Slava morală a Domnului Isus (2)
În echilibrul Său în har şi sfinţenie

John Gifford Bellett

© SoundWords, Online începând de la: 17.09.2018, Actualizat: 17.09.2018

Text călăuzitor: Marcu 6

Domnul Isus: un Străin

Cineva a spus odată: Nu este nici un om care să fie aşa de milostiv, aşa de binevoitor, aşa de abordabil cum este Domnul Isus. În toată Fiinţa Sa se observă o gingăşie, o amabilitate, care zadarnic sunt căutate la ceilalţi oameni. Şi cu toate acestea mereu se simte că El era „un Străin” pe pământ. Da, un Străin pe pământ, un Necunoscut. Căci pământul acesta era plin de oameni care erau împotriva lui Dumnezeu. Dar ori de câte ori un necaz sau o nevoie dorea după El, El S-a arătat a fi foarte aproape. Distanţa, la care El Se ţinea, şi intimitatea, cu care Se apropia de nevoi – ambele erau desăvârşite. El nu numai a privit necazul din jurul Lui, ci El a luat parte la el, şi aceasta cu o compasiune adâncă, care venea din lăuntrul Lui. El nu numai a condamnat necurăţia din jurul Lui, ci El a menţinut chiar şi distanţa, pe care o cerea sfinţenia, faţă de orice atingere cu răul şi orice formă de întinare.

Aproape şi depărtat

Să-L privim în această îndepărtare şi în această apropiere, aşa cum ni-L prezintă capitolul 6 din evanghelia după Marcu (Marcu 6). Este o scenă emoţionantă. Ucenicii se întorc înapoi la El după o zi de lucru obositoare. El Se îngrijeşte de ei, are compătimire faţă de oboseala lor şi de aceea le spune: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Dar pentru că mulţimea alerga deja la El, El Se adresează cu aceeaşi dragoste şi acestor oameni, înţelege situaţia lor şi atunci Se aşează ca să-i înveţe, căci ei erau în ochii Lui ca nişte oi fără păstor. În toate acestea vedem cum Domnul Isus era aproape de nevoile multiple, care apăreau înaintea Lui. Indiferent că este vorba de oboseala ucenicilor sau de neştiinţa şi foamea mulţimii de popor; El S-a îngrijit atât de unii cât şi de ceilalţi. Însă ucenicii, nemulţumiţi de atenţia pe care El a acordat-o mulţimii de popor, Îi cer ca El să dea drumul mulţimii. Dar aceasta nu corespunde gândurilor Domnului. Şi imediat ia naştere o îndepărtare între El şi ucenicii Săi, care scurt timp după aceea se arată prin aceea că El le cere să se urce într-o corabie şi să meargă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, în timp ce El va da drumul mulţimii. Această despărţire aduce cu sine un necaz nou pentru ucenici. Pe mare ia naştere o furtună; dar când pericolul a fost cel mai mare, Isus a apărut iarăşi în apropierea lor, ca să le ajute şi să le insufle curaj.

Totdeauna la lucru în cele mai diferite forme

Ce armonie este în această contopire dintre sfinţenie şi har! Isus este aproape de noi, când suntem obosiţi, când suferim de foame sau suntem în pericol; dar El este departe de pornirile caracterului nostru natural, departe de egoismul nostru. Sfinţenia Lui L-a făcut să fie un Străin deplin într-o lume murdară. Harul Lui L-a ţinut permanent la lucru într-o lume plină de suferinţe şi necazuri. Şi tocmai în aceasta se arată slava morală a vieţii Mântuitorului nostru într-o lumină cu totul deosebită: cu toate că El a fost constrâns prin caracterul celor din jur să fie un Om singuratic, totuşi necazul şi suferinţele din jurul Lui L-au făcut să fie permanent la lucru. Şi deoarece această activitate s-a manifestat faţă de tot felul de oameni, ea a trebuit să ia şi formele cele mai diferite. Hristos a avut a face cu împotrivitori, cu mulţimea de popor, cu cei doisprezece ucenici ai Săi şi cu persoane singulare; şi acestea L-au ţinut nu numai permanent la lucru, ci şi într-o lucrare foarte diferită. Şi El trebuia să ştie (şi cu siguranţă a ştiut în chip desăvârşit) ce răspuns să dea la fiecare în parte.

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Die moralische Herrlichkeit des Herrn Jesus (2)

Preluat din The Moral Glory of the Lord Jesus Christ

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (49)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen