În veacul actual Adunarea sau Biserica strânsă prin Duhul Sfânt din toate naţiunile, seminţiile, popoarele şi limbile trăieşte prin credinţă din viaţa Capului ei o viaţă care este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Mădularele ei sunt într-adevăr acum copii ai lui Dumnezeu, dar ce vor fi ei în viitor nu s-a arătat încă (1 Ioan 3.2 „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat încă; ştim că, dacă Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea cum este.“). Ei sunt însă lepădaţi de fii veacului acesta, aşa cum este încă şi Capul lor, ei sunt consideraţi ca „gunoiul lumii, lepădătura tuturor” (1 Corinteni 4.13). Deoarece prin trupul lor ei aparţin acestei creaţii, care suspină, şi ei suspină din pricina slăbiciunii lor (Romani 8.22-23 „(22) Pentru că ştim că toată creaţia suspină împreună şi este împreună în dureri de naştere până acum. (23) Şi nu numai atât, ci şi noi înşine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, şi noi înşine suspinăm în sinea noastră, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.“). Este timpul împrăştierii şi plângerii, în timp ce lumea se bucură (Ioan 16.20 „Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi jeli, iar lumea se va bucura; şi voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie.“).

Unii au adormit deja în Domnul şi aşteaptă învierea trupului lor legat de ţărână. Cei rămaşi în urmă se plâng, căci atâta timp cât ei sunt în trupul acesta, sunt „departe” de Domnul (2 Corinteni 5.6 „Suntem încrezători deci întotdeauna şi ştim că, fiind acasă în acest trup, suntem departe de Domnul“). Ce multe lupte sunt pentru ei împotriva unei lumi vrăjmaşe, împotriva cărnii, împotriva diavolului, care permanent îi pândeşte, ca să înghită pe vreunul dintre ei şi caută să-i reuşească prin viclenia lui să-i înşele! Ah, veacul acesta este pentru ei cu siguranţă „veacul rău de acum” (Galateni 1.4), şi ei nu ar putea purta povara lui dacă nu ar avea credinţa, nădejdea şi dragostea ca sprijin al lor (1 Corinteni 13.13 „Acum dar rămân aceste trei lucruri: credinţă, speranţă, dragoste, iar dintre acestea, mai mare este dragostea.“).

În veacul viitor toate mădularele Adunării înviate şi transformate la glasul Capului lor vor fi răpite la cer în întâmpinarea Lui şi vor fi pentru totdeauna la El (1 Corinteni 15.51-52 „(51) Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi, (52) într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Pentru că trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.“; 1 Tesaloniceni 5.10 „care a murit pentru noi, ca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.“). Când Îl vor vedea aşa cum este El, ele vor fi ca El nu numai în felul lor de gândire şi în gândurile Lui, ci şi în acelaşi trup. Trupul acesta, care poartă chipul lui Adam cel pământesc, va purta atunci chipul lui Adam cel ceresc. Timpul împrăştierii, al luptei şi al plânsului va fi trecut pentru totdeauna. Atunci va fi sosit momentul despre care Mântuitorul a vorbit ucenicilor Săi, spunându-le: „Vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura şi nimeni nu va lua de la voi bucuria voastră” (Ioan 16.22). „Pelerinii” obosiţi vor intra în patria lor, mireasa va fi unită cu Mirele ei preaiubit. După ce ea va fi alcătuit suita Lui, când El va veni să Se răzbune pe vrăjmaşii Lui şi să ia în posesiune Împărăţia Sa, ea va domni împreună cu El peste moştenirea Sa, Israel şi naţiunile. Cei doisprezece apostoli ai Lui vor sta pe douăsprezece scaune de domnie, ca să judece pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, şi sfinţii Lui vor judeca lumea (Matei 19.28 „Şi Isus le-a spus: „Adevărat vă spun că voi, care M-aţi urmat, când Fiul Omului va şedea pe tronul Său de glorie, la înnoirea tuturor lucrurilor, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.“; 1 Corinteni 6.2-3 „(2) Sau nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, sunteţi voi nevrednici de cele mai neînsemnate judecăţi? (3) Nu ştiţi că noi îi vom judeca pe îngeri? Cu atât mai mult lucrurile acestei vieţi.“). „Şi am văzut tronuri, şi ei şedeau pe ele şi li s-a dat să facă judecata … şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. Ceilalţi morţi nu au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani. Aceasta este cea dintâi înviere. Fericit şi sfânt este cel care are parte de cea dintâi înviere: asupra lor, a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani” (Apocalipsa 20.4-6). Astfel se va împlini cântarea, pe care Adunarea poate începând de acum prin credinţă să o cânte: „Tu ne-ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău, din orice seminţie şi limbă şi popor şi naţiune şi i-ai făcut împăraţi şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi vor împărăţi peste pământ” (Apocalipsa 5.9-10).

Tradus de la: Der gegenwärtige und der zukünftige Zeitlauf (14) (Botschafter)

Articol apărut în franceză: Mesagerul mântuirii în Hristos – anul de apariţie 1857

Traducere: Ion Simionescu