Text călăuzitor: Ioan 11 şi altele

Ori de câte ori Domnul Isus, şi aceasta a avut de multe ori loc, a fost acuzat de ucenicii Săi sau de adversarii Săi, El nu a căutat niciodată să se dezvinovăţească.

• Într-o anumită situaţie ucenicii Lui se plâng de El, spunând: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?” (Marcu 4.38). Dar El nu Se gândeşte să justifice somnul, pe care ei îl deranjau în felul acesta.
• Altă dată ei fac următoarea remarcă: „Învăţătorule, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi Tu zici: »Cine s-a atins de Mine?«” (Luca 8.45). Că această remarcă a fost inutilă, o arată vindecarea imediată a femeii.
• Şi cu altă ocazie Marta Îi zice: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” (Ioan 11.21). Dar El nu Se scuză pentru întârzierea mare, ci o învaţă pe Marta despre caracterul minunat, pe care întârzierea Sa l-a oferit acestei ore: „Fratele tău va învia” (Ioan 11.23). Şi cât de minunat a fost îndreptăţită întârzierea Sa!

Aşa a fost în toate celelalte ocazii asemănătoare. Dacă El era acuzat sau mustrat, El nu a dezminţit cu nici un cuvânt, nu a dat niciodată un pas înapoi. El a pedepsit orice voce care şi-a permis să-L poată condamna.

• Mama Lui Îl atenţionează în evanghelia după Luca 2.48; dar în loc să poată să justifice acuzarea ei, ea a trebuit să se lase convinsă de El cu privire la gândurile ei întunecate şi rătăcite.
• Petru îşi permite să-L atenţioneze cu cuvintele: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (Matei 16.22). Dar el a trebuit să înveţe, că satan însuşi era cel care i-a insuflat acest sfat.
• Slujitorul din palatul marelui preot merge mai departe, prin aceea că el mustră aspru pe Domnul şi i-a dat o palmă (Ioan 18). Dar în timpul şedinţei de judecată şi la tribunal este dovedit vinovat de încălcarea legilor.

Toate acestea arată drumul Învăţătorului desăvârşit. Aparenţa ar părea câteodată să fie împotriva Lui.

• De ce a dormit El în corabie, în timp ce vântul şi valurile urlau?
• De ce S-a lăsat reţinut pe drum, în timp ce fiica lui Iair era pe moarte?
• De ce El a rămas în locul unde era, în timp ce prietenul Său Lazăr zăcea bolnav în Betania îndepărtată? …

Realmente aparenţele erau împotriva Lui; dar numai aparenţele, şi acestea numai pentru un timp scurt. Am auzit despre aceste căi ale lui Isus, despre somnul Lui, despre întârzierea pe drum şi despre rămânerea Lui într-o localitate. Dar noi am văzut şi finalul acestor drumuri, că în toate s-a arătat numai desăvârşirea Sa. Şi în zilele patriarhilor aparenţa era împotriva Dumnezeului lui Iov. Un mesaj trist venea după altul, nu părea aceasta dur şi crunt? Dar Dumnezeul lui Iov avea tot aşa de puţine motive să Se scuze ca şi Isus al evangheliilor. Toţi care au îndrăznit, atunci când El era aici pe pământ, să-L mustre şi să-L învinovăţească au trebuit să plece pedepsiţi şi ruşinaţi de sine însuşi.

 Toate aceste exemple ne dau sfatul bun, că pentru noi este mult mai bine să ne comportăm ca spectatori liniştiţi şi să nu deranjăm cu nimic pe Domnul în ceea ce face. Noi avem voie să privim şi să adorăm, dar să nu ne amestecăm şi să-L întrerupem, aşa cum au făcut vrăjmaşii, rudele şi chiar ucenicii din timpul acela. Ei nu au putut să facă această lumină strălucitoare să strălucească mai mult; de aceea ei puteau numai  să se bucure de această lumină şi să umble în razele ei, fără să vrea să cureţe sau să pregătească lampa. Fie ca ochii noştri să fie simpli; atunci cu siguranţă lampa Domnului, aşezată pe sfeşnic, va umple tot trupul nostru de lumină!

Partea anterioară Partea următoare

Tradus de la: Die moralische Herrlichkeit des Herrn Jesus (5)

Preluat din The Moral Glory of the Lord Jesus Christ

Traducere: Ion Simionescu