Admiterea la Masa Domnului
Citate ale diferiţilor fraţi referitoare la tema „Masa Domnului”

Frank Wallace

© SoundWords, Online începând de la: 08.10.2018, Actualizat: 08.10.2018

Adnotarea redacţiei: 

Această alcătuire aparţine învăţătorului biblic Frank Wallace din Scoţia. Ea este destinată să fie o complectare la articolul „Care criterii de admitere la Masa Domnului sunt biblice?” Principial este o activitate plină de pericole, să citezi scrieri ale fraţilor din secolele trecute. Pe de o parte se poate trezi impresia, că se doreşte ca părerea acestor fraţi să fie pusă cumva alături de Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce ar fi fatal, iar pe de altă parte este întotdeauna greu, când se preiau scrieri dintr-un context, fără să se cunoască exact situaţia. În orice caz, la fiecare din citatele următoare este indicată sursa, aşa că în caz de nevoie se poate apela la ea. 

Considerăm această redactare deosebit de folositoare pentru fiecare credincios, care într-un fel oarecare se simte că aparţine mişcării fraţilor, fie că ei consideră expresia „mişcarea fraţilor” ca fiind bună sau nu. În orice caz, mulţi se referă astăzi la aşa numiţii „fraţi bătrâni”, pentru a justifica sau a respinge anumite practici de admitere la Masa Domnului. Foarte bătătoare la ochi sunt cele două tendinţe ale mişcării fraţilor, în care unii aproape că par să recunoască numai prima categorie (recomandarea admiterii) şi opusul acestora sunt aceia care se pare că cunosc numai a doua categorie (precauţie la admitere). Unii admit pe toţi care spun cam aşa: „şi eu sunt creştin”, şi ceilalţi lasă la Masa Domnului numai pe aceia care vin din acelaşi cerc de Adunări. Faptul că Scriptura le respinge pe amândouă, am încercat să arătăm prin articolul „Care criterii de admitere la Masa Domnului sunt biblice?”

S-ar putea ca timpul de acum să nu se mai compare cu timpul de atunci, dar dacă atunci a fost oportun să se acţioneze cu atenţie la primirea la Masa Domnului, atunci cu siguranţă şi astăzi trebuie făcut cu mult mai multă atenţie, căci învăţăturile greşite s-au răspândit foarte mult în creştinism. Pe de altă parte nu trebuie să închidem ochii cu privire la tendinţele din ţara noastră şi din ţările vecine, unde are loc o trezire nouă şi mulţi creştini părăsesc bisericile mari şi se strâng simplu, ca creştini. Dă foarte mult de gândit, de ce aceste evoluţii în cele mai multe cazuri ocolesc comunităţile şi adunările aşa numitei mişcări a fraţilor şi de regulă nu se nasc din ele.

Pe parcursul multor ani, şi chiar de curând, s-au auzit multe referiri la poziţia/punctul de vedere al lui J. N. Darby, W. Kelly, C. H. Mackintosh şi al altora, cu privire la admiterea creştinilor la frângerea pâinii.

Aceste remarci sau scrieri ale acestor fraţi sunt puse în legătură cu admiterea creştinilor care nu sunt în părtăşie practică cu adunările, care sunt unite prin har.

Că aceste remarci sunt adevărate, nu este nici o îndoială. Ar fi o nebunie să fie negate. Punctele lor de vedere au acelaşi caracter. Ele confirmă că fiecare mădular al trupului lui Hristos, care are o învăţătură sănătoasă, are o purtare temătoare de Dumnezeu şi nu are legături care ar putea să-l întineze, are dreptul să pomenească pe Domnul în strângerile laolaltă, şi nu trebuie respins. Ei sunt una în afirmaţiile lor. Unele citate vor arăta ce credeau ei. Dar aceasta este tot ce au spus ei despre acest punct important? Răspunsul este „Nu!” Ei au avut multe îndoieli şi au exprimat acestea în diferite feluri. Unele citate vor arăta în ce constau îndoielile lor. Autorul acestor rânduri încearcă să redea cât se poate de exact aceste citate. Nu este o încercare de a prezenta un punct de vedere preconceput. Ambele aspecte ale acestei teme vor fi prezentate sincer. Fraţii care nu au idei preconcepute vor confirma că nu este corect să se citeze unele extrase din scrieri şi apoi să se ignoreze alte afirmaţii pe care ei le-au făcut, ar fi chiar nedrept să se procedeze aşa ceva. Sursele citatelor sunt notate. Ele pot fi verificate în ceea ce priveşte exactitatea lor.

Recomandarea admiterii

  1. „Calviniştii, armenienii, persoanele care merg des la biserică, care mărturisesc pe Hristos, sunt de recomandat.”
    (Bible Treasury, Aprilie 1858, pag. 52)

  2. „Legăturile bisericeşti nu sunt bariere, pentru a nu fi admis!”
    (W. Kelly, Bible Treasury, Octombrie 1863, pag. 344-345).

  3. „Unitatea trupului lui Hristos este fundamentul premiză; toţi creştinii au în principiu dreptul de a fi acolo.” (J. N. Darby, The Bible Treasury, Martie 1864, pag. 35).

  4. „Eu aş primi cu toată inima pe orice sfânt, fie el episcopal sau de orice altă natură”
    (J. N. Darby, Bible Treasury, August 1868, pag. 122)

  5. „Creştinii nu pot fi respinşi din cauza legăturilor lor cu sisteme. Ei nu pot fi respinşi din cauză că rămân în sistemul lor.”
    (Autor necunoscut, The Bible Treasury, Martie 1869, pag. 239-240)

  6. „Toţi creştinii care umblă în sfinţenie şi adevăr trebuie iubiţi şi primiţi cu cordialitate.“
    (W. Kelly, The Bible Treasury, Decembrie 1872, pag. 192)

  7. „Masa Domnului este deschisă pentru toţi cei care sunt ai Săi, dacă sunt cunoscuţi că umblă ca atare. Ei nu sunt numai liberi să frângă pâinea, ci şi să contribuie la adorare şi învăţătură.“
    (W. Kelly, Bible Treasury, Octombrie 1873, pag. 351)

  8. „O legătură bisericească cu aşa-zisul sistem ortodox nu este un obstacol pentru admiterea la Masa Domnului.“
    (Bible Treasury, Ianuarie 1887)

  9. „O cunoaştere mai mare a adevărului decât o are altul nu este linie directoare, ca să te comporţi cu îngrădire faţă de alţi credincioşi.“
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 1, Stow Hill Edition, 1840, pag. 34-35)

  10. „Fraţii nu recunosc un alt trup, decât numai pe cel al lui Hristos, acesta fiind toată biserica celor născuţi din nou; de aceea ei primesc pe orice creştin (căci el este un mădular al acestui trup) care umblă în adevăr şi sfinţenie.“
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 1, 1855, pag. 243)

  11. „Eu aş admite cu toată inima pe un baptist sau pe unul din bisericile libere, ca creştin.“
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 1, 1862, pag. 328)

  12. „Un străin, care frânge pâinea cu ‘fraţii’ nu poate fi constrâns să fie întotdeauna prezent la ei.
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1870, pag. 109)

  13. „O persoană care are dorinţa simplă după părtăşie spirituală trebuie admisă.“
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1870, pag. 212)

  14. „Frângerea pâinii este punctul de întâlnire al tuturor creştinilor în unitatea trupului lui Hristos. Fiecare creştin are dreptul să ia parte la ea. Diferenţele în punctele de vedere bisericeşti nu sunt un impediment pentru frângerea pâinii.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 3, 1881, pag. 132)

  15. „Unitatea trupului este fundamentul strângerii. Fiecare creştin adevărat are dreptul să vină. Unul, care este recunoscut ca creştin, fără vină în umblare, nu trebuie respins. Nu există o altă calitate de membru, decât numai a lui Hristos.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 3, 1881, pag. 459)

Aceste exemple demonstrează clar gândurile conducătorilor înaintaşi cu privire la admiterea la Masa Domnului. Ele nu au pretenţia de a fi singurele afirmaţii, pe care ei le-au făcut în favoarea admiterii la Masa Domnului a credincioşilor sinceri şi cunoscuţi (ca creştini).

Exemple de precauţie cu privire la admiterea sau respingerea de la Masa Domnului

  1. „Creştinii care nu renunţă la părerile greşite despre Persoana lui Hristos, nu pot fi admişi la Masa Domnului.“
    (Bible Treasury, Vol. 2, Aprilie 1858, pag. 52)

  2. „Obstacolele create de oameni nu trebuie recunoscute. (Creştinii nu sunt admişi ca membrii unor confesiuni, ci ca mădulare ale trupului lui Hristos. F. W.) Nici un creştin nu are dreptul la sentinţe autonome. Cuvântul lui Dumnezeu este linia călăuzitoare. Preocuparea intensivă, amănunţită cu sufletele arată dacă mărturisirea lor, că sunt creştini, este adevărată.”
    (The Bible Treasury, Octombrie 1863, pag. 344-345)

  3. „Creştinii care sunt admişi la Masa Domnului, trebuie să fie sănătoşi în credinţă, cu legături şi umblare ireproşabilă. Noi nu putem duce tratative cu creştinii, care vor să frângă pâinea împreună cu noi. Ei nu pot fi respinşi din cauză că rămân în sistemul lor, dar ar fi corect să le atragem atenţia şi să-i învăţăm mai bine. Creştinii care cred că au libertatea să meargă încoace şi în colo, trebuie învăţaţi cu toată seriozitatea, înainte de a-i câştiga pentru adevăratul fundament al strângerii, pentru trupul lui Hristos. Cu toate că creştinii sunt admişi, ei nu trebuie să gândească că noi considerăm bună rămânerea lor în sistemul lor. Unitatea trupului nu se exprimă prin vizitarea diverselor sisteme şi aşteptarea să frângă pâinea cu „fraţii”. Trebuie să ne preocupăm mai mult cu drepturile lui Hristos ca şi Cap al trupului, decât cu drepturile credincioşilor. Ţine-te strâns de adevăr. Dacă alţii vor să vină, lăsaţi-i să vină, dar cei care stau pe adevărata temelie să nu se ducă la ei.”
    (The Bible Treasury, Vol. 7, Martie 1869, pag. 239-240)

  4. „Acolo unde există o comportare conştientă, sau indiferenţă, faţă de rău cu privire la Hristos, nu poate exista părtăşie. Cei care caută să trăiască după principiile Scripturii, vor avea parte de duşmănie, nu numai din partea lumii, ci şi din partea lumii creştine, care frânge pâinea fără o atitudine critică faţă de rău.”
    (The Bible Treasury, Vol. 9, Octombrie 1873, pag. 351)

  5. „Prima întrebare cu privire la admiterea la Masa Domnului este referitoare la onoarea lui Hristos. Oricine doreşte să frângă pâinea şi aparţine unui sistem, trebuie să depună mărturie că nu împărtăşeşte învăţătura greşită. Nimeni, oricât de credincios sau de curat ar fi el, nu va fi admis, dacă el aparţine sectelor care răspândesc învăţături greşite, în mod deosebit cu privire la Persoana lui Hristos. Neliniştea ia naştere prin persoane înţelepte, care ţin seama de interesele proprii şi de bucuria lor. Ele nu acordă atenţie intereselor lui Hristos. Intimitatea cu creştini, care nu sunt în părtăşie practică, conduce la delăsare în viaţa de părtăşie. Strigătul obişnuit al acestor persoane este desfiinţarea barierelor sfinte, care există pentru a lupta împotriva răului în sensul părtăşiei.”
    (The Bible Treasury, Vol. 16, Ianuarie 1877)

  6. „Persoanele care sunt conştient în părtăşie cu alte grupe, care permit învăţăturile rele, nu sunt potrivite pentru a fi admise.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 1, 1851, pag. 200)

  7. „De mult s-a avut simţământul, că ar fi de dorit, ca un nume să nu fie propus, până când nu s-au încheiat toate cercetările practice. Ar fi neplăcut să se numească public un nume, dacă s-ar fi putut evita, pentru cazul în care ar fi existat îndoieli cu privire la motivele morale. De aceea trebuie să aibă loc discuţii şi cercetări prealabile.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol 1, pag. 357)

  8. „Nimeni nu are dreptul să pună condiţii Adunării, înainte de a fi admis. Este greşit pentru un creştin să meargă sistematic la ‚fraţi’ şi la o altă biserică. Admiterea nu trebuie să fie o scuză pentru dreptul de liberă deplasare. Dar prin faptul că evităm aceasta, nu trebuie să cădem într-o despărţire extremă de adevăraţii credincioşi.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1869, pag. 10)

  9. „Unii sunt prea largi în admiterea la Masa Domnului, alţii prea înguşti.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1869, pag. 24)

  10. „Oricine frânge pâinea cu ‚fraţii’ trebuie să se supună ordinii casei.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, pag. 109)

  11. „Întrebarea cu privire la admiterea la Masa Domnului este o întrebare sensibilă – evitarea de a fi o sectă, dar totodată să păstrezi învăţătura sănătoasă şi să rămâi afară din tabără; nici o pretenţie de a veni şi a pleca, aşa cum place unora. Dreptul de liberă deplasare este o cursă periculoasă. Nimeni nu poate impune Adunării voia sa. Dacă o persoană zice practic: ‚Eu vreau să ocup loc în trupul lui Hristos şi merg la secte şi la cei răi, dacă mi se potriveşte şi îmi place’, atunci persoana aceea nu are o inimă sinceră. El face conştiinţa lui drept conştiinţă a Adunării şi supune Adunarea acestei conştiinţe, şi aceasta nu trebuie să fie aşa – este greşit.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1873, pag. 212)

  12. „Conştiinţa Adunării trebuie să fie mulţumită, că dacă cineva are dorinţa să frângă pâinea, el este şi demn s-o facă.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1875, pag. 349)

  13. „Eu cred, că fraţii şi surorile dintr-o Adunare, sau cei care se duc într-o altă Adunare, ca să frângă pâinea, să nu-şi aducă prietenii cu ei, dacă aceştia nu sunt cunoscuţi Adunării în astfel de ocazii că sunt mădulare cunoscute ale trupului care i-au parte la frângerea pâinii.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 2, 1877, pag. 409)

  14. „Poziţia creştinului solicită mare atenţie şi conştiinciozitate, ca să constate cine este demn de a lua parte la frângerea pâinii. Oricine doreşte, ca într-o zi să frângă pâinea cu ‚fraţii’, şi în ziua următoare cu sectele, acela să nu fie admis. O astfel de comportare nu uneşte, ci consolidează despărţirile.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 3, 1881, pag. 132)

  15. „Acela care propune un creştin pentru a lua parte la frângerea pâinii, trebuie să aibă încrederea fraţilor. Din cauza laşităţii în învăţătură şi practică este necesară mare atenţie. Fraţii nu pun şi nu acceptă condiţii de la cineva care doreşte să frângă pâinea.”
    (Letters of J.N. Darby, Vol. 3, an necunoscut, pag. 459)

Colecţia de citate de mai sus cu privire la admiterea la frângerea pâinii a fost preluată de la fraţii de la jumătatea secolului al 19-lea. Oricum, trebuie amintit, că în timpul acela nu era nimeni ordinat în marile confesiuni ortodoxe, dacă nu semna vechea mărturisire de credinţă, şi era general recunoscut, că Biblia era Cuvântul lui Dumnezeu infailibil. Toleranţa din timpul actual din marile confesiuni cu rătăciri fundamentale şi rău moral ordinar nu ar fi îndrăznit nimeni în timpul acela s-o viseze. Nici duhul ecumenic nu pătrunsese. Oamenii rămâneau în denominaţiunile lor şi erau condamnaţi dacă depăşeau graniţele. O persoană, care dorea părtăşia, în mod normal obişnuia să se întâlnească pe terenul unităţii trupului – şi nu gândea la un ecumenism „împreună cu toate confesiunile”. Principiile nu se schimbă, ci numai condiţiile (Editor W. R. Dronsfield).


Tradus de la: Zulassung zum Abendmahl

Preluat de la www.bibelkreis.ch

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Adunarea/Biserica (52)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).