Religie fără Hristos!
Matei 7,22,23

Walter Thomas Turpin

© SoundWords, Online începând de la: 20.01.2020, Actualizat: 20.01.2020

Versete călăuzitoare: Matei 7.22,23

Matei 7.22,23: Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! Nu în Numele Tău am profeţit şi nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări de putere?” Şi atunci le voi spune deschis: „Niciodată nu v-am cunoscut; plecaţi de la Mine, lucrători ai fărădelegii.”

Creştinism fără Hristos?

Probabil unul sau altul se va poticni de titlul acestui articol. […] Şi vreunul, care citeşte articolul acesta, va considera afirmaţia ca fiind dură, dacă spunem, că Hristos este lăsat la o parte de majoritatea celor care mărturisesc că sunt creştini şi că El este scos afară din religie sau din aşa-numita creştinătate. Cine se denumeşte „creştin”, el vrea să spună prin aceasta, că el nu este nici iudeu şi nici mahomedan, nu este nici necredincios şi nici eretic. Însă el nu foloseşte cuvântul în înţelesul biblic; căci conform acestuia, creştinul este un om care a fost adus cu adevărat din lume la Dumnezeu.

În înţelesul obişnuit al cuvântului se spune despre cineva că el este „un creştin bun”, chiar dacă el niciodată nu a crezut în Isus, niciodată nu a cunoscut iertarea păcatelor şi niciodată nu L-a recunoscut pe Hristos. Astfel aproape toţi cei care mărturisesc cum se cuvine şi onorabil sunt consideraţi religioşi. Astfel de oameni merg duminica la biserică; primesc odată pe lună sau de două ori în an sacramentele; donează bani pentru convertirea păgânilor sau pentru răspândirea Sfintei Scripturi – şi de aceea ei se consideră a fi mai buni decât ceilalţi oameni. Şi cu toate acestea ei nu sunt altfel decât aceşti oameni, ei sunt în toate privinţele la fel. Dacă se deosebesc de oamenii pe care ei îi consideră păcătoşi, atunci aceasta cu adevărat nu este spre onoarea lor, căci ei se aseamănă cu „mormintele văruite, care în afară se arată frumoase, dar înăuntru sunt plini de oasele morţilor şi de orice necurăţie” (Matei 23.27).

Sentinţa de moarte

În timp ce Domnul Isus şi-a aruncat privirea peste mulţii mărturisitori, El a rostit cuvintele foarte serioase: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! Nu în Numele Tău am profeţit şi nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări de putere?» Şi atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v-am cunoscut; plecaţi de la Mine, lucrători ai fărădelegii.»” Ce cuvânt îngrozitor, căci zarurile au fost aruncate, sentinţa de moarte a fost rostită! Vreau să fiu foarte sincer şi deschis. Dacă priveşti în jurul tău – ce vezi tu atunci? Multă făţărnicie; religie lipsită de realitate; o mărturie creştină scâncită şi înfumurată, prin care oamenii sunt înşelaţi; o mărturisire care coboară pe om în iad în chip onorabil şi religios. Aceasta este religia despre care cineva a spus că ea „a omorât zecile de mii ale ei.” […]

O naştere din nou, o viaţă nouă

Dragă cititorule, în Scriptură sunt cinci cuvinte, şi dacă aceste cuvinte nu ţi se potrivesc, atunci poţi fi sigur că creştinismul tău este fără Hristos şi religia ta este fără folos şi zadarnică. Aceste cinci cuvinte sunt: „Trebuie să fiţi născuţi din nou” (Ioan 3.7). Aceasta spune Acela care a zis despre Sine: „Fiul Omului trebuie să fie înălţat” (Ioan 3.14).

„Trebuie să fiţi născuţi din nou.” Omul nu trebuie să fie religios sau să aibă o ţinută morală ridicată sau „să înceapă un capitol nou” (aşa cum se obişnuieşte să se spună) sau să se îmbunătăţească, ci el „trebuie să fie născut din nou”. Ce cuvânt tăietor şi pătrunzător! Acest cuvânt dă complet la o parte pe omul aflat în cea mai bună stare a lui; introduce o viaţă nouă, o natură nouă. Este nevoie de o viaţă nouă, de o natură nouă, căci tu trebuie să fi născut din nou. Este nevoie de o naştere din nou, căci „dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.3).

Sunt două motive importante, pentru care tu trebuie să fi născut din nou. Întâi: deoarece Dumnezeu este drept şi sfânt, nimic mai puţin decât o naştere din nou nu este în concordanţă cu El. În al doilea rând: nimic mai puţin decât o naştere din nou este necesar pentru omul stricat şi pierdut, care în sine însuşi este de neîmbunătăţit şi rău.

Credinţa în Hristos

Probabil întrebi, de unde poţi primi această altă natură. Acelaşi capitol din Biblie, care te exclude în starea ta naturală de la această viaţă nouă, dă răspunsul la întrebare: „Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3.14-16).

Iubite cititor, curând se vor apropia de sfârşit zilele mărturisirii de formă. Unde vei fi atunci? Unde eşti tu acum?


Tradus de la: Religion ohne Christus

Titlul original: „Christless Religion!“
din Gospel Papers, 1883, editat de W.T. Turpin

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).