Ce este adevărata părtăşie cu Hristos? (1)
Apocalipsa 3.20

Willem Johannes Ouweneel

© SoundWords, Online începând de la: 24.09.2018, Actualizat: 24.09.2018

Verset călăuzitor: Apocalipsa 3.20

Apocalipsa 3.20: Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.

Noi am primit bogăţii mari în Domnul Isus. Bogăţii, care se referă la cer, unde noi acum prin credinţă putem vedea pe Domnul Isus. Domnul Şi-a terminat alergarea şi acum este în glorie, unde îngerii Îl adoră. Şi în El suntem şi noi desăvârşiţi. În El găsim mântuirea noastră, înţelepciune, tărie, lumină şi putere. S-ar putea spune, aceasta este o parte a vieţii creştine. Dar mai există şi o altă parte, şi anume împrejurările în care trăim în lumea aceasta. Aici putem să fim în luptă şi necazuri. Însă toate lipsurile noastre pot fi umplute de dragostea incomparabilă şi harul care sunt în Domnul Isus.

Aceasta este cealaltă parte. Aceasta face viaţa creştină să fie uneori destul de complicată. Ea se mişcă între aceste două părţi. Pe de o parte noi suntem cetăţeni ai cerului, şi aceasta însemnă corespunzător cu Filipeni 3, că noi suntem cetăţeni ai unei împărăţii a cerurilor, că noi aparţinem unei lumi cu totul alta. Ai unei lumi, care în toate privinţele este total diferită de lumea actuală, în care noi trăim aici. Deci pe de o parte noi suntem cetăţeni ai cerului, aceia care sunt „rod al răscumpărării” şi care aparţin deja cerului. Pe de altă parte însă noi suntem aici în lumea aceasta, avem case ca şi oamenii din lumea aceasta, avem profesii ca şi oamenii din lumea aceasta, trebuie să mergem la şcoală ca şi oamenii din lumea aceasta, trebuie să ne îmbrăcăm, trebuie să trăim, trebuie să cumpărăm – dar într-un fel oarecare toate acestea trebuie să fie cu totul altfel. Aceasta face ca viaţa creştină să nu fie uşoară; să fi cetăţean al cerului, care eşti acasă în cer şi cu toate acestea să trăieşti încă pe pământ.

Eu cred că Domnul Isus vorbeşte în Apocalipsa 3.20 despre aceste două părţi, într-adevăr nu direct, dar totuşi vorbeşte. Domnul Isus spune: »Eu stau la uşă şi bat«. Acest verset nu este adresat celor necredincioşi, ci creştinilor. Eu nu spun credincioşilor, eu spun, se spune acelora care mărturisesc că iubesc pe Domnul Isus. Dar Domnul Isus stă afară. El spune: »Eu stau la uşă şi bat; dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa, Eu voi intra la El, voi cina cu el şi el cu Mine.« Să cinezi împreună cu El, aceasta este în Scriptură un semn frumos al părtăşiei.

Domnul Isus doreşte să aibă părtăşie cu tine şi cu mine. Ce înseamnă aceasta? Părtăşie înseamnă, să posezi ceva în comun cu altcineva. Dacă Domnul Isus are părtăşie cu tine şi cu mine, atunci aceasta înseamnă, că partea Lui este partea mea şi partea mea este partea Lui. Noi savurăm acelaşi lucru, ne împărtăşim grijile şi nevoile, dar ne împărtăşim şi binecuvântările şi bogăţiile noastre. În acestea se cuprind cele două părţi, la care se referă şi Domnul Isus în acest verset, nu bătător la ochi, aşa cum am spus, căci El spune numai: »… voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine.« Noi am spune, când cineva scrie în felul acesta, aceasta pare de prisos. Când El spune: „Doresc să cinez cu tine», noi vom gândi că este de la sine înţeles că şi noi vom cina atunci cu El. Este acelaşi lucru! Nu! Când Scriptura ne spune ceva în felul acesta, atunci niciodată nu este acelaşi lucru. Domnul doreşte să intre la noi şi să cineze. Dar aceasta nu este acelaşi lucru, ca şi cum noi am veni la El, ca să mâncăm. Este o diferenţă. Dar aceasta este tocmai ceea ce Domnul Isus aminteşte aici. El doreşte să vină la tine, în împrejurările tale, oricare ar fi acestea. El doreşte să intre în nevoile tale, în îngrijorările tale, în lipsurile tale şi în aceste împrejurări să aibă părtăşie cu tine.

Ce înseamnă, să aibă părtăşie? El vrea să împărtăşească cu tine împrejurările tale, nevoile tale, îngrijorările tale, ca şi cum ar fi împrejurările Lui, nevoile Lui şi îngrijorările Lui. Când El intră la noi, aceasta înseamnă că El vrea să ia asupra Sa tot ce ne apasă şi ne chinuie şi să le împartă cu noi. Aceasta este dragoste. Când doi oameni se iubesc, atunci au părtăşie unul cu altul, căci ei îşi împart toată viaţa. Poartă totul împreună, lucrează totul împreună. Aceasta este părtăşie. Orice lucru îl posedă în comun. Exact aceasta doreşte Domnul Isus. El doreşte să intre la noi şi să împartă cu noi toate împrejurările noastre, toate nevoile noastre, să audă problemele noastre şi să le facă probleme ale Lui. El doreşte să fie la noi în orice nevoie. Dar aceasta nu este singurul lucru. El mai spune şi: doresc ca şi tu să ajungi aşa de departe, dragă frate, dragă soră, ca şi tu să vii odată în vizită la Mine, ca şi tu să vii să cinezi cu Mine. – Aceasta este cu totul altceva. Aceasta trebuie s-o diferenţiem bine. Domnul Isus nu are nici o nevoie, nici o îngrijorare, pe care noi am putea s-o împărtăşim cu El. Când noi venim la El, ca să cinăm, găsim numai binecuvântări, acolo găsim numai glorie şi bogăţii.

Cunoşti tu aceste două părţi ale vieţii creştine? Şti tu practic, ce înseamnă că Domnul Isus doreşte să fie la tine, în împrejurările tale? Dar şti tu şi ce înseamnă practic, când El spune: Eu am o cameră de sus, în care poţi veni, ca să cinezi cu Mine? Când Domnul Isus a trimis ucenicii să pregătească mielul de Paști, atunci citim în evanghelia după Marcu: »camera Mea pentru oaspeţi«. El numeşte această cameră, care de fapt realmente nu Îi aparţinea, „camera Mea”. Domnul Isus nu avea aici pe pământ nimic, pe care El ar fi putut să-l numească ca fiind al Lui. El nu poseda nimic. El era ca Fiul omului şi ca vulpile şi păsările sau chiar mai rău, El nu avea nimic unde să poată să-Şi pună capul. Dar când era vorba să aibă părtăşie cu ai Săi aici pe pământ, atunci El se ridică de pe acest pământ. Este o cameră mare de sus. O cameră care este deasupra împrejurărilor lumii acesteia. O cameră, despre care Domnul Isus spune: aceasta este camera mea. – El nu aparţine acestui pământ şi El doreşte să strângă pe ucenicii Săi pe acest pământ, pentru ca ei să fie oaspeţii Lui. Nu, nu oaspeţi! Noi suntem copii în casa Tatălui. Noi suntem la El nu numai în vizită, noi Îi aparţinem. Noi Îl posedăm pe El şi El ne posedă pe noi. Acolo suntem cu adevărat acasă. Nu pe acest pământ, ci la El în această cameră de sus. Şi acolo El spune lui Petru: Petru, şi tu să ai parte cu Mine. – Aceasta este iarăşi cealaltă parte a părtăşiei. El intră la tine şi la mine şi doreşte să aibă părtăşie cu noi, în împrejurările noastre. Şi El doreşte ca noi să fim la El, în glorie, să intrăm în duhul acolo, în fiecare zi să cunoaştem locul din camera de sus, să avem părtăşie cu Domnul Isus, acolo unde este El, deasupra împrejurărilor, nevoilor şi grijilor, departe de pământul acesta. El spune »în camera Mea« şi în evanghelia după Ioan capitolul 13 El spune »parte cu Mine«. Aceasta este părtăşie. Aceasta înseamnă să posezi partea Lui. Care este partea Lui? Ea estre minunat de mare. Ea este în glorie, în binecuvântarea desăvârşită. Trebuie să aşteptăm, până când putem să savurăm această binecuvântare? Nu! Domnul Isus spune: Eu am o cameră de sus şi acolo puteţi savura partea Mea împreună cu Mine, acum deja prin Duhul Sfânt.

Cunoşti tu aceste două părţi ale vieţii creştine? Iei tu pe Domnul Isus în împrejurările tale, în îngrijorările tale, în nevoile tale? Dar cunoşti tu şi locul din această cameră de sus?

Partea următoare


Tradus de la: Was ist wahre Gemeinschaft mit Christus (1)

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (69)

Mai multe articole despre locul din Biblie Apocalipsa 3 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).