Din care generaţie faci parte?
Stăruim noi încă pe principiile lui Dumnezeu?

John Gifford Bellett

© SoundWords, Online începând de la: 10.10.2019, Actualizat: 10.10.2019

Remarca redacţiei
Fratele Bellett descrie aici drumul ascultării de Dumnezeu până la rebeliunea faţă de Dumnezeu pe parcursul a patru generaţii succesive, şi anume în exemplul atitudinii lor faţă de gândurile lui Dumnezeu referitoare la căsătorie. La citirea articolului se pune întrebarea pentru fiecare din noi: În care generaţie stau eu personal cu privire la ascultarea faţă de gândurile lui Dumnezeu în general?

Din care generaţie faci parte?

De la început Dumnezeu a dat poruncă poporului Israel să ţină seama în mod deosebit de voia Lui cu privire la căsătorie. Ei nicidecum nu aveau voie să dea fiicele lor fiilor canaaniţilor şi nici să ia fiicele canaaniţilor pentru fiii lor (Deuteronomul 7.3). Dacă nu făceau aşa cum le-a poruncit Dumnezeu erau în pericol să nu mai fie recunoscuţi de Dumnezeu ca popor al Său, şi să fie nimiciţi din „ţara bună” (compară cu Iosua 23). Conform cu aceasta zilele decăderii lui Solomon sunt marcate tocmai prin neascultare în această chestiune (1 Împăraţi 11). Şi când în zilele de mai târziu rămăşiţa iudeilor a revenit din Babilon, nu a putut avea loc o restabilire reală înaintea lui Dumnezeu, până când femeile străine au fost înlăturate din mijlocul poporului (compară cu Ezra 10; Neemia 13).

De aceea ascultarea în această privinţă a constituit permanent o piatră de încercare deosebită pentru starea poporului, şi de aceea doresc cu plăcere să cercetez cum au stat lucrurile în privinţa aceasta în prima partea a cărţii Geneza. Căci cu toate că atunci nu era dată Legea lui Dumnezeu, totuşi principiile divine au fost bine înţelese. Şi comportarea în această chestiune poate fi privită foarte bine atât în timpul acela ca mărturie despre starea serviciului divin în familie, cât şi mai târziu despre starea serviciului divin al poporului.

Avraam

Avraam păşeşte în această chestiune în chip hotărât pe „calea Domnului”, şi la fel şi Eliezer, unul „din casa lui”, şi Isaac, unul din „copiii” lui. Avraam trimite o delegaţie specială într-o ţară depărtată, ca să ia pentru fiul său o soţie „în Domnul”. Eliezer pregăteşte această delegaţie cu inimă ascultătoare. Isaac aşteaptă răbdător succesul lor şi nu caută legături cu poporul din jurul lui, şi cu toate că el este întristat şi singuratic el se păstrează pregătit pentru soţia hotărâtă de Domnul pentru el. Ca şi Avraam, şi el aşteaptă un ajutor din mâna Domnului, cu toate că aceasta a însemnat pentru el răbdare şi ore de singurătate. Aceasta pare să ilustreze meditarea lui pe câmp în orele serii. El a aşteptat. El ar fi putut să ia o fiică a Canaanului, dar el a aşteptat. El a vrut mai bine să sufere prin amânarea împlinirii speranţei lui, decât să se căsătorească „nu în Domnul” sau să ia o soţie după propria lui alegere. Toate acestea erau deosebit de frumoase în prima generaţie a acestei familii alese. Tatăl, robul şi fiul, fiecare la locul lui, mărturisesc cum Avraam şi-a rânduit casa potrivit cu Dumnezeu, cum el a învăţat pe copiii lui şi pe cei ai casei calea Domnului (compară cu Geneza 18.19).

Însă noi vom constata o abatere treptată de la acest principiu, până la revelarea decăderii totale.

Isaac

După moartea lui Avraam Isaac a devenit capul familiei. Însă în comparaţie cu tatăl lui el era deosebit de nepăsător cu privire la căsătorirea fiilor lui, aşa cum ne arată sfârşitul capitolului 26. El nu a supravegheat căile lor, ca să prevină nenorocirea, aşa cum a făcut Avraam. Esau, fiul lui, s-a căsătorit cu o fată a hetiţilor. Fără îndoială aceasta era o mare durere pentru Isaac şi Rebeca, căci ei aveau suflete drepte, care simţeau cum erau „chinuite” prin acest fapt. Însă nepăsarea lor a adus acest chin peste ei. Aceasta nu o putem numi un lucru frumos, însă în toate acestea era ceva bun: un suflet drept chinuit, o inimă care simţea întinarea. Şi aceasta era lucrul bun.

Iacov

Iacov dimpotrivă se abate şi mai mult. El nu numai că nu preîntâmpină nenorocirea, ca Avraam, şi nici nu-l întristează, când ea a venit, ca la Isaac, ci cu o inimă indiferentă, în măsura în care noi putem deduce din istoria lui, el permite copiilor lui să intre în legături plăcute lor şi să ia soţii dintre toate, pe care ei le voiau.

Aceasta este trist. Aici nu este nici o bucurie pentru inimă, ca la ascultarea lui Avraam. De asemenea aici nu este nimic care are putea linişti durerea inimii, ca în cazul necazului lui Isaac. Aici este numai prilej pentru întristare dureroasă.

Iuda

Însă Iuda depăşeşte mai târziu în mod îngrozitor toate acestea. El reprezintă a patra generaţie a acestei familii alese. El nu numai că nu previne nenorocirea, prin aceea că ţine totul în ordine în familia lui, cum a făcut Avraam. De asemenea el nici nu se întristează, când nenorocirea a venit, ca Isaac. De asemenea el nu este indiferent, ca Iacov. Nu, el introduce realmente răul în familia lui. El însuşi ia pentru fiul lui o femeie dintre fiicele canaaniţilor. Aceasta întrece pe toate celelalte anterioare. Aceasta înseamnă păcătuire cu mâna ridicată. Găsim astfel în această istorie a celor patru generaţii a patriarhilor o decădere treptată, dar gravă şi în final căderea totală de la calea Domnului.

Ce înseamnă aceasta pentru noi?

Cât de serios este aceasta şi ce atenţionare conţine pentru noi! Este scris „spre învăţătura noastră”, ca să ne atenţioneze să nu ne abatem de la principiile lui Dumnezeu. Ceea ce a avut loc atunci generaţie după generaţie în familiile alese, poate avea loc astăzi an de an cu aceleaşi persoane alese. Principiile lui Dumnezeu pot fi părăsite treptat, în trepte foarte mici. Probabil la început ele sunt numai lăsate mai moale, însă după aceea ajung uitate şi în final dispreţuite. Ele ajung dintr-o mână tare în una slabă, de acolo într-o mână indiferentă şi în final sunt date total la o parte de o mână rebelă. Unii au stăruit la început, cu toate multele greutăţi, la principiile lui Dumnezeu, ca Avraam. Apoi au devenit numai întristaţi de renunţarea la ele, ca Isaac. Mai târziu au devenit indiferenţi de pierderea lor, ca Iacov, şi în final s-au abătut complet de la ele, ca Iuda.

De aceea să luăm seama la atenţionarea serioasă cuprinsă în această expunere şi pentru noi, şi să ne ferim de prima abatere de la principiile lui Dumnezeu!


Tradus de la: Zu welcher Generation gehörst du?
Din Die Welt vor der Flut und die Patriarchen, Elberfeld 1925, pag. 165–168.

Traducere: Ion Simionescu


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen