Ce este un laodiceean?
Apocalipsa 3.14-22

James Butler Stoney

© EPV, Online începând de la: 17.04.2021, Actualizat: 17.04.2021

Versete călăuzitoare: Apocalipsa 3.14-22

Apocalipsa 3.14-22: Şi îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: «Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul creaţiei lui Dumnezeu: Ştiu lucrările tale, că nu eşti nici rece, nici în clocot; aş vrea să fi fost rece sau în clocot. Astfel, pentru că eşti căldicel – şi nici rece, nici în clocot – te voi vărsa din gura Mea. Pentru că spui: Sunt bogat şi m-am îmbogăţit şi n-am nevoie de nimic! şi nu ştii că tu eşti cel nenorocit şi de plâns şi sărac şi orb şi gol; te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să fii bogat, şi haine albe, ca să fii îmbrăcat şi să nu se arate ruşinea goliciunii tale, şi alifie pentru ochi, să-ţi ungi ochii, ca să vezi. Eu îi mustru şi îi disciplinez pe toţi câţi îi iubesc; fii plin de râvnă deci şi pocăieşte-te! Iată, Eu stau la uşă şi bat; dacă va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el, şi el cu Mine. Învingătorului îi voi da să şadă cu Mine pe tronul Meu, după cum şi Eu am învins şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe tronul Său». Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor“.

Ce este Laodiceea?

Este foarte important pentru noi să cunoaştem starea de lucruri din Adunare. Dacă spun „Adunare”, atunci mă refer la întreaga casă a lui Dumnezeu, nu numai la trupul lui Hristos, ci şi la ceea ce Domnul va vărsa din gura Lui, atunci când El va veni. Este foarte important pentru noi care stăm în ajunul, dacă nu chiar în ziua acestui eveniment, să înţelegem ce a provocat aceasta. Probabil noi spunem: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, noi ştim că aparţinem cu adevărat Domnului”, însă cu toate acestea are importanţă mare pentru noi să vedem ce conduce la această stare de lucruri, pe care Hristos o va vărsa din gura Lui, pentru ca nu cumva noi să contribuim în vreun fel la aceasta.

La începutul capitolului 2 din Apocalipsa vedem că Adunarea şi-a părăsit dragostea dintâi, şi la sfârşitul capitolului 3 din Apocalipsa ea este dată la o parte ca mărturie. În Laodiceea vasul mărturiei este vărsat din gura Domnului. Şi ceea ce este îngrozitor este faptul că de îndată ce El o leapădă în felul acesta, o altă putere este gata s-o ia în posesiune – o putere care se ridică şi spune: „Aceasta este tocmai ceea ce eu pot folosi!” Adunarea, care nu este corespunzătoare pentru Hristos, este potrivită pentru fiară. De îndată ce Hristos a lepădat adunarea, fiara se ridică şi este gata s-o poarte, aşa cum vedem în Apocalipsa 17.

Aceasta este ceva îngrozitor – o chestiune foarte serioasă, dacă punem la inimă felul cum s-a ajuns la aceasta; şi eu cred că nimeni nu poate să se sustragă în punctul acesta de la partea lui de vină, chiar dacă putem scăpa de judecată. Căci în mod evident Laodiceea rezultă din Filadelfia; starea ultimei adunări urmează evident din starea adunării anterioare.

Ce este un laodiceean?

Sunt patru faze ale Adunării lui Dumnezeu, care vor rămâne până la sfârşit; acestea sunt Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea. Tiatira este Roma, Sardes este protestantismul, Filadelfia este ultima trezire la viaţă – o prezentare strălucitoare a adevărului care era pierdut – şi Laodiceea – libertatea de a acţiona. Vreau mai întâi să explic ce este un laodiceean, şi după aceea să încerc să aplic aceasta la conştiinţa noastră.

Un laodiceean este un om, care are într-adevăr lumina din Filadelfia, dar nu posedă nimic din puterea ei. Laodiceeanul nu se află în cadrul unui sistem; el nu aparţine nici catolicismului şi nici protestantismului, şi trebuie să fi într-unul din acestea două, pentru a fi într-un sistem. Am încrederea că aceasta va mişca inimile noastre ale tuturor. Este foarte important să primeşti lumină, şi lumina te scoate dintr-un sistem; dar să ai lumină nu este totul. Un laodiceean este unul care a primit lumină, dar nu posedă ceea ce ar trebui să rezulte prin lumină. De aceea Domnul vine înaintea bisericii din Laodiceea cu cuvintele: „Aceasta le spune Cel care este Amin, Martorul credincios şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu.”

Deseori se aude întrebarea: Ce este greşit în chestiunea aceasta sau aceea? Însă acesta nu este felul corect de a evalua ceva. Întrebarea este: Este corespunzător lui Hristos sau este corespunzător omului?, chiar dacă este vorba de lucrurile din casă sau de îmbrăcăminte. Se slujeşte cu ele gustului natural al omului, sau se slujeşte lui Hristos conform planului lui Dumnezeu? Dacă primim lumina, care rezultă din Filadelfia, şi în acelaşi timp nu judecăm elementul omenesc, atunci în realitate ne pregătim pentru Laodiceea. În ochii lui Dumnezeu este o chestiune îngrozitoare să ai lumină, fără să umbli corespunzător ei. În toate lucrările teologice mari nu găsim nimic referitor la noua creaţie; şi cu toate acestea scriitorii erau oameni temători de Dumnezeu. De ce Biserica nu a fost vărsată din gura lui Hristos deja demult? Deoarece acolo încă nu era lumină. Dar dacă acum avem lumină şi dovedim că ea nu poate aduce în noi nimic din prezentarea lui Hristos, atunci suntem o urâciune pentru El.

Scriptura ne dă unele exemple despre aceasta. Cine a condus pe copiii lui Israel la idolatrie? Nimeni altul mai neînsemnat decât Aaron, fratele lui Moise. Îi lipsea lui lumina? Nu, nicidecum, dar el a vrut să placă poporului. El era acela prin care trebuiau să se realizeze cuvintele pe care Moise i le aducea de la Dumnezeu. Şi acelaşi om spune, în timp ce Moise era suit pe munte la Dumnezeu: „Daţi-mi aurul vostru şi eu vă voi face un viţel.”

Se vorbeşte despre lumină şi se insistă la ea, însă eu spun: purtaţi grijă ca prin cunoaşterea acestei lumini elementul omenesc să fie ţinut afară. Dacă slujiţi omului într-un fel oarecare, indiferent cum – în casa voastră, în aranjarea voastră, în hainele voastre sau în oricare altă chestiune – prin aceasta deschideţi uşa pentru Laodiceea, da, voi o promovaţi, căci voi aţi primit lumină şi cu toate acestea nu umblaţi în puterea ei practică. Ea trebuie să se manifeste practic. Puteţi voi spune, că oamenii sunt astăzi mai mult pentru Hristos decât au fost odinioară? Ştiu că sfinţii din anii de demult erau mai mult pentru Hristos, chiar dacă aveau mai puţină lumină, decât astăzi.

Vin la un alt caz din 1. Samuel 15. În capitolul acesta Saul este trimis să nimicească pe Amalec. Misiunea, pe care el a primit-o, este clară şi univocă, şi Saul a luat cunoştinţă despre toate. Însă el cruţă ceea ce i s-a potrivit, în timp ce a nimicit ce era neînsemnat şi de dispreţuit. El nu putea spune că el nu a fost în stare să umble corespunzător luminii primite; însă el a cruţat ce era cel mai bun, ceea ce a slujit cel mai mult omului, ce i-a plăcut cel mai mult.

Un alt exemplu găsim în 2. Împăraţi 5. Gehazi este trimis să aducă adevărul lui Naaman. Ghehazi poseda adevărul. Dar dacă profetul nu vrea să primească nimic de la Naaman, Ghehazi vrea totuşi. Aici vedem principiul. Profetul îi spune: „N-a mers inima mea cu tine când s-a întors omul din carul său în întâmpinarea ta? Este timp de luat argint şi de primit haine, şi măslini şi vii, şi oi şi boi, şi robi şi roabe?” Toate acestea îi păreau lui Gehazi de folos. Apoi profetul adaugă: „«Lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta pentru totdeauna.» Şi a ieşit dinaintea lui lepros, alb ca zăpada.” Acesta este un laodiceean. Ghehazi poseda lumină, însă el s-a gândit la sine însuşi. El nu a fost suficient de atent cu el însuşi, nu a omorât suficient mădularele lui (Coloseni 3.5; 2. Corinteni 4.10), ca să nu dorească lucrurile lui Naaman.

Acum deschid în Noul Testament. În evanghelia după Matei 16 Domnul spune lui Petru: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, pentru că nu carnea şi sângele ţi-au descoperit acestea, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” Lui Petru i s-a dăruit lumina cea mai mare; nimic nu putea fi mai minunat pentru el, decât că Tatăl i-a dat o astfel de descoperire; era lumină de cel mai înalt nivel. El a primit lumina despre Adunare, dar el nu vrea crucea. Însă Acela, care voia să zidească această clădire frumoasă, Adunarea, era Acelaşi care prin cruce va înlătura omul. Vai, spune Petru, despre aceasta nu doresc să aud nimic. Şi ce spune Domnul? „Pleacă înapoia Mea, satan!”

Tocmai acesta este principiul despre care este vorba, şi după acesta noi trebuie să ne orientăm. Lumina este prezentă, şi întrebarea este dacă eu aici pe pământ fac să se vadă ceea ce va fi văzut în noul Ierusalim. Dacă în creştinismul vostru Hristos stă afară, atunci acesta este Laodiceea şi se scufundă mai departe spre Babilon; dacă Hristos nu are nici un loc în creştinism, atunci El nu vrea adunarea.

Doresc să vă atenţionez: luaţi seama că voi cu cât aveţi mai multă lumină, cu atât mai mult să excludeţi elementul uman. 1900 de ani s-a mers având numai puţină lumină, şi atâta timp, până când s-a dat mai multă lumină, era aşa ca şi cum Domnul ar spune: Vă suport. Însă acum totul a devenit altfel. Noi nu mai putem vorbi despre necunoaştere, căci noi am primit lumină. Dar dacă lumina s-a înmulţit, să avem grijă ca ea să prezinte practic pe Hristos în noi.

După ce v-am arătat ce este un laodiceean, vreau să vă arăt şi medicamentul de vindecare, cum Domnul vă poate păzi să nu deveniţi un laodiceean, şi cum El vă poate elibera, dacă aţi devenit deja. El spune: „Iată, Eu stau la uşă şi bat, dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el, şi el cu Mine.” El nu pune un adevăr sau altul pe prim plan; El Se aduce pe Sine Însuşi. El spune: Vă voi face să aflaţi în cele mai intime împrejurări cine sunt Eu. Eu voi veni şi voi cina cu voi, şi prin aceasta să înţelegeţi ce înseamnă să cinezi împreună cu Mine. Eu voi fi prezent în toate împrejurările voastre, şi apoi şi voi să aveţi parte de ale Mele.

Expresia practică a acestora o găsim în Ioan 11 şi 12. Mai întâi Domnul merge cu Maria la mormântul lui Lazăr şi acolo plânge împreună cu ea. Însă după aceea, în timp ce ea Îl unge pentru înmormântarea Lui, este ca şi cum ea ar spune: Lumea aceasta cu toate frumuseţile ei nu mai înseamnă nimic pentru mine! El a ieşit din ea, şi eu am îngropat-o cu El în mormântul Lui.

Zilele în care trăim sunt zile critice. Cu siguranţă este un gând serios, că dacă noi prezentăm lumină, fără să-L înălţăm şi să-L revelăm pe Hristos într-o creaţie nouă, suntem un popor care în loc să devină sfinţit, se strică tot mai mult. Apostolul spune în epistola adresată lui Timotei, că noi vom eşua dacă noi, în ceea ce priveşte credinţa noastră, nu avem o conştiinţă bună. Fie ca noi toţi să punem la inimă toate acestea, din pricina Numelui Său!


Tradus de la: Was ist ein Laodizeer?

Titlul original: „Laodizea“
din Hilfe und Nahrung, 1979, pag. 186–191

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (63)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen