Onoare şi recunoaştere după cea mai adâncă smerire
Filipeni 2.9-11

Willem Johannes Ouweneel

© Heijkoop-Verlag, Online începând de la: 07.10.2018, Actualizat: 07.10.2018

Versete călăuzitoare: Filipeni 2.9-11

Filipeni 2.9-11: De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.

Acesta a fost sfârşitul drumului Domnului Isus, dar nu sfârşitul. Crezi tu că Dumnezeu putea să-L lase acolo, în locul cel mai de jos, unde Domnul Isus Însuşi a trebuit să spună: »M-ai adus în ţărâna morţii« (Psalmul 22.15)? Crezi tu că Dumnezeu putea să-L lase în mormânt, după ce El a stat acolo trei zile? Imposibil! Nu ar fi zis Dumnezeu prin aceasta că Domnul Isus a meritat crucea şi moartea, şi că lucrarea Sa pe cruce a fost insuficientă? Dacă Dumnezeu a fost drept – şi Dumnezeu este drept -, atunci ar fi trebuit să-Şi arate dreptatea, înviindu-L pe Domnul Isus dintre cei morţi, şi El a făcut aceasta. »De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult (da, cine se coboară, acela va fi înălţat!) şi I-a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume« (Filipeni 2.9). Numele este în Scriptură expresia fiinţei unei persoane. Dumnezeu a exprimat în Numele pe care l-a dat lui Hristos, ce a găsit în El şi prin aceasta I-a dat totodată autoritate peste toate. Acest Om, care a fost acolo în cele mai adânci adâncimi, înconjurat de lumea vrăjmaşă, de un popor fără Dumnezeu, de satana şi îngerii lui, care credeau că vor avea victorie asupra Lui, acest Om este înălţat peste toate. Înălţat peste lume şi peste popoarele care L-au pironit pe cruce; înălţat peste satana, căci acum stăpânitorul lumii a fost aruncat afară (Ioan 12.31); înălţat peste ceruri şi peste pământ, peste toate fiinţele create. De ce? Pentru că S-a coborât atât de mult, Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult. Chiar şi aici este o învăţătură practică pentru noi. Dacă este în noi acest fel de a gândi, atunci noi nu vom suferi numai cu El, ci vom fi şi proslăviţi împreună cu El (Romani 8.17). Dacă vom persevera, atunci vom stăpâni împreună cu El (2 Timotei 2.12). Dar mai întâi vine răbdarea şi suferinţa; Scriptura este foarte clară în privinţa aceasta. Cu cât este mai mult în noi acest fel de a gândi, care a fost şi în El, cu cât am cunoscut mai mult locul de coborâre, cu atât mai mult vom cunoaşte locul de înălţare împreună cu Domnul Isus.

El, Cel care a cunoscut cele mai mari adâncimi, a fost înălţat pe cele mai înalte înălţimi. Dumnezeu I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele Isus să se plece orice genunchi. Numele Isus este numele Omului dispreţuit, înjosit, de pe pământ. Aici nu stă: Hristos (acesta este titlul pe care Dumnezeu I l-a dat ca Împăratul uns peste Sion; Psalmul 2.6), ci: Isus. Şi totuşi: acest Nume de înjosire este totodată un nume care exprimă dumnezeirea Lui sublimă. Înainte ca Domnul Isus să se nască, îngerul a zis lui Iosif: »Să-I pui Numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale« (Matei 1.21). El va mântui pe poporul Lui, acesta este poporul lui Iehova. Isus înseamnă: Iehova este Mântuitorul (sau, Salvatorul). Iehova Însuşi a venit la poporul Său: »Dumnezeu cu noi«, Emanuel (Isaia 7.14). Dumnezeu a venit la poporul Său, ca să-l mântuiască de păcatele lui. Iehova, Mântuitorul poporului Său, a luat loc în mijlocul poporului ca Isus din Nazaret cel înjosit şi dispreţuit. Însă în acelaşi Nume Isus se va pleca orice genunchi. Genunchii se vor pleca înaintea Lui nu numai pentru că El este Hristosul, oricât de adevărat este aceasta, adică pentru că El a fost uns de Dumnezeu ca Împărat peste Sion (Psalmul 2.6). Genunchii se vor pleca înaintea Lui şi din cauza a ceea ce a fost El ca Isus, ca Om înjosit, al cărui fel de a gândi a fost aşa de desăvârşit, că în cele din urmă a mers la moarte pe cruce. Acesta a fost Isus. În acest Nume, care spune totodată că El este Dumnezeu (căci dacă nu ar fi fost Dumnezeu, nu ar fi putut să se coboare atât de mult), se vor pleca toţi genunchii. Cât de minunate sunt cuvintele prorocului Isaia în acest context. În Isaia 42.8 Dumnezeu spune poporului Său: »Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea nu o voi da altuia« (compară Isaia 48.11). Însă aici ce contradicţie aparentă! Aici Dumnezeu dă onoarea lui unui »altuia«. Aici este Dumnezeu, Cel care se numeşte pe Sine Însuşi Mântuitorul cel veşnic (Isaia 43.11), şi El dă slava lui Aceluia care se numeşte »Domnul este Mântuitorul«, adică Isus. Cum poate să aibă loc aceasta? Căci acest Isus din Nazaret, pe care noi L-am desconsiderat, căci El nu avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile (Isaia 53.2,3), este Dumnezeu Însuşi: Dumnezeu descoperit în carne (1 Timotei 3.16). Dumnezeu cu noi. În Isaia 45.21–23 Dumnezeu spune: orice genunchi se va pleca înaintea Mea, singurul Dumnezeu care există. Vedem aici un Om, înălţat de Dumnezeu şi proslăvit peste toate lucrurile, pentru care Dumnezeu cere tuturor oamenilor, tuturor îngerilor, diavolului şi demonilor lui ca să-şi plece genunchii înaintea Lui. Cum este posibil aşa ceva? Pentru că acest Om este Însuşi Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, care este în sânul Tatălui, şi totodată – ce taină mare! - ca Om a fost proslăvit de Trinitate peste toată creaţiunea.

El va primi onoarea de la cei ce sunt în ceruri, aceştia sunt cei credincioşi, care acum sunt în Paradis, şi îngerii care înconjoară tronul lui Dumnezeu. Toţi Îi aduc închinare, Celui înălţat de Dumnezeu, şi o vor face în veşnicie. Şi toţi care sunt pe pământ îşi vor pleca genunchii. Probabil în această sală este un necredincios care zice: cât de mult exageraţi voi cu privire la Unul care a murit acum două mii de ani! Însă îţi spun: tu îţi vei pleca genunchii înaintea lui Isus din Nazaret! Dacă în seara aceasta te vei întoarce la Dumnezeu şi vei primi pe Domnul Isus ca Mântuitor al tău, atunci vei putea de bună voie să-ţi pleci genunchii înaintea Lui. Dacă nu vei face aceasta, va veni un timp când va trebui să-ţi pleci genunchii înaintea Lui. Dacă vei trăi momentul când Domnul Isus va reveni, atunci îţi vei pleca genunchii aici pe pământ înaintea Lui. Atunci duşmanii Domnului vor părăsi castelele lor şi vor cădea tremurând înaintea Lui (Mica 7.17). Vor veni străinii şi linguşindu-se I se vor supune (Psalmul 18.44,45; 66.3; 81.15). Cu linguşeală, da, dar vor fi constrânşi să îngenunche înaintea Lui, chiar şi împăraţii (Psalmul 72.10,11). În al treilea rând este vorba aici de cei ce sunt sub pământ; textual se spune aici: subpământenii, aceştia sunt locuitorii din împărăţia morţilor. Sutele de oameni care intră acum nemântuiţi în veşnicie, vor fi în locul de plâns şi scrâşnirea dinţilor. Va veni un timp când şi ei îşi vor pleca genunchii, când vor deschide ochii la învierea celor nedrepţi. Atunci vor sta înaintea marelui tron alb. Şi pe cine vor vedea ei şezând acolo? Pe Isus din Nazaret! Căci toată judeca I-a fost dată de Tatăl (Ioan 5.22,27; Faptele apostolilor 17.31). Vor vedea şezând acolo pe Isus din Nazaret cel dispreţuit, şi în numele Acestui Isus vor trebui să-şi plece genunchii. Vrei să aparţii acestor oameni, tu, suflete nemântuit, care în această seară eşti aici? Nu vrei ca acum să-ţi pleci genunchii înaintea lui Dumnezeu şi să-ţi mărturiseşti păcatele şi să spui că şi tu ai nevoie de acest Isus, de acest Isus cel dispreţuit, ca să devii mântuit? Atunci îţi vei pleca de bună voie genunchii înaintea Lui şi vei mulţumi Aceluia care este cel mai de preţ pentru noi, şi Căruia noi am fost cel mai de preţ.

Însă noi ne vom pleca genunchii înaintea Lui nu numai pentru că El este Dumnezeu, nu numai pentru că este Iehova, Mântuitorul şi Judecătorul, ci aici este şi acest al doilea gând (Filipeni 2.11): Dumnezeu vrea ca orice limbă să mărturisească odată că Isus Hristos este Domnul. Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos, spune Petru poporului în Faptele apostolilor 2.36. Domn şi Hristos. Aceasta nu este »Domn« cu sensul de Iehova, căci Isus nu a fost făcut Iehova. El este din veşnicie Iehova. Dar El ca Om a fost făcut de Dumnezeu Domn peste toate lucrurile. Toate lucrurile care sunt în cer şi pe pământ au fost puse sub picioarele Lui. Aceasta este hotărârea lui Dumnezeu (Efeseni 1.9,10). Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos (Faptele apostolilor 2.36). Nu numai înaintea lui Dumnezeu Fiul, ci şi înaintea omului Isus Hristos se va pleca orice genunchi şi orice limbă va trebui să mărturisească că El este Domnul. Dacă eşti un credincios, atunci poţi deja acum în fiecare zi să-L mărturiseşti ca Domn al tău şi să mergi pe drumul tău împreună cu El. Dacă eşti încă un necredincios, atunci va veni un timp când limba ta va trebui să mărturisească că El este Domnul, Domn peste toate lucrurile, şi Domn peste tine. Atunci Dumnezeu, Tatăl, va ajunge cu tine la ţinta Sa şi Îşi va primi onoarea de la tine, tu, cel care acum nu vrei să dai onoare lui Dumnezeu. Dumnezeu va fi totdeauna proslăvit în om, dacă nu prin mântuire, atunci prin judecată (compară cu Romani 3.4,5).


Tradus de la: Ehre und Anerkennung nach tiefster Erniedrigung

Din Christus unser Leben. Die Briefe an die Philipper und Kolosser, pag. 48–52
Heijkoop-Verlag

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre cuvântul cheie Slava lui Hristos (30)

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (81)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).