Verset călăuzitor: Matei 26.31

Matei 26.31: „Voi bate păstorul şi oile turmei se vor risipi.”

Să presupunem că sunteţi rugaţi să spuneţi ceva despre sfârşitul vieţii lui Isus din Nazaret; ce aţi spune? Probabil aceasta, că unul din ucenicii Lui se numea Iuda şi L-a trădat; că cei din poporul Lui L-au dat în mâna romanilor şi guvernatorul Pilat din Pont sub presiunea iudeilor a dispus răstignirea Lui. În privinţa aceasta aţi reda destul de exact cele petrecute. Şi cu toate acestea nu aţi amintit lucrul cel mai important. Aţi redat numai ceea ce s-a petrecut „înaintea ochilor poporului Israel”, însă sensul profund al celor petrecute nicidecum nu l-aţi amintit.

Ceea ce trebuia să se petreacă cu El, Isus Hristos a prorocit clar urmaşilor Lui, şi anume a făcut-o în două feluri. Sau mai bine spus, El a ilustrat aceasta din două puncte de vedere.

El a lămurit urmaşilor Lui partea pe care o vor avea oamenii. Această parte cuprindea trădarea din partea lui Iuda, predarea Lui de către iudei în mâinile romanilor şi răstignirea. Pe lângă aceasta El a vorbit cu ucenicii Lui şi despre altceva. Când a vorbit despre prinderea Lui şi moartea Lui, El a citat un text biblic din cartea Zaharia 13.7, unde Dumnezeu spune: „Voi bate păstorul şi oile turmei se vor risipi.”

Nu numai oamenii au făcut ceva, ci şi Dumnezeu a făcut ceva: El a bătut Păstorul. Ce vrea să se spună prin aceasta? De ce a făcut El aceasta? Oamenii au respins pe Hristos şi L-au omorât dintr-un fanatism religios şi din invidie religioasă. Isus din Nazaret le-a arătat prea mult greşelile lor. El a dat pe faţă păcatele lor şi a dezaprobat sfinţenia lor aparentă. Ei n-au putut suporta aceasta; glasul Lui trebuia omorât. Aceasta se vede clar din Biblie.

Dar de ce L-a bătut Dumnezeu? Aceasta nu se poate explica cu argumente. În Hristos Însuşi nu a fost nici măcar un singur motiv pentru a face aceasta. Niciodată El nu a făcut ceva spre dezonoarea lui Dumnezeu, şi nici nu a făcut ceva independent de Dumnezeu. Căci în acest caz, cu tot „binele” făcut se face ceva greşit. Însă nici măcar aceasta nu a avut loc la Isus din Nazaret. De ce L-a bătut Dumnezeu? De ce în mijlocul zilei a devenit întuneric pe Golgota, şi de ce a trebuit Hristos să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27.46).

Răspunsul la această întrebare îl cunoaştem numai pentru că Dumnezeu ni l-a revelat în Biblie. Dumnezeu L-a părăsit, deoarece Hristos a devenit pe cruce purtătorul păcatelor. Deoarece El a vrut să ia acolo locul meu ca păcătos şi a vrut să poarte pedeapsa pe care o meritam eu. Profetul Isaia a profeţit aceasta cu următoarele cuvinte: „Pedeapsa care ne dă pacea era asupra Lui” (Isaia 53.5).

Dacă crucea nu ar fi mai mult decât o faptă a oamenilor, atunci dumneavoastră şi eu nu am avea nici un folos din moartea lui Hristos. Crucea este şi o chestiune între Dumnezeu şi Hristos. Aici Hristos a stat în judecata, care era partea noastră.

Probabil dumneavoastră niciodată nu aţi văzut sfârşitul vieţii lui Isus Hristos în această lumină. Probabil niciodată nu aţi vrut să-l vedeţi aşa, deoarece nu aţi vrut să recunoaşteţi că sunteţi un păcătos, sau nu aţi vrut să recunoaşteţi că păcatele dumneavoastră merită a judecată aşa de gravă. Însă fie că vreţi sau nu vreţi să recunoaşteţi, crucea stă întotdeauna ca dovada cea mai mare a adevărului acesta: „Eu voi bate Păstorul”.

Cât de fatal este dacă daţi la o parte acest aspect despre Golgota. Golgota arată adevărul afirmaţiei următoare: „Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!” (Evrei 10.31). Aceasta înseamnă întuneric veşnic şi părăsire veşnică. Hristos a vrut să le ia pe amândouă asupra Lui, ca să poată fi Lumina pentru dumneavoastră şi să deschidă pentru dumneavoastră drumul spre Dumnezeu. Spus mai bine: El Însuşi este drumul. Crede-ţi în El, atunci crucea va avea un înţeles mai mare decât numai unul istoric.

Tradus de la: Ich werde den Hirten schlagen

Titlul original: „Ik zal de herder slaan …“
Sursa: www.jaapfijnvandraat.nl

Traducere: Ion Simionescu