punct de vedere retoric; nu de puține ori ele conțin morală cu adevărat importantă, profund creștină. Acest tip de prelegere este cunoscut în domeniul laic doar de către vorbitori profesioniști și antrenori motivaționali, după cum atestă chiar și observatorii necreștini.[5] Lumea știe foarte bine cum să emoționeze și să manipuleze oamenii până la punctul de a vinde chiar și unui eschimos un frigider. Rămâne de bănuit că aceste mijloace retorice sunt folosite în mod deliberat. Unora dintre vorbitorii pe care i-am ascultat nu vrem să le negăm o anumită sinceritate în aceste chestiuni; ei vor pur și simplu să „scoată ce e mai bun” pentru Domnul, iar în acest caz - din punctul lor de vedere – nu rareori scopul justifică mijloacele.

Cu toate acestea, oricine îi critică pe predicatorii acestei „Church” ar trebui să se oprească o clipă pentru a vedea dacă ei înșiși sunt dispuși să studieze Scripturile cu atâta sârguință în liniște înaintea Domnului încât să fie capabili să slujească și în propria biserică, sau dacă nu au darul pentru o slujire a Cuvântului, cel puțin slujesc cu atâta devotament cu darul lor dat de Dumnezeu. Sunt multe de învățat din devotamentul predicatorilor Hillsong. Sunt incredibil de dornici să ajute cu adevărat oamenii și, de asemenea, să ofere ceva cu care toată lumea poate face ceva. Ei nu vorbesc peste capul oamenilor, iar mesajul are legătură cu viața oamenilor. Cu siguranță că poți critica stilul și o parte din conținutul Bisericii Hillsong, dar dacă ești într-o biserică în care o predică este în mod regulat scuturată din mânecă sau crezi că ți se bagă în gură ceea ce trebuie atunci când te afli la amvon, ar trebui să fii foarte atent cu criticile și să te mai uiți o dată în oglindă.

Cu toate acestea, noi credem că dovezile biblice sunt clare: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere şi de dragoste și de chibzuinţă” (2. Timotei 1.7). Așadar Duhul lui Dumnezeu nu conduce la nici o formă de nebăgare de seamă sau la o stare de delir emoțională și manipulatoare, ci la o acțiune chibzuită, conformă cu rațiunea și cu bunul simț[6]. Dar toate acestea sunt cu greu posibile în atmosfera excesiv de emoțională a unui serviciu Hillsong.

Predicile sunt antrenante și, de asemenea, vorbesc despre o convingere și un entuziasm autentic pentru cauza Domnului. Acest tip de entuziasm și convingere interioară este contagios și cu siguranță este ceea ce lipsește în creștinismul consacrat. Predicatorii dau o impresie sinceră și autentică, iar acest lucru îi atrage în special pe tineri. În acest domeniu cu siguranţă se pot învăța unele lucruri de la Hillsong Church, deși ei exagerează cu răceala lor și, de multe ori, se manifestă ca o intimitate agasantă.

De ce pleacă atât de mulți tineri din cercurile care se presupune că sunt mai credincioase Bibliei? Nu cumva de multe ori pentru că tinerii nu mai pot vedea în generația mai în vârstă că ea încă îl urmează pe Domnul cu bucurie, devotament și entuziasm (cel puțin la marea majoritate)? Nu există într-adevăr o dorință profundă pentru un creștinism real, adevărat, care s-a pierdut adesea în cercurile consacrate? Se poate foarte bine ca Hillsong Church să nu fie o alternativă biblică, dar când tinerii aleargă în masă la aceste evenimente, nu ar trebui să dăm vina doar pe o presupusă lipsă de spiritualitate a tinerei generații, ci să fim pregătiți să ne privim pe noi înșine în oglindă. Unde avem poate nevoie să ne revitalizăm pe noi înșine sau ca biserică locală și să ne reînnoim devotamentul față de Domnul?

Predicatorii vorbesc limba tinerilor, fac glume, sunt tatuați, acordă importanță hainelor lor și modului în care sunt primiți de public. Niciun detaliu nu este lăsat la voia întâmplării aici. Răceala (sobrietatea) nu este accidentală, ci dorită în mod deliberat. Dar sunt aceste lucruri cu adevărat în armonie cu sfințenia lui Dumnezeu? Nu cumva lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu devin astfel profane (lumești, obișnuite)? Unde sunt seriozitatea demnă și frica de Dumnezeu, care ar trebui să fie imprimată în tot ceea ce facem? Din păcate, toate aceste lucruri nu sunt în armonie cu Biblia. Apostolul Pavel le spune credincioşilor din Corint:

• 1. Corinteni 2.1,4: Şi eu, când am venit la voi, n-am venit cu superioritatea cuvântului sau a înţelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu. … şi cuvântul meu şi predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înţelepciunii, ci în dovada Duhului şi a puterii.
• 1. Corinteni 2.12,13: Dar noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să cunoaştem lucrurile care ne-au fost dăruite de Dumnezeu: despre care şi vorbim, nu în cuvinte învăţate prin înţelepciune omenească, ci în cele învăţate prin Duhul, explicând cele spirituale prin mijloace spirituale.
• 2. Corinteni 11.6: Dar chiar dacă sunt simplu în vorbire, totuşi nu şi în cunoştinţă, ci, în orice, arătând adevărul în toate, faţă de voi.
• 2. Corinteni 10.10: Pentru că epistolele lui, se spune, sunt cu greutate şi cu putere; dar prezenţa trupului lui, slabă, şi vorbirea lui, de dispreţuit.

Rolul bărbaților și al femeilor în biserică nu este gândit în mod biblic, așa cum, din păcate, este acum în multe cercuri non-carismatice; deci acest punct nu este tipic pentru Hillsong Church. Există nenumărate predici ținute și de femei; problema acoperirii capului este, desigur, la fel de puțin importantă ca și cea a neacoperirii bărbatului. Unul dintre pastorii Hillsong Church, Phil Dooley, a predicat la Konstanz purtând o șapcă hipi cu părul lung și blond (compară cu 1. Corinteni 11).[7]

La cine se adresează?

Hillsong Church se adresează în general doar generației tinere. Aceasta este o dovadă clară că nu este vorba despre o „Church” biblică în care tinerii și bătrânii vor să trăiască alături pentru gloria lui Dumnezeu, în care generația tânără are modele după care să se orienteze și în care învață să fie grijulii unii cu alții. Faptul că aici se ajunge doar la tânăra generație se datorează cu siguranță și faptului că muzica este foarte mult în prim-plan.

Tradus de la: Eine kritische Untersuchung der Hillsong Church (2)

Traducere: Ion Simionescu

Vorheriger Teil Nächster Teil