Domnul Isus a trebuit să înveţe ascultarea …
Ce înseamnă aceasta în contextul cu Evrei 5.7-9?

SoundWords

© SoundWords, Online începând de la: 02.04.2019, Actualizat: 02.04.2019

Versete călăuzitoare: Evrei 5.7-9

Evrei 5.7-9: [Isus Hristos,] în zilele întrupării Sale, aducând cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte, şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit.

Întrebare

Despre ce întâmplare din viaţa Domnului este vorba în Evrei 5.7-9?

Răspuns

Dragă …,

Noi credem că aici este vorba aproape în exclusivitate (o mică excepţie vezi mai jos) de Ghetsimani. Şi aceasta în principal dintr-un motiv foarte bine determinat: În viaţa Domnului Isus – în zilele întrupării Sale - nu este nici un eveniment în care să nu fi fost în concordanţă cu voia Tatălui. Da, mâncarea Lui era chiar să facă voia Aceluia care L-a trimis (Ioan 3.34). Însă într-un punct – şi anume la cruce, să ocupe locul păcătosului, să fie împovărat cu păcatele noastre, da, El Însuşi să fie făcut păcat şi din această cauză să fie părăsit de Dumnezeu şi judecat – Domnul nu putea să dorească aceasta, şi acolo voia Domnului a fost alta decât voia Tatălui.

Desigur pentru El ca Fiu al lui Dumnezeu era ceva total nou să fie ascultător ca Om pe pământul acesta, şi în acest sens El desigur a învăţat ascultarea în toată viaţa Lui aici pe pământ, însă aici şi numai aici ascultarea Domnului a fost pusă la încercare într-un fel aşa deosebit, şi aici, în grădina Ghetsimani, Domnul Isus a fost dispus lăuntric să ia din mâna Tatălui acest pahar al suferinţelor – în acest sens a fost auzit strigătul Lui puternic însoţit de lacrimi -, chiar dacă auzirea depăşeşte limitele grădinii Ghetsimani, prin aceea că Dumnezeu, care putea să-L elibereze din moarte, L-a salvat realmente pe Domnul din această moarte prin înviere şi în felul acesta rugăciunea Domnului a fost ascultată.

În locul acesta ne-am putea întreba, de ce Domnul Isus a adus rugăciunile Sale cu strigăt puternic şi cu lacrimi. Este El mai prejos de mulţi martiri, care au mers cu bucurie în moarte? Desigur nu, însă nici un martir nu a trebuit să fie făcut vreodată păcat. Totodată aceasta arată şi că acest strigăt puternic şi cu lacrimi se referă la Ghetsimani, căci unde altundeva a stat înaintea Domnului sub această formă faptul că El trebuia făcut păcat, decât tocmai în această grădină. Acest exerciţiu al sufletului era pentru Domnul la cruce o chestiune trăită deja. La cruce întrebarea nu mai era: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta” – această întrebare a fost clarificată în Ghetsimani şi Domnul Isus a mers de bună voie şi totodată la porunca Tatălui (Ioan 10.17,18) la cruce. De altfel aici nu citim că un înger L-a întărit, aşa cum citim că a fost în grădina Ghetsimani. Aceasta arată că Dumnezeu a împlinit rugăciunea Domnului în sensul că El în grădina Ghetsimani a acceptat lăuntric să ia paharul suferinţelor din mâna Tatălui.

„Acela care în zilele întrupării Sale, aducând cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântuiască din moarte.” Odată vrăjmaşul a încercat să înşele pe Isus, oferindu-I lucruri care sunt plăcute omului (Luca 4). Acum el I s-a arătat cu lucruri îngrozitoare. Isus niciodată nu S-a rugat ca de la El să fie luat vreun pahar, în afară de acel singur caz, care însemna că Dumnezeu Îşi va întoarce faţa de la El. În ceasul din Ghetsimani El a simţit în sufletul Lui toate durerile pe care le va produce primirea loviturii, pe care Dumnezeu urma s-o dea asupra Lui. De altfel, când El înţelege gândul că Tatăl este Cel care a pregătit paharul, El îl ia şi se jertfeşte pe Sine Însuşi. În Ghetsimani Isus a trebuit să lupte cu puterea răului: „Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.” Pe cruce a purtat mânia lui Dumnezeu şi a strigat: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” – „Şi El a fost ascultat.” Isus a fost ascultat, în primul rând, printr-o linişte lăuntrică, care L-a făcut capabil să ia paharul din mâna Tatălui şi nu din mâna lui satan. În lupta Sa din grădina Ghetsimani El a biruit puterea directă a vrăjmaşului. Vrăjmaşul s-a năpustit într-o luptă împotriva sufletului lui Hristos. El a fost învins în această luptă şi s-a arătat că instrumentele lui provocatoare de groază erau fără putere. Ceasul puterii întunericului nu trecuse cu totul. Însă Isus a fost eliberat de groaza pe care vrăjmaşul o apăsa asupra sufletului Lui, şi cu toate că El era liber să ocolească moartea, dacă ar fi ales această alternativă, totuşi El S-a dat pe Sine Însuşi la moarte. El merge în întâmpinarea oamenilor răi şi Se predă Însuşi în mâinile lor. Este clar că sufletul Lui nu mai stătea sub presiunea vrăjmaşului. Însă El a fost ascultat mult mai deplin în învierea Sa. „A cerut de la Tine viaţa: Tu i-ai dat-o – viaţă lungă pentru totdeauna şi pentru eternitate” (Psalmul 21.4). (J. N. Darby, din „Notes to the Epistle on the Hebrews” în Collected Writings, Vok. 28, pag. 13 şi următoarele.)

Salutări cordiale
Redacţia SoundWords


Tradus de la: Der Herr Jesus musste den Gehorsam lernen ...

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre locul din Biblie Evrei 5 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).