Evenimente trăite împreună cu profetul Elisei (5)
Vase pline cu untdelemn

John Thomas Mawson

© SoundWords, Online începând de la: 01.10.2018, Actualizat: 01.10.2018

Versete călăuzitoare: 2 Împăraţi 4.1-7

2 Împăraţi 4.1-7: O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit şi şti că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei şi să-i facă robi.« Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn. Şi el i-a zis: „Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, şi pune deoparte pe cele pline.” Atunci ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele, şi ea turna din untdelemn în ele. Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn. Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.”

»Ce ai în casă?« - Cum pot obţine pace cu Dumnezeu cei care sunt neliniştiţi de păcatele lor

Este o istorisire impresionantă, care ne este relatată despre această văduvă, a cărei nevoie este rezolvată în chip minunat de Elisei. În primul rând ne este prezentată nevoia ei şi apoi harul, care ajută în nevoi. Această întâmplare se aseamănă unei picturi, al cărei plan secund întunecat – nevoia păcătosului – reflectă în raze strălucitoare ajutorul harului lui Hristos. O văduvă este în Scriptură tabloul lipsei totale de ajutor precum şi subiectul îndurării, şi pe lângă aceasta văduva aceasta mai avea şi datorii. Soarta ei era fără îndoială tristă. Dar aşa este cu orice păcătos, care nu a recunoscut pe Hristos şi nu L-a primit. Te rog să priveşti acest tablou, oricine ai fi tu, care nu cunoşti pe Mântuitorul în harul Său, ca să te vezi pe tine. Tu eşti un păcătos îndatorat, şi nu eşti în stare să te achiţi de datoriile tale. În tine nu este nicio putere. Domnul Isus Hristos, care totdeauna a depus mărturie despre adevăr, a prezentat o pildă în casa unui fariseu, vorbind despre un oarecare creditor, care avea doi datornici, care nu puteau să-i dea înapoi niciun cent din datoria lor. S-ar putea ca tu să nu fi acela care datora cel mai mult, dar eşti un datornic, şi nu ai nimic, ca să poţi plăti.

Primeşte cu toată inima îndurarea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este bogat în îndurare şi El o oferă tuturor, dar nu după moarte. »După moarte«, spune Dumnezeu, »urmează judecata.« Atunci datornicul va trebui să dea socoteală de datoria lui, şi fiecare din noi va trebui să dea socoteală înaintea lui Dumnezeu. Atunci tu, care nu ai vrut să te supui lui Dumnezeu şi să accepţi adevărul cu privire la persoana ta, vei constata că nu poţi plăti, că nu poţi să-ţi achiţi obligaţiile şi o dreaptă judecată – fără milă – va veni peste tine!

Văduva aceea s-a îndreptat în nevoia ei spre omul lui Dumnezeu. Era acolo un om în ţară, la care se putea duce, şi la care s-a dus, şi a constatat că el era gata să o asculte. El a fost aşa de compătimitor, că pot să înţeleg foarte bine, cum ea a putut să-i spună toată situaţia ei, fără rezerve. El a încurajat-o, să nu-i ascundă nimic, să-i facă cunoscut toată datoria ei şi de când este datoare, şi care a fost înţelegerea. Când ea a terminat de relatat, i-a zis – şi era har în cuvintele lui, şi în felul cum a vorbit -: »Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă?«

Inimile noastre se umplu de simpatie faţă de acest om, când citim această întâmplare, dar cum să vă descriu harul lui Isus? Eu pot să spun cum m-a tratat pe mine. Am venit la el, ca păcătos sărman, şi El m-a făcut să simt, că se bucură, pentru că mă vede; mi-am dat seama că era Prietenul meu - »Prietenul păcătoşilor« - şi că aveam voie să-I spun, ce nu puteam spune altcuiva. Aşa cum m-a tratat pe mine, te va trata şi pe tine. Dacă îţi simţi necazul, du-te la Isus, şi vei vedea că El este Omul binecuvântat al lui Dumnezeu, Elisei fiind numai o umbră foarte slabă a Lui. Vei vedea că El este gata să-ţi rezolve problema, şi poate s-o rezolve.

Când Elisei a spus femeii: »Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă?«, ea i-a răspuns: »Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn«. Probabil că a fost un timp când era mândră de averea ei, dar ea a dispărut puţin câte puţin, până când a rămas numai cu un vas cu untdelemn, care era puţin pentru ea, sau probabil nu avea nicio valoare. Dar acest neînsemnat vas cu ulei era tot ce era necesar ca să i se poată ajuta. Şi tot aşa este şi cu tine. În apropierea ta este ceva, care de mult ţi-ar fi ajutat în necazul tău, dacă te-ai fi adresat Mântuitorului. Este harul aducător de mântuire al lui Dumnezeu, despre care vorbeşte vasul în sens simbolic.

Era uleiul de măsline, care era aşa de aproape de mâna femeii, căci în ţara aceea erau mulţi măslini. Cu privire la Domnul Isus, citim în Psalmi: »Dar Eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde«. Pentru a scoate ulei din măslin, trebuie ca fructele lui să fie presate şi expuse la temperatură mare. Deci înainte ca untdelemnul preţios al harului lui Dumnezeu să poată curge spre noi, acea Persoană slăvită, care era Măslinul cel verde crescut într-o ţară secetoasă şi neroditoare, a trebuit să fie expus acelei inegalabile groaze a morţii şi să îndure focul mâniei sfinte a lui Dumnezeu asupra păcatului. Ca Locţiitor al păcătosului a suferit loviturile dreptăţii lui Dumnezeu, căci dreptatea lui Dumnezeu trebuia satisfăcută. Numai la crucea lui Hristos vedem păstrată şi satisfăcută dreptatea lui Dumnezeu. Acolo El a fost făcut păcat pentru noi, acolo El a fost dat la moarte pentru fărădelegile noastre, acolo El a murit pentru cei nelegiuiţi. El a plătit preţul mare, atunci când S-a jertfit pentru noi, şi ca rezultat al acestui fapt harul lui Dumnezeu se oferă gratuit celui păcătos.

După aceea profetul zice: »Du-te de cere vase de afară de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere puţine. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase.« Văduva a crezut cuvântul prorocului, s-a dus de la el şi a adus vase goale în casa ei. Şi când casa s-a umplut de vase goale şi uşa era încuiată, a luat vasul cu untdelemn şi a turnat în vasele goale. Spre uimirea ei, untdelemnul curgea neîntrerupt, până s-au umplut toate vasele. Cu siguranţă acele vase erau de mărimi, forme şi structuri diferite. Unele erau mari, altele erau mici, unele aveau o formă frumoasă, altele nu aveau nimic artistic, o înfăţişare brută; unele erau din materiale de valoare, iar altele din materiale ieftine, dar într-o privinţă erau la fel: toate erau goale. Ce este un vas gol? Un vas gol este un vas din care nu poţi lua nimic, dar în care poţi pune ce îţi place. Şi în astfel de vase a fost turnat untdelemnul. Eşti tu pregătit să mergi la Domnul şi să-I spui că eşti un vas gol, că nu ai nimic să-I dai, că eşti un păcătos distrus, care nu este în stare să plătească? Vrei să faci aceasta?

Nu se găsesc doi păcătoşi, care în înfăţişarea lor exterioară, în caracterul lor şi în mediul lor de viaţă să fie la fel. Unii sunt bogaţi, alţii săraci; unii sunt învăţaţi, alţii neştiutori; unii sunt religioşi, alţii sunt lumeşti. Dar nu aceasta contează. Important este, că ei sunt vase goale. Acesta este esenţialul, pentru a fi binecuvântat. Vreau să-ţi spun mai clar. Tu trebuie să ridici mâini goale spre Dumnezeu, dacă vrei să primeşti binecuvântarea Sa. Tu nu poţi plăti şi nu poţi face nimic, pentru a obţine harul Său. Nu poţi invoca nimic, decât numai harul bogat al lui Dumnezeu şi nevoia ta deosebită.

Văduva şi-a dat seama de situaţia ei, când a venit creditorul să-şi ceară drepturile. Mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, că El nu-Şi revendică astăzi drepturile Sale. În loc să facă aceasta, El oferă ajutor păcătosului în datoria lui. El vesteşte tuturor iertarea: »Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.« Oamenii în mândria lor neagă că sunt păcătoşi înaintea lui Dumnezeu, nu renunţă cu plăcere la părerile lor şi nu mărturisesc adevărul. Se înşală singuri cu gândul, că în ei este ceva, pe care Dumnezeu poate să-l primească, şi că ei sunt în stare să obţină harul Lui prin faptele lor. Se apropie ziua în care vor fi groaznic dezamăgiţi. Le vor cădea solzii de pe ochi şi vor recunoaşte care este situaţia lor înaintea lui Dumnezeu. Când va fi această zi? Atunci când Creditorul Îşi va revendica drepturile. Mă adresez acelora, ai căror ochi sunt încă închişi. Voi vă apropiaţi rapid de ora îngrozitoare a vieţii voastre. Întrebi: „Ce fel de oră?” Ora morţii! Ceasul timpului bate şi orice mişcare a pendulei te aduce mai aproape de clipa când vei trece în veşnicie. Ce face pe omul care nu cunoaşte pe Dumnezeu să se teamă aşa mult de moarte? Ceea ce urmează după aceea: judecata! Dacă vei pleca din lumea aceasta, vei întâmpina pe Dumnezeu şi judecata Lui cu privire la viaţa ta. Unii zic, că după moarte există îndurare, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu spune aceasta. Untdelemnul a curs până s-au umplut toate vasele, şi acolo nu a fost niciun vas care să rămână gol. Abia după ce ultimul vas s-a umplut, a încetat untdelemnul. Este un lucru foarte serios, dacă refuzi să ocupi înaintea lui Dumnezeu locul unui vas gol. Cu siguranţă vei pierde binecuvântarea lui Dumnezeu, căci se apropie ziua când harul lui Dumnezeu va înceta să mai curgă, sau în care tu nu vei mai fi în raza lui de acţiune. Citim în Noul Testament: »Uşa s-a închis.« Aceia care nu au mai primit s-au dus să cumpere, dar n-au mai găsit. Au venit prea târziu! Harul mântuitor al lui Dumnezeu, untdelemnul, nu a mai curs. Au neglijat această mântuire mare, şi au fost excluşi de la sărbătoarea de nuntă.

Grăbeşte-te, grăbeşte-te, binecuvântarea este pentru tine; paharul dragostei veşnice se mai revarsă încă gratis!

Când toate vasele s-au umplut, văduva s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu ce i s-a întâmplat. Câtă bucurie i-a umplut sufletul, când Elisei i-a zis: »Du-te de vinde untdelemnul, şi plăteşte-ţi datoria«! A fost untdelemn suficient, ca să se poată plăti datoria? Cu siguranţă! Şi este har suficient, ca să-ţi îndepărteze vina? Este iertare pentru tine? Da, este şi pentru tine: căci acolo unde păcatul s-a înmulţit, harul s-a înmulţit şi mai mult. Harul lui Dumnezeu este suficient ca să-ţi ierte păcatele şi să îndreptăţească pe un păcătos vinovat ca tine. Dumnezeu poate face aceasta gratis, prin harul Său, prin mântuirea care este în Hristos Isus. Atunci vei spune cu privire la trecutul tău întunecat: „Datoria a fost plătită, trecutul a fost complet şters. Dumnezeu Însuşi nu mai are nimic împotriva mea, El m-a îndreptăţit!”

În capitolul 8 al epistolei către Romani citim: »Nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus«. Când Dumnezeu îndreptăţeşte pe un om, atunci omul acela este pe deplin îndreptăţit, şi el nu mai poate fi condamnat, căci hotărârile lui Dumnezeu sunt statornice. El are ultimul cuvânt cu privire la fiecare om. Îndreptăţirea nu are loc pe baza a ceea ce eşti tu, sau pe baza a ceea ce ai făcut, ci pe baza a ceea ce este Dumnezeu şi ce a făcut Hristos. Ce este Dumnezeu, ne este arătat în marea mântuire înfăptuită de Fiul Său. El este Dumnezeul oricărui har şi prin »mântuirea care este în Hristos Isus« a creat un fundament legitim pentru oamenii binecuvântaţi în felul acesta. Lucrarea lui Hristos i-a dat dreptul lui Dumnezeu să îndreptăţească pe aceia care cred în Isus, şi dacă tu crezi în Isus, vei fi şi tu îndreptăţit. »Celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire.« Poţi tu să refuzi să crezi pe un astfel de Dumnezeu – un Dumnezeu, care ne este prezentat pe cruce?

Dar aceasta nu este totul. Omul lui Dumnezeu spune văduvei: »Plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămânea, vei trăi tu şi fii tăi.« Acolo era belşug, era suficient, pentru ca această femeie împreună cu fii ei să aibă cât le trebuieşte pentru restul vieţii lor pe pământ. Tot aşa vei avea şi tu parte de harul lui Dumnezeu. El nu se termină odată cu iertarea păcatelor tale, şi nici cu îndreptăţirea ta. Este suficient har, şi el este la dispoziţia ta până la sfârşit.

Harul care este în Hristos Isus este suficient pentru toate nevoile. Nu există nicio împrejurare, în care poate să ajungă cineva dintre noi, şi pe care voia lui Dumnezeu o permite, în care harul Domnului să nu fie suficient. Nu există nicio greutate, care poate să vină asupra unui creştin din cauza nebuniei lui proprii, din care harul lui Dumnezeu să nu dea naştere la binecuvântare pentru el. Există har şi reabilitare, dacă am căzut, şi există har, să ne păzească de cădere.

Elisei a zis: »Plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămânea, vei trăi tu şi fii tăi.« Dacă omul lui Dumnezeu a zis »vei trăi«, atunci a zis-o în adevăratul sens al cuvântului. A trăi înseamnă să te bucuri de viaţă, şi Dumnezeu doreşte să fie aşa la noi. El doreşte, ca noi să trăim, ca unii care au viaţa veşnică, care trăiesc aşa cum ar trebui să trăiască copiii Lui. El doreşte ca noi să ne încălzim în strălucirea soarelui dragostei Sale. Dumnezeu Însuşi este izvorul şi începutul vieţii noastre, şi Hristos este calea pe care curg apele. Dacă am primit aceasta şi I-am mulţumit, să dovedim atunci recunoştinţa noastră, folosindu-ne tot mai mult de harul Său inepuizabil, trăind în adevăr şi preamărind pe Acela care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Erlebnisse mit dem Propheten Elisa (5)

Zitlul original: „‚Was hast du im Hause?‘ Wie solche, die über ihre Sünden beunruhigt sind, Frieden mit Gott erlangen“
din seria de articole: „Befreiende Gnade wie sie in den Worten und Wegen des Propheten Elisa vor uns gebracht wird“
din periodicul lunar Der Dienst des Wortes,  Ediţia 11, 1933, pag. 141–148

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole din categoria Comentarii (162)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).