BEMA credinciosului
... sau: Ce mă așteaptă la scaunul de judecată!

David R. Reid

© SoundWords, Online începând de la: 23.06.2022, Actualizat: 23.06.2022

Versete călăuzitoare: Romani 14.10-13 (10) Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. (11) Pentru că este scris: „«Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu»“. (12) Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (13) Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii; ci mai bine judecaţi aceasta, să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere.“; 1. Corinteni 3.10-15; 4.2,5: 2. Corinteni 5.9,10 (9) De aceea ne şi străduim să-I fim plăcuţi, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. (10) Pentru că noi toţi trebuie să fim arătaţi înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.“; 2. Timotei 4.7.8

Introducere

În ruinele vechiului Corint, arheologii au descoperit vechea „agora”, piața sau locul central de adunare din oraș. Pe una dintre laturile acestei piețe deschise, pavate cu piatră, se află o mare platformă dreptunghiulară din blocuri de piatră, respectiv un pupitru, care se ridică la aproximativ opt metri deasupra pavajului agora. Acesta era „BEMA”. Aici stăteau judecătorii pentru a decide disputele civile sau pentru a urmări competițiile atletice. De fapt, în pavajul agora au fost găsite blocuri de start pentru curse și se crede că alergătorii au alergat de-a lungul BEMA când își terminau cursa. Luptătorii și alți atleți ar fi putut, de asemenea, să concureze sau cel puțin să defileze acolo, în fața BEMA. Judecătorii de pe BEMA urmau să evalueze cât de bine au participat sportivii și cine trebuia să primească premiul.

Multe pasaje din Noul Testament folosesc antrenamentele și competițiile atletice pentru a ilustra viața creștină. De exemplu, citește 1. Corinteni 9.24-27 (24) Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar unul singur primeşte premiul? Astfel alergaţi, ca să câştigaţi! (25) Iar orice luptător pentru premiu se înfrânează în toate; ei deci, în adevăr, ca să primească o cunună care se veştejeşte, iar noi, una care nu se veştejeşte. (26) Eu deci alerg în felul acesta, nu ca în nesiguranţă; lupt în felul acesta, nu ca lovind în aer. (27) Ci îmi disciplinez trupul şi-l ţin în supunere, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu dezaprobat.“, unde apostolul Pavel descrie faptul că „a lupta bine” în viața creștină necesită exercițiu riguros, disciplină și renunțare de sine. Evrei 12.1,2 (1) De aceea şi noi, având un nor aşa de mare de martori care ne înconjoară, dând la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor, să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, (2) privind ţintă la Isus, Căpetenia şi Desăvârşitorul credinţei, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade la dreapta tronului lui Dumnezeu.“ descrie o mulțime care privește o cursă și ne încurajează pe noi, „alergătorii” creștini, să ne eliberăm de tot ceea ce ne-ar putea încurca sau ne-ar putea împiedica să alergăm bine. În 2. Timotei 2.5 „şi, de asemenea, dacă cineva se luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu se luptă după legile jocului.“, Pavel ne spune că sportivii trebuie să lupte după reguli, dacă vor să câștige, iar la sfârșitul vieții sale, Pavel spune: „M-am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința” (2. Timotei 4.7). Multe alte pasaje paralele similare din Noul Testament ne oferă ilustrații utile despre cum să ne trăim bine viața de creștini.

Care este scopul credinciosului în timp ce „aleargă în cursa” vieții creștine? Este țelul nostru să primim viața veșnică și să mergem în cer? Nu! Noi nu ne „dobândim drumul spre cer” prin faptul că trăim o viață bună. Biblia ne învață în mod clar că primim viața veșnică și un „bilet spre cer” în momentul în care credem în Isus Hristos ca Mântuitor personal. Viața veșnică și cerul au fost deja asigurate pentru credincios pentru totdeauna prin moartea și învierea lui Isus Hristos. În Ioan 5.24 „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.“, Domnul Isus a spus că cine „aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață”. Observă că Domnul nu a spus: „va avea viață veșnică”, ci: „are viață veșnică”. Iar El nu a spus: „va trece din moarte la viață”, ci: „a trecut din moarte la viață”. Și observă că Domnul nostru a subliniat acest adevăr veșnic prin faptul că a început declarația cu: „Adevărat, adevărat vă spun ...”. Cu alte cuvinte, Domnul era convins de adevărul afirmației Sale și dorea ca ascultătorii Săi să nu aibă nicio îndoială în această privință. Așadar, țelul credinciosului nu este mântuirea, deoarece credinciosul are deja mântuirea - slavă Domnului! Credincioșii fac parte dintr-o „echipă nouă”. Noi „concurăm” în calitate de reprezentanți ai „noii noastre țări” (Filipeni 3.20), iar scopul „cursei” vieții noastre este de a-I „plăcea Lui” (2. Corinteni 5.9). În orice arenă ne-ar plasa El, ar trebui să ne trăim viața în așa fel încât să fie pentru gloria și bucuria Domnului nostru Isus!

A sta înaintea lui Dumnezeu

2. Corinteni 5.9,10: De aceea ne şi străduim să-I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. Pentru că noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău.

La fel de clar cum Biblia ne învață că credincioșii sunt mântuiți veșnic, Biblia ne învață, de asemenea, că fiecare credincios va sta înaintea „BEMA” cerească pentru judecată. Cuvântul grecesc pentru „BEMA” este tradus în Bibliile noastre prin „scaunul de judecată”, iar evaluarea de către Domnul a vieții pământești a unui creștin credincios este cunoscută sub numele de „scaunul de judecată al lui Hristos”. Aceasta nu este același lucru cu judecata necredincioșilor înaintea „marelui tron alb” (vezi Apocalipsa 20). La „BEMA” al Său, Domnul Însuși va judeca cât de bine au „alergat credincioșii” pe baza calității devotamentului, a ascultării lor de El și a slujirii lor pentru El.

Este scaunul de judecată al lui Hristos același lucru cu purgatoriul? Nu, purgatoriul este o doctrină inventată, care nu se găsește în Biblie, dar scaunul de judecată al lui Hristos este o doctrină clar enunțată în Scriptură. Romani 14.10 „Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.“ spune: „Toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu”. „BEMA” lui Isus Hristos nu are ca scop absolvirea noastră de păcatele acumulate (de asta El S-a ocupat la cruce). Iar „BEMA” nu este planificată pentru a ne face de rușine sau pentru a ne umili cu defectele noastre ca și creștini credincioși. Iar „BEMA” nu este un loc în care să fie descoperite greșelile și eșecurile ascunse în fața unui public de credincioși (uf!). Scopul scaunului de judecată al lui Hristos este de a ne examina viețile noastre ca și creștini credincioși, astfel încât „fiecare să primească cele făcute în trup, potrivit cu cele ce a făcut, fie bine, fie rău” (2. Corinteni 5.10).

Alergarea în cursă

2. Timotei 4.7,8: M-am luptat lupta cea bună, am terminat alergarea, am păzit credința; de acum îmi este pusă înainte cununa dreptății, pe care mi-o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; și nu numai mie, ci și tuturor celor care iubesc arătarea Sa.

Deci, se vor da recompense în ceruri! Domnul ne va răsplăti pentru că trăim o viață care Îi este plăcută. Dar aceste recompense pentru credincioșie nu sunt recompense materiale. Suntem atât de programați în această viață să gândim în termeni materialiști, încât atunci când ne gândim la recompensele din ceruri suntem înclinați să ne imaginăm „case mai mari” și „coroane mai valoroase”. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr decât aceste idei! De fapt, cuvântul grecesc pentru „cunună”, folosit pentru premiile pentru slujiri făcute cu credincioșie, nu se referă la „coroana cu diademă de aur”, purtată de un împărat, ci mai degrabă cununa de lauri oferită sportivilor greci victorioși! Diferența este foarte importantă pentru că „cununa” atletului nu se primește la naștere, ci se câștigă alergând bine! Cununile de laur în sine nu au nicio valoare reală - chiar dacă sunt deja mai durabile decât alte plante, ele se usucă și mor în timp. Ceea ce a contat a fost onoarea de a câștiga acea cunună de lauri alergând bine.

Biblia enumeră mai multe „cununi de laur”, acordate pentru o viață creștină credincioasă. O „cunună a bucuriei” (1. Tesaloniceni 2.19) este menționată ca o recompensă pentru câștigarea și îngrijirea sufletelor. „Păstorii și supraveghetorii”, care s-au îngrijit cu credincioșie de turma lui Dumnezeu, vor primi o „cunună a gloriei” (1. Petru 5.4). „Cununa vieții” (Iacov 1.12; Apocalipsa 2.10 „Nu te teme deloc de ce vei suferi. Iată, diavolul va arunca dintre voi în închisoare, ca să fiţi încercaţi; şi veţi avea necaz zece zile. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii».“) este o răsplată pentru credincioșii care îndură ispite și încercări, chiar până la martiriu. O „cunună a neprihănirii” este dată credincioșilor care „au luptat cu credincioșie lupta cea bună și au terminat cursa”, așteptând cu nerăbdare revenirea Domnului (vezi 2. Timotei 4.8 „de acum îmi este pusă înainte cununa dreptăţii, pe care mi-o va da Domnul, dreptul Judecător, în ziua aceea; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care iubesc arătarea Sa.“).

Credincioșii care au trăit o viață necredincioasă, nepăsătoare și egoistă vor primi un fel de premiu de glumă (pentru cei mai răi) sau o „tichie de bufon”, pe care să o poarte pentru totdeauna? Nu - dar vor suferi pierderi la plată. Domnul nu ne poate răsplăti pentru servicii neprestate. Citește 2. Timotei 2.3-13. Observă că este scris credincioșilor și că în context este vorba despre trăirea pentru Hristos și slujirea lui Hristos. Dacă ne lepădăm de Domnul nostru, prin faptul că nu trăim o viață plăcută Lui, El nu ne va refuza mântuirea - dar El nu ne poate răsplăti pentru ceea ce nu am făcut! El nu-Și poate nega propriul caracter și principiile morale de răsplată pentru o viață de credincioșie. El trebuie să rămână credincios principiilor Sale sfinte. El nu poate răsplăti o viață ale cărei scopuri principale au fost câștigul și plăcerea pământească, fără să se gândească prea mult la a-L mulțumi pe Isus Hristos și la a promova Împărăția Sa.

Comparația dintre răsplata de la scaunul de judecată al lui Hristos și răsplata atletică a jocurilor grecești este ceva ce putem înțelege cu ușurință astăzi. La o ceremonie de premiere sportivă, cei care au fost buni primesc o atenție mai mare. Dar antrenorul caută întotdeauna - și găsește - ceva meritoriu de spus despre fiecare membru al echipei. La o ceremonie de premiere, chiar și cea mai mică realizare sportivă sau contribuție la echipă este remarcată și menționată, și nici măcar rezervele de pe bancă nu sunt mustrate sau condamnate. 1. Corinteni 4.5 „Aşa că nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va şi aduce la lumină cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor; şi atunci fiecare îşi va avea lauda de la Dumnezeu.“ sugerează că, la scaunul de judecată al lui Hristos, fiecare persoană va primi o laudă din partea „Antrenorului” nostru. Totuși, gândește-te la pierderea eternă, pe care o suferim atunci când ne dăm seama că am fi putut aduce mult mai multă glorie Domnului și „echipei” noastre, dacă am fi fost atleți mai dedicați și mai disciplinați. Ce regrete vom avea când ne vom petrece viața pământească în mod egoist și nepăsător, irosindu-ne timpul pe margine, în loc să alergăm bine în cursa vieții!

Pe lângă bucuria de a avea parte și de a înmulți gloria lui Dumnezeu pentru totdeauna în ceruri, Scriptura pare să sugereze că recompensele de la scaunul de judecată al lui Hristos sunt, de asemenea, legate de locul nostru în Împărăția lui Hristos pe pământ. În Apocalipsa 20.6 „Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.“ citim că, în timpul viitoarei Împărății a lui Hristos pe pământ, vom fi „preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Isus Hristos” și vom domni cu El timp de o mie de ani. Parabola cu minele din Luca 19 arată că vom fi răsplătiți cu responsabilitate și autoritate în Împărăție, în funcție de cât de bine și de credincioși Îl slujim.

Supraviețuirea în foc

1. Corinteni 3.10-15: Potrivit harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un arhitect înțelept, am pus temelia, iar altul zidește deasupra. Dar fiecare să ia seama cum zidește deasupra. Pentru că nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos. Iar dacă cineva zidește deasupra pe această temelie: aur, argint, pietre prețioase, lemne, fân, paie, lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva deasupra va rămâne, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea cuiva va fi mistuită, el va suferi pierdere; însă el va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.

Un alt exemplu de răsplată este dat în 1. Corinteni 3.10-15. Aici, apostolul Pavel compară sistemul de răsplată cu construirea unei clădiri pe o fundație. Temelia este Isus Hristos, iar aceasta a fost deja pusă pentru noi. Toți credincioșii „construiesc” în mod continuu de-a lungul vieții lor pe această temelie solidă. Ideea pasajului este că ceea ce contează este modul cum construim. Calitatea lucrărilor noastre de construcție și a materialelor de construcție pe care le folosim sunt inspectate sau testate (1. Corinteni 3.13 „lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut, pentru că se descoperă în foc; şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.“) în scopul răsplătirii (1. Corinteni 3.14 „Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva deasupra va rămâne, el va primi o răsplată.“). În acest exemplu, la fel cum calitatea unei clădiri se vede atunci când aceasta este expusă la foc, la fel este testată și calitatea de construcție a vieții noastre. Așa cum aurul, argintul și pietrele prețioase nu se vor transforma în cenușă prin foc, tot așa și viețile „construite” cu materiale de calitate, cum ar fi creșterea în cunoașterea lui Dumnezeu, slujirea rodnică și viața asemenea vieții lui Hristos vor rămâne pentru răsplată. Însă, activitățile de construcție desfășurate în scopuri egoiste și pământești sunt comparate cu fânul și paiele. Este evident că viețile clădite pe materiale fără valoare sau perisabile, cum ar fi ambițiile egoiste și obiectivele lumești, se vor transforma în fum în focul de încercare al Domnului. Nimic nu va rămâne pentru recompensă. Măreția sau importanța construcției sau realizărilor noastre pământești nu va valora absolut nimic dacă planul lui Dumnezeu pentru viața noastră a fost ignorat sau pus deoparte. Cât de mult va rămâne atunci când lucrarea vieții tale va fi supusă testului focului Domnului? Cât de mult va dispare în fum?

Ia seama, acest foc este un foc de încercare - nu este focul iadului! 1. Corinteni 3.15 „Dacă lucrarea cuiva va fi mistuită, el va suferi pierdere; însă el va fi mântuit, dar aşa, ca prin foc.“ ne asigură că astfel de credincioși, a căror lucrare de viață este arsă „vor fi mântuiți, dar așa, ca prin foc”. Ce înseamnă asta? Ți-l amintești pe Lot? El a fost salvat din Sodoma ca unul care a scăpat de flăcări (Geneza 19.15-17 (15) Şi, când se revărsa de ziuă, îngerii au grăbit pe Lot, zicând: „Ridică-te, ia-ţi soţia şi pe cele două fiice ale tale care sunt aici, ca să nu pieri în nelegiuirea cetăţii“. (16) Şi el zăbovea. Şi bărbaţii aceia i-au apucat mâna lui şi mâna soţiei lui şi mâna celor două fiice ale lui, Domnul fiind îndurător faţă de el, şi l-au scos şi l-au lăsat afară din cetate. (17) Şi a fost aşa: după ce i-au scos afară, el a zis: „Scapă-ţi viaţa; nu privi înapoi şi nu te opri în toată câmpia; scapă la munte, ca să nu pieri“.“). A scăpat cu viață, dar opera vieții sale a fost complet distrusă! Vei intra în cer cu mâinile goale, ca și cum ai fi scăpat dintr-o casă în flăcări doar cu hainele arse de pe tine? Veți fi veșnic recunoscători că ești acolo, dar plata va fi mică. Mântuitorul, care a murit pentru tine, nu va putea spune: „Bine, rob bun și credincios!”. (Matei 25.21 „Stăpânul său i-a spus: «Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău».“).

Întocmirea unui raport

Romani 14.10-13: Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Pentru că toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Pentru că este scris: „«Viu sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu»”. Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu. Să nu ne mai judecăm deci unii pe alții; ci mai bine judecați aceasta, să nu puneți înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere.

1. Corinteni 4.2,5: În rest, se cere administratorilor ca fiecare să fie găsit credincios. ... Așa că nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu.

Poate că cel mai copleșitor aspect al scaunului de judecată al lui Hristos este faptul că fiecare dintre noi va trebui să dea un „raport de viață” Domnului. Urmarea din Romani 14.12 „Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.“ este că noi nu vom sta pur și simplu acolo - vom fi chemați să dăm socoteală de noi înșine! Ce va dori Domnul să vadă și să audă atunci când poporul Său va sta în fața BEMA al Său? La fel ca și în cazul rapoartelor noastre despre slujirea noastră față de El, El va dori să audă că roadele Duhului Sfânt (Galateni 5.22,23) s-au dezvoltat în viața noastră. Dumnezeu vrea să ne transforme în „chipul Fiului Său” (Romani 8.29). Așadar, El este foarte interesat atât de ceea ce devenim, cât și de ceea ce realizăm pentru El. 2. Petru 1.5-7 (5) Iar tocmai pentru aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugaţi la credinţa voastră virtutea; iar la virtute, cunoştinţa; (6) iar la cunoştinţă, înfrânarea; iar la înfrânare, răbdarea; iar la răbdare, evlavia; (7) iar la evlavie, dragostea frăţească; iar la dragoste frăţească, iubirea:“ ne îndeamnă să „ne dăm toată silința” să adăugăm la credința noastră bunătatea, cunoștința, stăpânirea de sine, perseverența, evlavia, dragostea frățească și dragostea. „Căci, dacă aveți din belșug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Hristos” (2. Petru 1.8). Dacă suntem „eficienți și productivi în cunoașterea lui Hristos”, ni se va „da din belșug intrarea în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2. Petru 1.11). Slujirea creștină va avea loc automat într-o viață care devine tot mai mult asemănătoare cu Hristos! Se văd calitățile vieții Lui înmulțindu-se în viața noastră? Atitudinile și acțiunile noastre se aseamănă ele tot mai mult cu cele ale lui Isus? Avem rapoartele noastre pregătite la îndemână?

În Romani 14, apostolul Pavel dezbate problema judecării sau a condamnării credincioșilor noștri pentru modul în care își trăiesc viața de creștini. În versetul 12 se spune: „Astfel deci fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi va răspunde în fața Domnului pentru modul în care și-a trăit propria viață. Nu vom răspunde pentru viețile altor credincioși și nu este de datoria noastră să ne folosim propriile prejudecăți sau opinii pentru a judeca viețile celorlalți credincioși acum. Ei vor da socoteală despre ei înșiși în fața lui Dumnezeu. Critica și condamnarea sunt un eșec comun, dar foarte grav, în rândul credincioșilor. Judecata este competența lui Dumnezeu! Observarea și dezaprobarea constantă a altor credincioși este o chestiune serioasă (Romani 14.13 „Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii; ci mai bine judecaţi aceasta, să nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere.“) și vom răspunde pentru aceasta în fața BEMA lui Dumnezeu - va fi o parte obligatorie a raportului nostru. 1. Corinteni 4.3-5 (3) Dar pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de judecata omului. Ba încă nici chiar eu nu mă judec. (4) Pentru că nu sunt conştient de nimic rău despre mine însumi; însă nu prin aceasta sunt îndreptăţit: ci Cel care mă judecă este Domnul. (5) Aşa că nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va şi aduce la lumină cele ascunse ale întunericului şi va arăta sfaturile inimilor; şi atunci fiecare îşi va avea lauda de la Dumnezeu.“ subliniază că toate lucrurile ascunse vor fi descoperite pe măsură ce Domnul ne examinează viața și ne evidențiază cazurile în care este posibil să-i fi condamnat pe alții în mod greșit. Să fim deci atenți să nu-i criticăm pe ceilalți credincioși, pentru că este mare lucru în ochii Domnului nostru! Romani 14.19 „Astfel deci, să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul.“ spune „să urmărim lucrurile care duc la pace și cele care duc la zidirea noastră” în relațiile cu ceilalți credincioși, căci „cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu” (Romani 14.18).

Nu te înșela, cu toții vom sta în fața scaunului de judecată al lui Hristos. Nu există „loturi libere” în această „retrospectivă atletică”! Dar, spre deosebire de doctrina nebiblică a purgatoriului, scaunul de judecată al lui Hristos nu este menit să ne determine să facem „fapte bune” din cauza fricii. El nu este menit să creeze o atitudine de încercări împotrivitoare voinței noastre de a „aduna puncte la Dumnezeu”. El nu este menit să ne împingă într-o „mentalitate de serviciu creștin”. Nu! Scaunul de judecată al lui Hristos este menit să ne încurajeze spre obiectivul nostru de a deveni mai asemănători cu Hristos și spre un stil de viață de ascultare și slujire credincioasă față de Domnul, care a murit pentru noi. În timp ce așteptăm cu nerăbdare ziua în care Îl vom vedea, să pregătim cu bucurie un raport bun pentru El!


Tradus de la: Der BEMA des Gläubigen
Titlul original: „The BEMA for Believers“
Sursa: www.growingchristians.org

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Discipolat (43)

Mai multe articole ale autorului David R. Reid (51)

Mai multe articole despre locul din Biblie 1. Corinteni 3 (1)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen