Nu este acesta tâmplarul?
Marcu 6.3

Elmo Clair Hadley

© EPV, Online începând de la: 13.03.2019, Actualizat: 13.03.2019

Verset călăuzitor: Marcu 6.3

Marcu 6.3: Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei şi frate al lui Iacov, şi al lui Iose, şi al lui Iuda, şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, la noi? Şi se poticneau de El.

Cât de mult timp din viaţa noastră este folosit pentru lucrul nostru zilnic şi obligaţiile noastre! Uneori devenim obosiţi şi suntem sătui de a face zilnic aceleaşi lucruri. Dar s-ar putea să fim însufleţiţi de un duh de ambiţie să realizăm ceva în lumea aceasta; atunci suntem în pericol să ne dedicăm aşa de mult lucrului nostru sau afacerilor noastre, că aproape nu mai rămâne timp pentru Domnul şi interesele Lui.

Atitudinea corectă este foarte importantă

Ce atitudine ar trebui să aibă creştinul credincios faţă de lucrul său sau faţă de afacerile sale şi în ce duh ar trebui el să îndeplinească obligaţiile lui zilnice? Răspunsul corect la această întrebare este de mare importanţă pentru fiecare creştin credincios, căci el are efect direct nu numai asupra măsurii de bucurie, de care el are parte acum în viaţa lui, ci şi asupra răsplătirii, pe care el o va primi în viaţa viitoare.

Prin predica apostolului Pavel în Corint au fost salvaţi mulţi oameni din tot felul de legături, bogaţi şi săraci, sclavi şi liberi, căsătoriţi şi necăsătoriţi, iudei şi păgâni. Cu o singură frază scurtă apostolul inspirat de Dumnezeu le dă un sfat, care reglementează orice problemă care poate apărea în profesie sau la lucrul unui creştin credincios: „Fiecare, fraţilor, în ce a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu” (1 Corinteni 7.24). Cât de simplu, şi totuşi cât de bogat în conţinut şi ce uşor de înţeles sunt aceste cuvinte: „în aceea să rămână cu Dumnezeu.”

Dacă tu eşti cu adevărat creştin, şi nu numai cu numele, atunci Dumnezeu a intrat în viaţa ta într-un mod foarte real. Ca şi creştin ar trebui acum să pui pe Dumnezeu în orice detaliu al vieţii tale zilnice şi al lucrului tău, şi în tot ce faci să rămâi în legătură cu Dumnezeu. Oricare ar fi lucrul tău, „rămâi în el cu Dumnezeu”.

Cât de mult ar schimba total aceste cinci cuvinte „rămâi în el cu Dumnezeu”, dacă ele ar fi puse cu adevărat pe inimă, atitudinea unor creştini credincioşi în lucrul lor, în afacerile lor şi lucrul lor zilnic obişnuit. I-ar scoate din domeniul plictiselii şi al monotoniei chinuitoare şi i-ar înălţa în împărăţia părtăşiei minunate cu Dumnezeu şi într-o sferă de slujire, în care Dumnezeu i-a aşezat, pentru ca natura divină, pe care Dumnezeu le-a dăruit-o (2 Petru 1.4) să lumineze strălucitor pe locul unde ei stau. Dumnezeu l-a aşezat pe creştinul credincios tocmai în sarcinile lui zilnice, pentru ca el să-L glorifice şi „să împodobească învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor” (Tit 2.10) în toate „ca robi ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din suflet” (Efeseni 6.6).

Unii par să gândească, că singura cale de a sluji lui Hristos constă în a deveni predicator sau să mergi ca misionar în străinătate sau să te angajezi într-o activitate bisericească. Să citim rar şi atent următoarele locuri din Cuvântul lui Dumnezeu:

  • 1 Corinteni 7.24: Fiecare, fraţilor, în ce a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.

  • 1 Petru 2.12,15,16: … având o purtare bună între naţiuni, pentru ca, în ceea ce vorbesc împotriva voastră ca de nişte răufăcători, prin faptele voastre bune la care sunt martori, să-L glorifice pe Dumnezeu în ziua cercetării. Pentru că aşa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând binele, să reduceţi la tăcere neştiinţa oamenilor fără minte; ca fiind liberi, dar nu având libertatea ca învelitoare a răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.

  • Matei 5.16: Astfel să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă lucrările voastre cele bune şi să-L glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri.

  • Tit 2.9,10: Robii să fie supuşi stăpânilor lor, să fie plăcuţi în toate, necontrazicând, nefurând, ci arătând toată buna credincioşie, ca în toate să împodobească învăţătura Dumnezeului nostru Mântuitor.

  • Efeseni 6.5-8: Robilor, ascultaţi de stăpânii pământeşti, cu teamă şi tremur, în simplitatea inimii voastre, ca de Hristos, nu în slujire de ochii lor, ca unii care caută să placă oamenilor, ci ca robi ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din suflet, slujind cu bunăvoinţă ca Domnului, şi nu ca oamenilor, ştiind că orice bine va face fiecare, aceasta va primi de la Domnul, fie rob, fie liber.

Modelul nostru

Te-ai ocupat tu cu gândul, câţi ani a petrecut Isus în atelierul de tâmplărie? Fiul lui Dumnezeu, care a întemeiat la început pământul şi a cărui lucrare a mâinilor Sale sunt cerurile (Evrei 1.10; Ioan 1.3,10) a lucrat mulţi ani ca „tâmplar” în Nazaret.

Citim despre El, pe când avea doisprezece ani: „Şi a coborât cu ei [Iosif şi Maria] şi a venit la Nazaret şi le era supus” (Luca 2.51). Iosif era tâmplar (Matei 13.55) şi în Marcu 6.3 Isus Însuşi este numit „Tâmplar”. Avea aproximativ treizeci de ani când a început slujba Sa publică (Luca 3.23). Astfel El a fost cel puţin optsprezece ani, dacă nu mai mult, în Nazaret, şi se pare că cea mai mare parte din acest timp a petrecut-o lucrând ca tâmplar. Când El a venit la Nazaret în primele luni ale activităţii Lui publice, oamenii din Nazaret nu L-au numit cu Numele Lui, ci L-au numit „Tâmplarul”.

Gândeşte-te la faptul că Fiul lui Dumnezeu a lucrat mulţi ani ca tâmplar! Ţi-ai putea imagina că El a făcut această lucrare fără băgare de seamă, de formă, numai să câştige bani, aşa cum fac mulţi astăzi? A considerat El munca Lui plictisitoare, a simţit-o El ca fiind grea, supărătoare? Era El nefericit la lucrul Său? Nu, cu siguranţă nu. El a făcut voia Tatălui Său din toată inima. Munca aceasta era voia Tatălui Său, şi aceasta era singurul lucru care avea importanţă pentru El. Munca aceasta era bucuria inimii Lui, deoarece ea era voia Tatălui Său; căci El spune ucenicilor Săi: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34).

Cum stau lucrurile cu tine? Este şi bucuria ta, să faci simplu voia Lui? Dacă este aşa, atunci nu contează ce natură are activitatea ta sau unde te-a pus Dumnezeu – tu poţi savura la lucrul tău părtăşia preţioasă cu Domnul în glorie şi astfel „rămâi cu Dumnezeu”.

Sunt sigur, că aici este unul din motivele pentru care astăzi aşa de mulţi creştini suferă secetă spirituală şi lipsă de bucurie. Ei nu rămân cu Dumnezeu în lucrul lor sau în afacerea lor. Ei nu fac lucrul lor „în simplitatea inimii, ca pentru Hristos” şi „ca robi ai lui Hristos, făcând din inimă voia lui Dumnezeu”, ci gândesc numai la ei înşişi sau fac lucrul „de ochii oamenilor, ca unii care caută să placă oamenilor”.

Să ne schimbăm atitudinea şi motivele cu privire la munca noastră aşa fel ca noi s-o facem din inimă, ca pentru Hristos. Atunci vom recolta deja aici bucurie şi o răsplată deplină, când vom fi la Domnul.


Tradus de la: Ist dieser nicht der Zimmermann

Titlul original: „Ist dieser nicht der Zimmermann?“
Din periodicul Hilfe und Nahrung, editura Ernst-Paulus-Verlag, 1984, pag. 365–369

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Isus Hristos (48)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).

Bibeltexte im Artikel anzeigen