Corona - suntem noi înşelaţi?

SoundWords

© SoundWords, Online începând de la: 10.10.2020, Actualizat: 10.10.2020

Introducere

Nu numai în demonstraţiile Corona, ci şi în mediul particular suntem repede confruntaţi cu afirmaţia, că cu privire la Covit 19 totul este de fapt altceva decât ceea ce oamenii de ştiinţă şi politicienii ne duc de nas cu îngrădiri într-un domeniu, obligaţii în alt domeniu sau ne răpesc libertatea şi drepturile noastre de bază şi ne alimentează cu Fake News. [ştiri false]

De ce în mod deosebit creştinii sunt receptivi la teoriile conspirative?

Tema Corona lasă urme la toţi şi trebuie să-ţi formezi o părere despre tot ce are loc astăzi şi deseori devine concret pentru noi. Cei care poartă răspunderea într-o adunare (biserică) trebuie de asemenea să fie corespunzător informaţi, ca să poată lua decizii bune şi înţelepte.

Cu toate acestea se constată tot mai mult: mulţi creştini vor mai mult sau mai puţin să li se audă glasul, uneori chiar subtil răspândesc printre credincioşi un anumit mod de a vedea lucrurile. La aceasta deseori nu se cântăresc corect diversele poziţii, ci s-a decis deja pentru o anumită latură şi acum se încearcă să convingă pe alţii de propria părere. La aceasta se constată: creştinii sunt în mod deosebit predispuşi la teorii conspirative sau cel puţin pentru un anumit mod de a vedea lucrurile şi deseori foarte repede iau parte la respingerea părerii celor mai mulţi numai pentru că – cel puţin aşa este impresia – este părerea celor mai mulţi. Desigur noi ca creştini ar trebui să fim prudenţi atunci când este vorba de părerea celor mai mulţi, căci în timpul actual sunt tot mai multe domenii în care părerea celor mai mulţi contrazice foarte clar normele biblice (evoluţia, avortul, căsnicie pentru toţi, etc.). Cine vede înapoia acestor lucruri pe împotrivitorul lui Dumnezeu, pe diavolul, cu siguranţă nu greşeşte în această presupunere. Dar cine vrea să descopere în fiecare colţ pe diavolul, cu siguranţă trece pe lângă ţintă.

Nu ne facem noi vinovaţi de aroganţă?

Desigur se poate căuta să se afle dedesubturile oamenilor de ştiinţă şi să te îndoieşti de anumite dispoziţii ale guvernului. Dar cum ajungem la ideea că în cazul unei teme, care între timp se referă la toată populaţia mondială şi în afară de aceasta mii de capete înţelepte şi-au făcut gânduri, noi ştim „exact” care om de ştiinţă are sau nu are dreptate, care măsuri sunt judicioase şi care nu? Nu vorbeşte aceasta de aroganţă mare?

Oamenii de ştiinţă au argumentat diferit, politicienii au acţionat diferit în această criză. Este vreunul care să nu fi fost criticat aspru dintr-o parte? Cât de multă cunoaştere este necesară în domeniul medical, biologic, ştiinţific şi social, pentru a putea câtuşi de puţin judeca argumentele! Cei mai mulţi creştini, care se ataşează astăzi foarte puternic de o anumită latură, sunt total laici în toate aceste domenii. Cu toate acestea ei luptă pentru felul de a vedea lucrurile preferat de ei. Total părtinitor ocărăsc parţial pe cei care au o altă părere sau pe baza funcţiei lor dispun anumite măsuri. În loc să fie bucuroşi că ei înşişi nu sunt politicieni şi nu au responsabilitatea să trebuiască să cântărească între pagubele pricinuite de măsuri severe pe de o parte, şi pe de altă parte morţii Corona, ei critică pe aceia care deseori cu multă osteneală caută rezolvarea cea mai bună. Pentru cei necredincioşi, care au o altă părere, această aroganţă, îngâmfare şi partinitate este adusă uşor în legătură cu creştinismul în sine, ceea ce foarte sigur este spre dezonorarea Domnului.

Ar schimba ceva o conspiraţie?

Ce se schimbă de fapt dacă devii adeptul uneia sau alteia din teoriile conspirative sau dacă acorzi mai multă credinţă unei păreri alternative decât unei păreri majoritare? De fapt nimic.

  • Ce se schimbă pentru mine, dacă o protejare a gurii şi nasului are pentru mine un folos mare, mic sau deloc? Da, desigur ea este incomodă şi unii îşi pierd plăcerea când merg la cumpărături. Dar ca şi creştin mă pot întreba: La câtă risipă de bani inutilă m-a dus odinioară „plăcerea” de a cumpăra?
  • Îmi permit eu ca şi creştin în astfel de interdependenţe grele să pot judeca în cele din urmă corect dacă un lockdown era sau nu era judicios? Şi ce se schimbă dacă eu cred una sau alta? Îmi permit eu să socotesc viaţa oamenilor din Germania în comparaţie cu pagubele economice provocate prin lockdown?
  • Ce am eu din faptul că ştiu dacă profesorul dr. D. m-a înşelat sau nu? Probabil şi el a acţionat după cunoştinţa lui şi cu cea mai bună conştiinţă. Este creştineşte dacă luăm parte la ceva pe care el l-a denunţat? Unii îl privesc ca fiind ca să zicem aşa iniţiatorul răului şi alţii îi acordă decoraţia supremă de merit. În acest caz întrebarea nu este dacă el are dreptate sau este greşit, ci cum ne comportăm noi ca şi creştini credincioşi.
  • Vrem noi ca laici să decidem cu adevărat dacă testul PCR (Polymerase-Chain-Reaction) poate sau nu dovedi o infecţie? Aşteaptă Domnul cu adevărat de la un credincios ca el să decidă cine are sau nu are dreptate: un avocat cu experţii aleşi de el pe de o parte, sau mulţi virologi şi medici pe de altă parte? Ce se schimbă pentru mine şi mediul înconjurător, dacă eu consider corect una sau alta?

Trebuie noi să ne împotrivim?

Deci nu se schimbă nimic – dacă eu cred una sau alta. Dar, stai, ar putea cineva să replice, noi trebuie să demonstrăm din acest motiv, probabil chiar să ne împotrivim pasiv, nu trebuie să împlinim dispoziţiile care conform părerii noastre sunt spre pagubă, în mod deosebit atunci când ele îngrădesc viaţa noastră ca adunare.

Însă ce citim în Romani 13.1-7? „Orice suflet trebuie să fie supus autorităţilor care sunt mai presus de el. … De aceea, cine se opune autorităţii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu; şi cei care se împotrivesc îşi vor primi judecata. … Daţi tuturor ce le datoraţi; cui îi datoraţi taxă, taxă; cui vamă, vamă.”

Desigur poţi discuta contradictoriu, dacă de exemplu mărimea taxei este echitabilă sau nu. Fapt este însă, că noi trebuie să plătim taxele. Domnul Isus nu a discutat despre mărimea taxelor, ci a spus: „Daţi deci Cezarului cele ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu” (Luca 20.2). Cu alte cuvinte: El nu S-a ocupat cu această temă; El avea o cu totul altă misiune; chiar şi Domnul Însuşi S-a subordonat autorităţilor din timpul acela. Şi astfel întrebarea dacă protejarea gurii şi a nasului este utilă sau nu, în cele din urmă nu joacă nici un rol, căci noi facem simplu ceea ce autoritatea aşteaptă de la cetăţeni. De asemenea Domnul Isus nu a luat nici o atitudine faţă de nedreptăţile timpului Său în cazul unei crime politice îngrozitoare (compară cu Luca 13.1-3). În contrast cu aceasta mulţi creştini din zilele noastre sunt de părere că ei ar trebui neapărat să ia atitudine cu voce tare. În realitate aceasta este o atitudine carnală şi trebuie să accepţi reproşul că te asemeni cu lumea (compară cu Romani 12.2).

De ce nu ne mulţumim să fim modeşti?

Ca şi creştini credincioşi am putea tocmai în timpurile Corona să fim o mărturie pentru Hristos, dacă nu luăm parte când oamenii se defăimează reciproc, se citează parţial din ceea ce spun sau se acuză reciproc. Nicidecum nu ar trebui să afirmăm lucruri pe care, dacă am fi sinceri, nici nu le putem judeca şi despre care chiar şi oameni de specialitate legitimi sunt de păreri diferite. Dimpotrivă, creştinii credincioşi ar putea arăta ce înseamnă cu adevărat o viaţă centrată pe Hristos; să asculte unul pe altul; să caute să fie echilibraţi şi nepartinici şi, pe cât se poate, să vorbească de bine regimul; să nu defăimeze pe nimeni şi întotdeauna să îndrume la rugăciune pentru regim, când observă că oamenii nu sunt mulţumiţi cu hotărârile regimului (compară cu 1. Timotei 2.1-3).

Este uimitor că şi noi creştinii credincioşi suntem înclinaţi să atribuim o importanţă enormă unui titlu de profesor, dacă acesta sprijină părerea noastră: „Profesorul XY a spus, că …” Aceiaşi oameni însă resping în mod ciudat când un profesor vine cu o părere opusă părerii lor proprii. Prin aceasta se arată numai de fapt: nu îl interesează titlul de profesor, ci să câştige mai uşor alţi oameni pentru părerea proprie cu ajutorul unui expert. Creştinii credincioşi nu ar trebui să se folosească de acest şiretlic carnal.

Un exemplu: Un oarecare avocat, care „desigur” este un cunoscător absolut şi o icoană în domeniul juridic, emite teza că testul PCR nu are nicidecum o bază juridică neîndoielnică pentru determinarea infectării cu virusul Corona, şi prin aceasta pune la îndoială măsurile Corona ca fiind relative. Şi deja unii sar în acest tren, fără să fi verificat vreodată afirmaţia – şi cel mai posibil fără să fie vreodată în stare s-o verifice. În afară de aceasta: chiar dacă testul PCR nu este un test bun, nu este el totuşi soluţia cea mai bună – cel puţin atunci când cineva nu este indiferent faţă de un milion de morţi Corona, care există oficial între timp în lumea întreagă?[[Unii vor obiecta că acest număr de morţi Corona este mult prea mare, căci în acesta au fost socotiţi şi aceia care au avut anumite antecedente de boală şi ar fi murit probabil nu de Covid 19; în multe ţări nu este nici pe jumătate un aşa de bun procedeu de informare la numărarea morţilor precum este în ţările mult dezvoltate, aşa că cifra neagră a morţilor de Covid 19 este mult mai mare. În alte ţări însă din motive politice nu toţi morţii Corona sunt socotiţi ca atare, aşa că numărul morţilor Corona este probabil chiar mult mai mare decât cel prezentat oficial. O altă problemă: deseori se spune că numai o anumită grupă de persoane cu antecedente de boală ar fi periclitate, deci o parte redusă a populaţiei. Însă în acest caz ar trebui să se ţină seama că în Germania suferă milioane de oameni de diabet, tensiune sau de cancer sau de urmările lor. Nu este aşa, că majoritatea oamenilor din Germania sunt perfect sănătoşi şi că numai o grupă mică a populaţiei ar fi periclitată din cauza îmbolnăvirilor anterioare; nu, nu este periclitată o minoritate, ci o parte mare a populaţiei. În cazul acestei probleme nu este vorba de cine are dreptate, ci că este foarte greu să judeci situaţia aşa cum se cuvine.]] Dar dacă afirmaţia corespunde părerii proprii preconcepute, ea este acceptată. Cum am spus deja: deseori pare să fie aşa că se acceptă totul, dacă nu corespunde părerii celor mai mulţi.

De ce nu luăm noi în acest caz o poziţie mult mai modestă şi să fim mulţumitori (cel puţin dacă locuim în Germania) că ştiinţa, medicina şi politica evident nu au făcut totul greşit? Da, dacă eşti corect, trebuie să recunoşti că trăieşti într-una din ţările – dacă se face o comparaţie între ţări – care până acum a trecut cel mai bine prin criză. Au trecut ţările precum SUA, Suedia şi Brazilia, în care regimurile au acordat prioritate aspectelor economice, cu poziţiile lor de vârf în ceea ce priveşte morţii, cu adevărat mai bine prin criză din punct de vedere economic decât Germania?

Cât de bine trebuie noi să fim de fapt informaţi?

Unii vor obiecta probabil împotriva argumentelor numite mai sus: noi trebuie să ne informăm foarte bine, să ascultăm ambele părţi şi să comparăm argumentele între ele, ca să ajungem într-o oarecare măsură la o sentinţă echilibrată.

Însă chiar dacă aceasta ar fi posibil fără un studiu îndelungat de ani de zile al microbiologiei, medicinii şi economiei, ne-am gândit noi vreodată cât timp ne trebuie ca să fim foarte bine informaţi? Unii, care deseori nu reuşesc să asculte predici despre învăţătura creştină sau cel puţin predici de zidire spirituală, trebuie să recunoască, dacă sunt sinceri, că deodată ei ascultă prezentări îndelungate despre alternative sau păreri ale celor mai mulţi referitoare la tema Corona în internet, TV sau radio. În adunare fraţii tac în orele de studiu biblic, deoarece ei n-au avut deloc timp – sau plăcere? – să se preocupe cu textul biblic şi să citească un comentariu bun referitor la acest text; însă ei sunt plini de tema Corona. Cât timp se iroseşte aici, câte resurse preţioase se risipesc! Şi dacă pe lângă aceasta contribuim ca şi alţi fraţi şi alte surori să fie confruntaţi cu aceste lucruri ne facem vinovaţi de risipirea timpului altora.

Ce ar fi dacă L-am face pe Hristos centrul gândirii şi acţiunilor noastre? Atunci ne-am petrece timpul mai degrabă cu discuţii evanghelistice, cu răspândirea învăţăturii sănătoase sau cu asistenţă spirituală acordată credincioşilor îngrijoraţi.

Care este de fapt misiunea creştinilor credincioşi?

Misiunea creştinilor credincioşi nu este să cunoască cât mai bine tema Corona şi s-o „explice” altora. În loc de aceasta ar trebui să ne informăm ce are Biblia să ne spună pentru astfel de timpuri grele. Cu siguranţă Domnul nu ne va oferi nici o decoraţie de merit pentru faptul că noi dăm fraţilor noştri şi surorilor noastre unele informaţii „secrete” despre Corona şi pentru că am luptat aşa că în sfârşit ne-a devenit clar „adevărul” despre Corona. Însă El ne va da o corona (cuvântul latin pentru „coroană”) dacă I-am slujit cu credincioşie, am răspândit învăţătură bună şi sănătoasă, am înviorat şi încurajat pe fraţi şi pe surori şi am vestit celor pierduţi Evanghelia.

Este glorificat Hristos prin comportarea noastră?

S-ar fi câştigat deja mult dacă noi ca şi creştini credincioşi ne-am fi ocupat relaxaţi cu această temă şi am fi lăsat pe seama altora unele decizii despre corect şi fals – şi dacă încurajăm mai mult pe fraţii noştri şi pe surorile noastre ca tocmai acum să se arate că sunt creştini credincioşi, prin aceea că respectăm ceea ce autoritatea publică aşteaptă de la noi, indiferent dacă noi considerăm aceste reguli ca fiind judicioase sau nu. Unde pot oamenii astăzi să vadă – dacă nu la noi -, că Dumnezeu era Cel care a dat autorităţile pentru trăirea noastră în societate, şi că această autoritate pusă funcţionează bine numai atunci când se respectă prescripţiile (indiferent dacă ele sunt considerate bune sau nu)?

Că toate acestea au şi limite, nu trebuie să amintim, însă momentan creştinilor nu li se interzice nimic care este în contradicţie clară cu Biblia. Nu au fost închise localuri în care au loc servicii divine, în timp ce stadioanele au rămas deschise. Nu a fost interzisă nici o întâlnire a credincioşilor, în timp ce party-urile au voie să aibă loc. Nu este nici cea mai mică bănuială, că măsurile luate ar fi marcate ideologic. Toate măsurile au fost luate din grija pentru binele omului. Ulterior se poate desigur spune că toate acestea nici măcar nu ar fi fost necesare.

Aceasta este valabil de altfel şi pentru subordonarea faţă de aceia care practică în Adunare slujba de bătrâni. Ei au o obligaţie deosebită în purtarea de grijă; pe de o parte faţă de cerinţele Domnului, pe de altă parte faţă de fraţii şi surorile din adunarea locală. Aceasta nu este o misiune uşoară, nici chiar în timpurile normale, însă acum în mod deosebit. Împotrivirea şi cârtirea publică cu privire la deciziile lor reflectă aceeaşi împotrivire faţă de autoritatea dată de Dumnezeu ca împotrivirea faţă de prescripţiile regimului.

Noi deci nu trebuie să decidem dacă de exemplu aerosolii sunt periculoşi şi cât sunt de periculoşi; însă noi nu ar trebui să facem aşa ca şi cum ei nu ar exista. Noi trebuie să luăm în considerare aceste lucruri în cumpănirile noastre, dacă şi în ce număr de fraţi şi de surori să ne strângem laolaltă ca adunare – nu pentru că periculozitatea aerosolilor este dovedită ştiinţific, ci pentru că ea nu se poate dovedi în totalitate şi că este numai un exemplu care arată clar că aceşti aerosoli ar putea fi decisivi (cu privire la anumite infecţii).

Cum ar trebui să ne comportăm noi în criza Corona?

De ce noi ca şi creştini credincioşi nu arătăm mai multă compasiune cu aceia care evident suferă greu sub aceste lucruri, din punct de vedere al sănătăţii sau economic? Nu putem noi tocmai în aceste timpuri ca şi creştini credincioşi să trăim foarte practic porunca dragostei pentru aproapele? Dacă toţi vorbesc negativ despre cei care guvernează, creştinii credincioşi ar putea interveni pentru ei şi să arate că Corona este o situaţie cu totul nouă pentru cei care guvernează şi niciunul nu se poate baza pe date din experienţă.

Este îngrozitor că creştinii credincioşi recomandă Podcasts şi video chiar de la oameni care detestă evident pe cei care guvernează – este aceasta cu adevărat ceva la care noi ca şi creştini credincioşi ar trebui să luăm parte? Ce ocară pentru Numele lui Hristos când participi cu astfel de oameni chiar şi la o demonstraţie şi chiar prezinţi un banner cu versetul biblic: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere şi de dragoste şi de chibzuinţă”. Chiar şi oamenii lumii întreabă unde este chibzuinţa.

Diavolul vrea să scindeze poporul lui Dumnezeu; în privinţa aceasta el are nu numai experienţă, ci el a obţinut deja succese mari. Tema Corona are potenţialul să dezbine pe fraţii şi pe surorile de credinţă. Unii constată că în familiile lor mari nici măcar două persoane nu sunt în totalitate de aceeaşi părere cu privire la felul în care ar trebui să te comporţi faţă de măsurile de prevenire Corona.

Tocmai prin situaţia Corona noi suntem mult încercaţi în relaţiile noastre unii cu alţii. Dacă ştim că unii din mediul nostru au o altă părere despre tema aceasta, vom evita noi să-i provocăm cu părerea noastră? Dacă suntem de părere că teama unora este exagerată, ne vom osteni noi atunci într-un mod plin de dragoste să le îndepărtăm teama, sau le reproşăm că ei au credinţă mică sau chiar sunt necredincioşi, fără să ţinem seama că teama poate avea foarte multe cauze? Cauza principală a temerii pare să fie în natura noastră diferită, căci şi între oamenii din lume, care nu au o credinţă vie, sunt unii înclinaţi mai mult decât alţii să aibă teamă.

Întrebarea este, cum evaluăm sau judecăm noi părerea celuilalt. Cine are o părere diferită de a celor mai mulţi va fi împins în colţ de către teoreticienii conspiratori la cea mai neînsemnată obiecţie împotriva măsurilor prescrise. Probabil el este realmente adeptul unei teorii conspirative, însă noi ar trebui să fim foarte precauţi cu un astfel de reproş, şi să nu-l etichetăm imediat. Pe de altă parte aceia care sunt adepţii unei păreri diferite de părerea celor mai mulţi, reproşează celeilalte părţi deseori provocare de panică şi provocare de teamă – fără să ia în considerare că o atitudine mai conservativă nicidecum nu are a face cu panica şi teama, ci cu responsabilitatea conştientă faţă de aproapele. Câtă dezbinare aduce în familiile şi în adunările noastre, dacă nu avem înţelegere pentru părerea altora!

Ar trebui să ne păzim să nu imputăm imediat celor care respectă cu stricteţe regulile de igienă şi distanţă că au teamă. Pentru aceasta pot fi şi cu totul alte motive. Cine de exemplu lucrează într-o firmă care are reguli Corona mult mai severe decât cele prescrise legitim, se află uneori într-un câmp de tensiune foarte mare: pe de o parte reguli extrem de severe în mediul de lucru şi pe de altă parte în mediul particular probabil oameni care privesc totul foarte lejer şi poate au puţină înţelegere. Unii respectă foarte strict regulile acestea, deoarece ei menajează neamurile sau prietenii buni, care sunt foarte periclitaţi.

Uneori trebuie să renunţăm la anumite libertăţi şi posibilităţi, ca să menajăm pe fraţii sensibili şi pe surorile sensibile. Suntem noi gata pentru a face aşa? Dacă nu vrem să renunţăm la anumite contacte critice, este posibil să nu acordăm nici o libertate de alegere altora, decât să renunţe la contactul cu noi (pentru un timp), deoarece ei se îngrijorează să nu se pună pe ei înşişi în pericol. Pe de altă parte, faţă de aceasta este disponibilitatea de a renunţa la contacte pentru ca alţii să poată avea parte de o libertate mai mare. De ambele părţi este necesară multă dragoste şi luare în considerare.

Cuvânt de încheiere

Desigur pentru felul de comportare creştin prezentat mai sus avem nevoie de mult har. Şi scriitorii acestui articol au ajuns încet la gândurile prezentate mai sus şi ştiu din proprie experienţă cât de greu poate fi deseori să duci o viaţă centrată pe Hristos, să mergi cu bucurie pe drumul prezentat mai sus. Deci noi avem nevoie de multă răbdare unii cu alţii. Însă nu este nici o alternativă la o viaţă trăită în puterea Duhului Sfânt, care întotdeauna este interesat să reveleze pe Hristos în fiinţa noastră. Noi ca şi creştini credincioşi ar trebui să căutăm să avem relaţii spirituale cu privire la această temă şi să nu săpăm gropi şi să provocăm discordii şi certuri în familii şi în adunări.


Tradus de la: Corona - werden wir betrogen?

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole ale autorului SoundWords (39)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen