Creşterea spirituală (4)
A deveni desăvârşit spiritual

Willem Johannes Ouweneel

© Bode, Online începând de la: 26.09.2018, Actualizat: 26.09.2018

Versete călăuzitoare: 2 Timotei 3.17; 2 Corinteni 13.11; Efeseni 4.12; Evrei 13.20; 1 Petru 5.10

Ce înseamnă „desăvârşit”

În Noul Testament este un cuvânt grecesc, care uneori este tradus cu „desăvârşit” sau „îndeplinit” şi în acest sens deseori are înţelesul de „matur”. Este vorba de verbul katartizo, care înseamnă „a aduce în ordine, a aranja, a pregăti”. Este derivat de la cuvântul artios, care în 2 Timotei 3.17 este tradus cu „desăvârşit”: »… pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună«, la care însă cuvântul „pregătit” este derivat de la un cuvânt înrudit: exartizo. Sunt diferite texte în care se întâlnesc forme de la katartizo, care sunt traduse cu „a face desăvârşit” sau „desăvârşit/îndeplinit”, în care este inclus gândul la maturitatea spirituală. Pentru a fi complet numim textele cele mai importante.

În Luca 6.40 Domnul Isus spune: »Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.« - „desăvârşit” înseamnă aici: „adus în ordine”, „echipat suficient”. Aceasta este o stare, care este rezultatul creşterii spirituale. Ucenicul, care este matur spiritual, este un chip concret al învăţătorului său.

Ceva asemănător găsim în evanghelia după Matei 10.25: »Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui şi robului să fie ca domnul lui.« Deci şi aici ţelul final al maturizării spirituale este să devii asemenea cu modelul lui Hristos.

În 2 Corinteni 13.11 apostolul Pavel ţinteşte spre ceva asemănător: »Încolo, fraţilor, fiţi sănătoşi, desăvârşiţi-vă, încurajaţi-vă, fiţi cu un gând, trăiţi în pace şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi.« Şi aici este gândul cu privire la un credincios care stă foarte „corect”, a cărui stare spirituală este „în ordine”, aşa cum a intenţionat-o Dumnezeu. Şi aici ea se exprimă în lucruri foarte practice: radierea de bucurie şi mângâiere (încurajare), păstrarea unităţii, să menţii pacea cu alţii. Semne caracteristice tipice maturităţii spirituale! Şi aceasta în lumina ultimului verset din 2 Corinteni: »Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!« (2 Corinteni 13.13).

O altă afirmaţie a apostolului Pavel am discutat-o deja detaliat, şi anume aceea din Efeseni 4. Am citat din acest loc deja versetul 12, unde avem ţelul darurilor, pe care Hristos le-a dat Adunării Sale: »pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos«. Acest cuvânt »desăvârşire« este înrudit cu katartismos. Pavel vrea deci să spună aici, că darurile sunt orientate spre a aduce pe sfinţi în ordine, să-i organizeze, să-i aducă acolo unde ei trebuie să fie, să-i „manevreze” în spre starea corectă. Cuvintele cheie pentru aceasta sunt »zidire« (Efeseni 4.12), »ajunge la« (Efeseni 4.13), »să creştem« (Efeseni 4.15). Această secţiune arată cel mai clar, că katartizo, „a desăvârşi” are acelaşi ţel ca şi teleios, „desăvârşit”, „crescut”.

Şi epistola către Evrei 13.20,21 ne dă o atenţionare asemănătoare: »Dumnezeul păcii, care, prin sângele legământului celui veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui, şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos.« Şi la Petru găsim acelaşi gând de bază: »Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi« (1 Petru 5.10). Mereu este vorba de „a aduce în starea corectă”, ceea ce este semnul caracteristic al maturităţii.

Rezumat

Ici şi acolo acest articol a devenit destul de „tehnic”. Dar dacă vrem să redăm corect învăţătura Scripturii, nu totdeauna se poate evita aceasta. Dacă cineva are sentimentul să fi pierdut privirea pădurii din cauza arborilor, următorul rezumat va putea probabil să fie de folos lui sau ei.

Am văzut, că la creşterea spirituală este vorba să devenim permanent tot mai asemenea lui Hristos, să arătăm tot mai mult însuşirile Sale în această lume. Aceasta nu are loc de la sine; pentru aceasta este nevoie de un proces de dezvoltare, care iarăşi la rândul lui porneşte de la Hristos. Dar noi înşine trebuie să vrem aceasta! Pentru unii este evident atractiv să rămână numai un bebi. Aceştia sunt creştinii care nu au nici o dorinţă să preia propria responsabilitate; care totdeauna ne povestesc, că „noi trebuie să-i luăm aşa cum sunt”; care totdeauna se agaţă de ABC-ul credinţei, şi aşa mai departe. Hristos pricinuieşte în noi creşterea; dar cine nu vrea să crească, acela rămâne totdeauna un bebi. Un astfel de credincios va ajunge cu certitudine în cer; odată devenit copil al lui Dumnezeu rămâi pentru totdeauna un copil al lui Dumnezeu. Dar ei vor trebui să aibă parte de faptul că Dumnezeu le va prezenta înaintea scaunului Său de judecată (Romani 14.10; 2 Corinteni 5.10) „etapele construirii”, „planul de construcţie”, pe care El l-a întocmit pentru viaţa lor. Acest plan nu este altul decât chipul Fiului Său, pentru care El i-a ales înainte de întemeierea lumii. Pe parcursul întregii lor vieţi de creştini aici pe pământ Dumnezeu le-a stat la dispoziţie cu toate sursele Sale de ajutor, ca să realizeze acest plan în viaţa lor. Apoi este deosebit de trist, dacă un credincios nu s-a conformat acestui plan! Aceasta este o pagubă nu numai prin faptul că el nu va primi nici o răsplată, ci înainte de toate este deosebit de trist, căci aceasta înseamnă că în viaţa acestui credincios Dumnezeu nu a primit onoarea care I se cuvine. Un creştin matur nu este un creştin care nu mai păcătuieşte. Şi credincioşii maturi au încă în ei înşişi carnea păcătoasă, şi dacă ei nu sunt vigilenţi cad iarăşi în faptele cărnii. Dar aceasta nu mai este tonul predominant al vieţii lor. Nu păcatul constituie semnul caracteristic esenţial al vieţii lor, ci chipul lui Hristos.

Semnele caracteristice ale unui creştin matur

Vrem să rezumăm cele spuse în şapte însuşiri ale unui creştin matur:

  1. Umplut cu Hristos. Credincioşii maturi sunt plini de Domnul Isus şi nu de ei înşişi şi darurile lor. Ei nu se laudă cu ei înşişi sau cu aptitudinile lor, ci cu gloria lui Hristos.

  2. Nu este influenţabil de ceea ce este în afara lui Hristos. Creştinii maturi realmente nu sunt deschişi pentru învăţăturile false fundamentale. Ei se pot pierde desigur în tot felul de particularităţi; căci altfel creştinii maturi nu ar avea păreri/înţelegeri aşa de diferite în puncte secundare. Dar ei pot deosebi foarte bine glasul Păstorului cel bun (Ioan 10.3-5,16,27), deoarece ei L-au cunoscut mai bine. Creştinul matur este stabil şi nu se mai lasă antrenat de curente greşite.

  3. O capacitate de diferenţiere bună. Creştinii maturi au »experienţă în cuvântul dreptăţii«; ei, »prin obişnuinţă, au simţurile deprinse să deosebească binele şi răul« (Evrei 5.12,13). Ei cunosc calea poruncilor lui Dumnezeu, adevăratul drum al ascultării, drumul voii lui Dumnezeu.

  4. Nu este legalist. Creştinii maturi trăiesc într-adevăr sever şi conştiincioşi cu ei înşişi, dar ei nu sunt legalişti. Nu poruncile sunt pentru ei lucrul cel mai important – ca să nu mai vorbim de porunci pornite de la ei înşişi -, ci Cel ce porunceşte. Ei Îl iubesc aşa de mult, că dorinţa Lui este poruncă pentru ei; dar niciodată nu impun altora părerea lor despre dorinţele Domnului.

  5. O bună cunoaştere a Domnului. Creştinii maturi cunosc bunătatea şi scumpătatea lui Hristos (1 Petru 2.3-7) şi spre aceasta îşi îndreaptă energiile lor cele mai de preţ. Ei au văzut aşa de multe din gloria Sa, că El înseamnă totul pentru ei, chiar şi în viaţa lor practică.

  6. Nu mai sunt sensibili faţă de carne (fire). Creştinii maturi pot într-adevăr încă să mai cadă în faptele cărnii, dar aceasta este excepţie. Cine iubeşte cu înflăcărare pe Hristos, de fapt nu mai poate fi invidios pe un credincios de seama lui; el se îndepărtează de duhul de ceartă şi de partidă; el poate privi o femeie frumoasă şi poate admira frumuseţea ei, fără s-o poftească; el nu se mai lasă stăpânit de nici o avere pământească – ca să nu mai vorbim de lucrurile lumeşti. Acestea sunt însuşiri ale omului din cer: un astfel de credincios este prietenos, blând, răbdător şi caută lucrurile care sunt sus.

  7. Are o gândire înnoită. Creştinii maturi au dezvoltat un model de gândire absolut nou, care se deosebeşte esenţial de felul de gândire al lumii (Romani 12.2). Nu contează despre ce teme tocmai se vorbeşte; ei nu vorbesc despre ele aşa cum vorbesc vecinii şi colegii lor despre ele, ci cu totul altfel: din punctul de vedere al lui Hristos (Efeseni 4.20): »Dar voi nu L-aţi cunoscut astfel pe Hristos«.

Doresc cu plăcere să rezum acestea cu cuvintele din epistola lui Iacov 3.13-18: »Cine dintre voi este înţelept şi înţelegător? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii. Dar dacă aveţi în inimile voastre gelozie amară şi ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, sufletească, demonică. Căci acolo unde este invidie şi ceartă, este dezordine şi orice lucru rău. Dar înţelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada dreptăţii este semănată în pace pentru cei care fac pace.«

Ce spui tu deci la sfârşitul acestui articol? Vei pune descurajat articolul deoparte, deoarece gândeşti: niciodată nu voi realiza aceasta? Tu ai dreptate: din tine însuţi niciodată nu vei obţine aceasta. Numai Hristos Însuşi poate da naştere prin Duhul Sfânt la această creştere. Dar la aceasta mai aparţin două remarci. Mai întâi tu trebuie să ţii minte, că Domnul nici nu vrea altceva în viaţa ta! El stă la dispoziţie cu toate sursele Sale de ajutor şi de hrană, ca dintr-un bebi să facă un om matur. În al doilea rând să ţii minte, că şi tu însuţi trebuie să vrei. Noi trebuie să vrem să creştem. Să nu spui acum, că tu din tine însuţi nu poţi să vrei! În epistola către Filipeni capitolul 2 versetul 12 şi următoarele se spune, tradus liber, că Dumnezeu dăruieşte voinţa şi energia ca să poată lucra la propria ta mântuire. De aceea nu te ascunde sub acest pretext, ci la sfârșitul acestui articol spune simplu Fiului lui Dumnezeu: „Doresc cu plăcere să cresc, Doamne Isuse, ajută-mă în slăbiciunea mea! Dăruieşte-mi voinţa şi energia, ca să cresc, căci doresc cu plăcere să devin tot mai mult asemenea Ţie.”

Partea anterioară Partea următoare


Tradus de la: Geistliches Wachstum (4)

Tradus din Bode van het heil in Christus, Vaassen, NL, Ediţia 140, Nr. 10, Octombrie 1997, pag. 196–199

Traducere: Ion Simionescu

Mai multe articole despre locul din Biblie 1. Petru 5 (1)

Mai multe articole din categoria Comentarii (154)


Nota redacţiei:

Redacţia SoundWords este răspunzătoare pentru publicarea articolului de mai sus. Aceasta nu înseamnă că neapărat ea este de acord cu toate celelalte gânduri ale autorului publicate (desigur cu excepţia articolelor publicate de redacţie) şi doreşte să atragă atenţia, să se ţină seama de toate gândurile şi practicile autorului, pe care el le face cunoscut în alte locuri. „Cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun” (1 Tesaloniceni 5.21).